1,678 matches
-
presus de cuvinte, așa cum sufletul e considerat mai presus de trup. De unde reiese că el trebuie să prefere un limbaj mai apropiat de adevăr unei exprimări mai elocvente, după cum trebuie să prefere prietenii mai înțelepți celor mai frumoși”. Alături de sensul alegoric, Fericitul Augustin dovedește că este un cunoscător și al sensului figurat în interpretarea Sfintelor Scripturi: „Toate cele de mai sus arată, în mod figurat, că Biserica lui Hristos, prin toți sfinții ei, cetățeni ai Ierusalimului ceresc, va sluji regilor acestei
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice, în ghicitori etc., alegoria presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice, în ghicitori etc., alegoria presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul singular al omului superior - care, devorat de nostalgia absolutului, forțează limitele condiției umane - este încifrat în poeme alegorice precum Luceafărul eminescian, Noapte de decemvrie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul singular al omului superior - care, devorat de nostalgia absolutului, forțează limitele condiției umane - este încifrat în poeme alegorice precum Luceafărul eminescian, Noapte de decemvrie de Al. Macedonski, Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu, Mistrețul cu colți de argint de Șt. AugustinDoinaș. Secvențe construite prin alegorizare pot fi inserate și în opera epică sau dramatică, ca în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare de convenționalitate (personajele din basme, de exemplu). - Personajul simbolic este un erou de natură categorială, învestit cu puternice sem nificații morale sau psihologice (Luceafărul eminescian, de exemplu). - Personajele alegorice apar mai ales în fabule, dar și în baladă sau basm; pot fi vie tăți, plante, obiecte, concepte personificate, cu valențe accentuate de semnificare. - Personajele parodice (antieroul, omul „sucit“ etc.) sunt construite întrun registru cari catural/ironic/ludic. Alte clasificări
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai diverse aspecte, romanul creează imaginea unei lumi ce ființează pe niveluri multiple: social, economic, cultural, al men talităților, al psihologiei individuale sau colective etc. Se cristalizează astfel un plan mono grafic care se asociază altor planuri: epice, analitic/simbolic/alegoric/mitic etc., formând cea mai com plexă structură narativă a genului epic. Aceasta evidențiază și alte elemente ce diferențiază romanele: diversitatea relațiilor dintre realitate și ficțiune, dintre fabulă și discurs, diversitatea perspectivelor narative și a contextului ficțional. Complexitatea acțiunii presupune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reunite sub semnul universalității“ (T. Vianu), Eminescu valorifică, întro viziune originală, mituri, teme și motive romantice. Luceafărul este, în primul rând, o alegorie pe tema condiției existențiale a geniului, după cum preciza poetul însuși în adnotarea făcută pe marginea manuscrisului. Sensurile alegorice ale poemului sunt însă dublate de o rețea de simboluri filozofice și de imagini artistice prin care se concretizează viziunea profund romantică a lui Eminescu despre lume. Deconstruind „povestea“ (basmul popular Fata în grădina de aur, din care sa inspirat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Deconstruind „povestea“ (basmul popular Fata în grădina de aur, din care sa inspirat), Eminescu creează, în acord cu estetica romantică, o structură poematică în care genuri și specii diferite se suprapun. Astfel, Luceafărul poate fi considerat nu numai un poem alegoric, ci și un „basm al ființei“ (C. Noica) sau un „poem metafizic“, cum îl numește N. Ma nolescu, ori un poem ce ilustrează „lirica măștilor“ (T. Vianu). Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
conștientizarea esenței solare a ființei umane, semnificând triumful apolinicului asupra dionisiacului. Depășind momentul dilematic cu omenești ezitări (Plângi, preacuminte Enigel!...), Enigel intră definitiv sub semnul Soarelui. Pentru regele ciupercilor însă, întâlnirea cu aprinsul inel al soarelui (punctul culminant al narațiunii alegorice) este distructivă: Crypto se transformă în ciupercă otrăvitoare. Deznodământul poveștii imposibilei iubiri transformă motivul basmic al nunții împărătești întrun antimotiv, fiindcă nuntirea nebunului rigă Crypto cu măsălarița mireasă este o pedeapsă, nu o răsplată pentru erou. Se împlinește astfel „hybrisul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
absolut, fără tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste simboluri interferează, întrun cântec larg de mare modernitate. Destinele eroilor și simbolurile asociate fiecăruia creează o rețea de sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
că științele teoretice sunt de asemeni două: interpretarea istorică și înțelegerea duhovnicească, iar ramurile științei duhovnicești sunt trei: topologia, alegoria și anagogia. Astfel, topologia este explicația morală, care duce la curăția vieții și la principiile de conduită practică; din domeniul alegoric fac parte acele adaosuri care sunt exprimate în formă figurată, fiind vorba în chip tainic de altceva decât de ceea ce spun ele, iar anagogia se ridică de la tainele duhovnicești la cele ale cerului, mai înalte și mai sfinte. Pentru
