13,186 matches
-
Carampane” de lângă principalul district comercial al orașului, Înconjurând Ponte di Rialto. Prostituatele lucrau de asemenea, și În alte zone din afara orașului, lăsând posterității un set de repere toponimice, de la Ponte delle tette (Podul de Țâțeă la Calle della Donna Onesta (Aleea femeie cinstiteă. În 1509, prodigiosul scriitor venețian Marin Sanudo a raportat În jurnalul său că numărul prostituatelor din oraș ajunsese la 11.000 (aproximativ 10 la sută din populația estimatăă. Percepția dacă nu realitatea că prostituția ar fi depășit limitele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1: O, vis al iubirii trecute! Sunt singur... B3: Omătul târziu pătează aleile mute, și parcul e, încă, pustiu. Văd iarăși castanii și plopii; prin ramuri, suspine străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
începea să o îngrijoreze. Cu fiecare secundă scursă pe cadranul ceasului, înspăimântările ei se amplificau. După 45 de minute de așteptare, Răducu tot nu se arătă în pragul ușii. La un moment dat, i se păru că vede în capătul aleei dinspre magazinul central, o femeie cu un copil alături. Pe măsură ce se apropiau cei doi, desluși că băiețelul era chiar Răducu. Inima îi fu săgetată de o nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la o plimbare. Într-una din zile, plimbându-se singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile anexe: spălătoria, atelierele de întreținere care erau în același timp și locuințe pentru personalul de îngrijire, Simona văzu câțiva copii antrenați într-un veritabil joc de fotbal. Zarva cetei de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe aleea placată cu dale de beton spre intrarea în spital, lăsând-le pe cele care veniseră să o viziteze fără măcar o vorbă de rămas bun. Se instala în pat și asistenta îi administra o injecție care îi produse un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dea pe derdeluș la vale. Ce feerie! Mă opream de multe ori să privesc acest spectacol al iernii. Gândul mă ducea spre copilărie și spre acele zile fericite... De vreo trei ani sa făcut pe partea dreaptă un fel de alee ( lată de doi metri și cu scări din doi În doi metri). Este o binecuvântare pentru cei care vor să scurteze drumul spre casă. Nu-și mai rup tocurile În pietroaie și nu mai adună tot noroiul atunci când plouă. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
totul s-a Încheiat cu “happy end”, să revin la Întâmplarea hazlie. Te invit la mine la o cafea. Până ajungem acasă... am tot timpul din lume să te ascult. Același râs sănătos și cristalin răsuna ca o muzică pe aleile toamnei. „Eram În anul III de liceu, Își reîncepe Karina povestirea; Într-un final, am reușit să prind un loc la cămin și acum eram internistă. Regulamentul era următorul: note bune, bună purtare și aveai ocazia, În weekend, să pleci
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
servească masa la restaurant. Lumea este atât de variată În ce privește educația, cultura, Înțelegerea lucrurilor și importanța lor În această existență, Încât este inutil să pierzi clipe prețioase, Întrebându-te „de ce?”. După ce ne-am organizat, am pornit spre primărie, mergând pe aleea castanilor. În scurt timp, a apărut și televiziunea locală. Am oferit un scurt interviu, cu destule bâlbâieli, mereu nefericita emoție! și am recitat două strofe din poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. De ce atât de des și agasant
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la mama acasă. Eram dezamăgită, alarmată și pornită pe harță. Ai puțină răbdare. Mănăstirea se află dincolo de aceste ziduri. Hai să vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aparții, mie și tuturor, deși de abia avem timp să ne privim, și viața ca să păzim flacăra ta”... ... Nimic mai adevărat În explozia de frumusețe ce se arăta ochilor mei. Privind mai bine detaliile, fulgerător am Început să mă luminez; aleea, biserica, construcțiile din jur... mi-au amintit că am mai trecut pe acolo cu vreo șapte ani În urmă. A fost o lansare de carte la Lespezi, și poetul M. a organizat și o excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală a acestor flori divine. Ne-am prezentat, spunându i despre rezervarea făcută cu câteva zile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a spus că sunt liberă să fac ce doresc, cu o singură condiție, să respect orele de masă: micul dejun la ora 9.00 și cina la ora 18.00. În fața mănăstirii, unde m-am cazat, se află o altă alee cu trandafiri. În partea dreaptă, la ieșirea din lăcaș, era amenajat un spațui verde, cu iarbă proaspăt cosită, unde erau așezate două mese din lemn, și scaune de forma unor băncuțe. Pentru prima zi, Îmi luasem mâncare de acasă. Am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aveam la mine un pachet de Winston super slims, albastru. Țăgări „păioase”, le spuneam eu. L-am rugat pe prietenul meu să stea de „șase” pentru a putea savura În voie câteva fumuri. După această masă frugară, și plimbările pe aleile cu trandafiri, prietenul meu a trebuit să plece spre casă. Iată-mă singură, la mănăstire! Un sentiment ciudat a pus stăpânire pe mine. Mă simțeam străină și stingheră. Subliniez: nu pot să folosesc termeni care sunt străini convingerilor mele: „Doamne-ajută
