946 matches
-
douăzeci și trei cel puțin, domnule ministru de interne, repeta prim-ministrul bătând cu palma dreaptă întinsă peste ziarele deschise pe masă. Mijloacele de comunicare în masă sunt practic unanime în a atribui atentatul unui grup terorist legat de revolta albicioșilor, domnule prim-ministru, În primul rând, vă cer, ca pe o mare favoare, să nu mai pronunțați în prezența mea cuvântul albicios, e numai din pricina unei chestiuni de bun-gust, nimic mai mult, iar în al doilea rând, explicați-mi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mijloacele de comunicare în masă sunt practic unanime în a atribui atentatul unui grup terorist legat de revolta albicioșilor, domnule prim-ministru, În primul rând, vă cer, ca pe o mare favoare, să nu mai pronunțați în prezența mea cuvântul albicios, e numai din pricina unei chestiuni de bun-gust, nimic mai mult, iar în al doilea rând, explicați-mi ce înseamnă, în gura dumneavoastră, expresia practic unanime, Înseamnă că sunt doar două excepții, două ziare mici care nu acceptă versiunea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
toate acestea, manifestația continuă, ce explicație aveți pentru asta, Întrebați-i pe oamenii aceștia, În acest moment ceea ce mă interesează este părerea dumneavoastră, Merg unde se duc ei, nimic mai mult, Simpatizați cu alegătorii care au votat în alb, cu albicioșii, Au votat cum au crezut de cuviință, simpatia sau antipatia mea n-are nici o legătură cu asta, Și partidul dumneavoastră, ce va spune partidul dumneavoastră când va afla că ați participat la manifestație, Întrebați-l, Nu vă temeți că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cer. O problemă gravă, care avea să fie minuțios dezbătută de comisie, a fost aceea pe care a pus-o în fața ei întrebarea cum aveau să reacționeze la fuga masivă practicanții votului în alb, cunoscuți în mod obișnuit drept albicioși. E important să avem în vedere că multe dintre aceste familii îngrijorate locuiesc în clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Nu există autorități, amintea reporterul, Păi, aici e problema, nu există autorități, dar ceea ce se observa mai ales era o imensă îngrijorare pentru soarta bunurilor lăsate în casele la care ocupanții mașinilor se gândiseră să se întoarcă numai când rebeliunea albicioșilor ar fi fost zdrobită pentru totdeauna, cu siguranță, la ora asta casele atacate nu mai sunt șaisprezece, cine știe câte încă or mai fi fost golite până la ultima mochetă, până la ultimul vas ornamental. Elicopterul arăta acum de sus cum coloanele de automobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urmă, și fapta minunată nu s-a produs numai pe strada aceea și nici numai în acea clădire, rivalizând cu cele mai nobile exemple istorice de iubire pentru aproapele nostru, atât de natură religioasă cât și laică, calomniații și insultații albicioși au coborât să-i ajute pe învinșii facțiunii adversare, fiecare a hotărât pe cont propriu și singur cu conștiința lui, nu s-a auzit de vreo convocare venită de sus, nici de vreun cuvânt de ordine care să fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tot felul de sunete, nu știi dacă s-a înecat sau scuipă sau își dă duhul. Apoi s-a dezbrăcat în pielea goală și-a început să se spele temeinic, peste tot, fără să se sfiască de mine. Avea pielea albicioasă. Între timp a început să vorbească, se mai întorcea să vadă dacă poveștile lui au efect. Îl cheamă Otto și e sas, dar vorbește bine românește, deși cu accent. S-a născut la țară, la Michelsberg, Cisnădioara, în Ardeal, l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la adresa monarhiei. S-a pierdut și clădirea barocă, pe care două trupuri pe jumătate goale își apropiau umerii împodobiți cu aripi, sus, desupra ferestrelor de la biroul domnului director al ziarului popular Universul. De aici au plecat, pe rând, în bezna albicioasă, domnul Peppin Mirto și domnul Dan Crețu, ambii către Piața Teatrului, ca să ia o birjă, apoi, din ultimul birou pe stânga, cum te uiți la fațadă, primul redactor Neculai Procopiu și, în fine, după ce-a mai scris puțin la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pante, pe un deal pitit după copacii albi abia înfloriți, printre numeroasele spaliere de care se sprijineau lăstarii, licărea satul. Printre livezile înflorite și pășunile deja verzi, satul nu era altceva decât o pată cărămizie pe creasta unei movile mai albicioase. Acolo, în pata aceea cărămizie și-a desfășurat primii treisprezece ani de activitate