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună cuvântul. Am venit În cameră, unde era răcoare și bine și am tras un pui de somn. Trebuie neapărat să precizez că lăcașul este Înconjurat de o parte și de alta a aleii despărțitoare de o livadă destul de mare, ca și suprafață, unde sunt cultivați: meri pitici, peri, pruni, cireși, vișini, nuci, viță de vie... După ora 16.00, mi-am luat o carte și un caiet, poșeta, În care aveam telefoanele mobile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
simțeam că mă urmărește cineva, dintr-un ungher gata să mă sufoce. Revenind În cameră, mi-am adunat toată energia și am Început să aștern pe hârtie gânduri, impresii, trăiri... După prânz, am făcut o plimbare prin livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori fumurii și bătea un vânt destul de rece pentru luna august. Starea de singurătate, „depresivo-mănăstirească”, era tot mai acută, aproape dureroasă. Îmi venea să opresc măicuța care tocmai trecea pe alee și s-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
livadă, apoi pe aleile cu trandafiri. Cerul era acoperit de nori fumurii și bătea un vânt destul de rece pentru luna august. Starea de singurătate, „depresivo-mănăstirească”, era tot mai acută, aproape dureroasă. Îmi venea să opresc măicuța care tocmai trecea pe alee și s-o Întreb dacă este fericită. Dar ce rost ar fi avut! Oricum, aș fi primit un răspuns prefabricat, Însoțit de teama de a nu păcătui În fața lui Dumnezeu, și mai mult, ca nu cumva să afle maica stareță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cumpăr Înapoi. Dar dacă vii,/ Ne-om așeza la masă Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji; Să știe vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas făcut. Într-o liniște adâncă, mi-am simțit neliniștile sufletului crescând, ca o apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Spinii mi-au făcut bine, o adevărată acupunctură, ajutându-mă să elimin din energiile negative, acumulate În ultima perioadă. În plimbările mele, mă Întâlneam, de multe ori, cu o fetișcană de doisprezece-treisprezece ani, ce și purta pașii cu sfioșenie pe alei. De asemenea, nu lipsea de la nicio slujbă religioasă. Maica A. mi-a spus că și mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
destul de frumoase, mai ales mușcatele. După ora prânzului, o rugasem pe maica I. să Întrebe turiștii dacă n-au drum spre Pașcani. A apărut o mașină cu număr de București. Tocmai așezam bagajele În portbagaj, când am zărit-o pe aleea cu trandafiri și pe domnișoara I. care Îmi făcea cu mâna de bun rămas. Pe drum, m-am tot gândit ce-o să se aleagă de viitorul aceste fetișoare. Oare alegerile pe care le facem În viață sunt totdeauna cele mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pielea, cu toate simțurile. Pentru Sandei lumea peșterii, a pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un fragment de lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O face în timp ce cântă la pian, în timp ce se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei. De când l-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un fragment de lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O face în timp ce cântă la pian, în timp ce se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei. De când l-a văzut pe băiatul din Clădirea Albastră se simte atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din aluat umplute cu afine; variantă regională a cuvântului piroșcă îcolțunaș) provenit din rusă îpiroșki) și din ucraineană pyrișky) tăvălite în pesmet, scorțișoară, zahăr și unt, ori deliciosul cremșnit, specialitatea casei. Tare mult mai ținea bona la plimbările regulate pe aleile parcului vecin din stațiune, în compania veverițelor blânde și jucăușe, a ciocănitorilor preocupate de igiena copacilor, a măiestrelor păsări cântătoare, a turiștilor veniți la odihnă sau tratament. Păcat că la trei ani a trebuit să mă despart de Gertrude și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În ghereta lui și, după ce străbătu o alee pietruită, cu mulți copaci și ronduri de flori laterale, Împinse ușa grea, cu mânere Înalte, de la intrarea principală. Doi indivizi cu serviete trecură repede pe lângă el, discutând aprins Într-un limbaj necunoscut. Unul dintre ei ținea În mână un pahar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]