didactică. Poate, cei mai tumultuoși și mai plini din viața sa... Mai aproape de calea ferată, undeva în vale, numai turnul bisericii din centrul comunei se mai zărea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al pierdutului post militar din Adoras, „Curul Dracului“, cum îi spuneau în armată acelui loc, își dădu capul pe spate și contemplă îndelung palmierii pe care nici o adiere de vânt nu reușea să-i unduiască și cerul de un albastru albicios, ce-ți rănea ochii doar cât îl priveai. Se gândi la familia lui: la soția pe care o pierduse și care obținuse divorțul ca urmare a condamnării lui, la copiii ce nu-i scriseseră niciodată, la prietenii și colegii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim serviciu: sânge din venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se întâmplă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la drum cu sacii de iută pregătiți și înjură amîndoi birjărește. Înjură tot, mamă, tată, frate, sfinți, diavoli și cam tot ce le vine la gură. Cînd ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fel care dădea iluzia unei vieți de secole. Din Tătărași descopăr vuietele hoardelor tătărăști, din Țuțora aud concertul de muzică cultă, susținut de orchestra adusă de țarul Petru cel Mare, venit în Moldova lui Cantemir. Seara se lasă o pîclă albicioasă, ca un văl care ascunde taine, peste șesul comun al Bahluiului și murdarei Nicolina. Luminile se aprind succesiv și lămpile prind puteri cu încetul. Marginea pădurii se deslușește tot mai greu și fantasmele ies la iveală pentru cei cu imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
păru s-o audă. Va trăi tot ce trebuia să trăiască. În salonul de reanimare, bunica era singură. Cearșaful, de un alb extrem, Îi lăsa descoperite brațele și umerii; Michel Își desprinse cu greu privirea de la carnea aceea dezgolită, zbârcită, albicioasă, cumplit de Îmbătrânită. Brațele străpunse de perfuzii erau legate cu niște curele de marginea patului. Un tub Îi pătrundea În gât. Alte fire intrau sub cearșaf, legate de aparate de Înregistrare. Îi scoseseră cămașa de noapte; nu o lăsaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În când, vedea carnea albicioasă a unuia dintre tovarășii săi, aspirat cu violență În jos. Se luptau În Întuneric și În tăcere; liniștea era tulburată doar de scurtele scrâșnete ale copitelor ce se frecau de pereții metalici. Pierzând Înălțime, distingea totuși, venind dinspre fundul tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor, am fost cea mai mare parte din viață un om cu o sănătate desăvârșită, aș spune o sănătate de fier, dacă fierul n-ar avea și el slăbiciunile lui, enumerând aici rugina sau plasarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
regulă statornicită, care nu mai are nevoie de explicații. Paharul rămâne, însă, neatins. Sărbătoritul până la urmă se retrage spre noi, își găsește scaunul anume rezervat, se așază. Vocea afumată și caldă ronțăie lent cuvintele. Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mâini noduroase. O găsiră greu : pipăia morcovii, țelina, contempla îndelung, fără să vadă, ca și cum s-ar fi rugat unor sfinți, chipurile țăranilor. Bulbi bolovănoși de corali, ca niște creiere astrale : conopidele. Printre boturile bocancilor, saci prăfoși de cartofi. Un obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să-și termine lucrarea. Azi, înaintea reîntoarcerii, n-am mai fost singur, m-am bucurat cu-adevărat de venirea amicului. Epicureu raționalist ! Aparență burgheză, etanșeizată. Urechile lungi se ridicaseră, primind cuvintele fără uimire. Lumina se schimbase, abdomenul deveni în întregime albicios, pierzând dungile, copitele elegante se înveliseră într-un lac cafeniu. Bucuria acestor zile și acestei nopți te-a ales martor ! Mâine avem o zi grea ! N-ai înțelege decât dacă m-ai însoți acolo, să-ți arăt cu degetul, cine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înfățișările, forțele obscure, care așteaptă miraculoasa atingere, gândul care recheamă și ordonează. ...Aproape ora cinci după-amiază, vineri. Amețit de greutatea zilei toride, se apropie de ușa de sticlă a bibliotecii publice. Palid, blond, cu părul netuns, prelins în lungi bucle albicioase peste urechi și peste frunte. Nasul puternic, cu nările delicate subțiri. Se văd acum și ochii, treziți dintr-odată, mărindu-și apele într-un lucios oțel albastru. Trei pași, stâng, drept, stângul. Se află pe prima dintre cele două trepte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]