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Fericitul Ieronim scria: „frigurile Sciției se încălzesc de căldura credinței, hunii învață Psaltirea, goții blonzi și roșcați se îmbulzesc în bisericile-corturi”. Lăsând la o parte creațiile poeților cu efectele lor lirice din descrierea reală a mediului fizic neospitalier și prezentarea alegorică a barbarilor, Cuviosul Dionisie se adresează „necunoscătorilor” invitându-i să depășească geografia învățată din versurile mitologiei. Ei trebuie să știe că provincia din care provine și în care s-a „renăscut prin Taina Sfântului Botez”, „a crescut întotdeauna bărbați plini
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
poetice a lui Horațiu, dar scris în proză: "...socot că-mi pot foarte bine aprinde lumânarea la focul vecinului, fără ca pentru asta să încetez de a fi lumânarea mea"87 În jurul acestei raportări diferite la tradiție se construiește și episodul alegoric al dialogului dintre un păianjen și o albină, insecte aflate în biblioteca Saint -James unde are loc conflictul. Zburând neatentă, albina distruge din greșeală un colț al edificiului de pânze, stârnind din partea "locatarului" un răspuns brutal, lipsit de eleganță și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care vedea în clasicismul însuși o întrupare a unei "eleganțe profunde".255 În aceeași ordine de idei se înscrie și oroarea de artificialitate, după cum deja s-a sugerat prin citatele date anterior, pe care Cocteau o transpune într-o manieră alegorică sub forma relației dintre un grădinar și florile sale: "Un adevărat poet nu își îngrijește poezia. La fel cum un horticultor nu își parfumează trandafirii."256 Prima parte a afirmație surprinde cititorul obișnuit până la acest punct al lecturii cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
manieră superficială, fără a mișca în mod profund cititorul. Un poet ce apelează excesiv la imagini devine acel horticultor care își parfumează trandafirii. Se observă, în acest sens, continuitatea discursului la Cocteau care amplifică și reia în mod constant motivele alegorice introduse în scop argumentativ. În aceeași manieră discutată anterior, poemul este asemănat și cu un balon cu aer cald, legat mai întâi cu sfori de spiritul poetului, pentru ca ulterior să fie eliberat, detașându-se, astfel, drept un obiect de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
există o mentalitate comună, ci o pluratitate de mentalități. Se face apel la imaginea unui ospiciu decent în care impresia generală este a unei conversații, dar prin apropiere de pacienți se observă că fiecare vorbește singur. Opțiunea pentru această imagine alegorică este sugestivă în ceea ce privește atitudinea de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput drept fragmentarism. Totodată, se resimte puternic oroarea de individualizare, ce ține de aceeași viziune clasică. Călinescu argumentează că Revoluția Franceză a fost dominată în ceea ce privește actanții
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aduc neîncetat Domnului 88 cântări de slavă și Imnuri minunate, care întrec orice muzică și parcă ies dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despovărare, de unde planarea, levitația pe o linie transorizontică, privirea oarecum calmă, dicțiunea patetic-mărturisitoare; finalmente un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice, Orfeu, Dedal, Ulisse et alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie materia unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
m-a întrebat. Și-a râs, cu ce sălbăticie! Când m-am trezit, m-am speriat: Fierbeam de poftă și trufie. Încântă, în astfel de texte mărturisitoare, o suavă ambiguizare, acel ceva-ce-nu-se-lămurește, ceva care insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
soldățimii. Ici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân care suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile celorlalți credincioși și de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
pictat Într-un tablou din palatul Uffizi: Tebaida, de Gherardo Starnina, pe care unii Îl atribuiau lui Paolo Uccello ori tânărului Fra Angelico. Cu tot aerul amabil cu care reflecta moravurile (scene din viața monahală cu câte o tușă picarescă, alegorică ori fabuloasă), dacă o priveai pe Îndelete, acea bucată de lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii, subjugați de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii, subjugați de atitudinile monahilor și ale celorlalte personaje din tablou, de intensitatea alegorică a feluritelor scene. Pare una dintre scenele de Crăciun pe care le compunem din figurine, subliniase Faulques, gata să meargă Înainte. Dar, cu ochii pironiți pe tablou, Olvido Îl apucase de braț, reținându-l. Fii atent, spusese. E ceva obscur, care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la succesorii acestuia. Să Începem cu scrierea originală, atribuită lui Ipolit 34, Marea Revelație (Apophasis Megale). Aceasta conține o doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În același timp, demiurgul cel bun al universului 35. Adițional, mai cuprinde o interpretare alegorică a Pentateucului, fără nici o urmă de antiiudaism. Și totuși ereziologii țin să sublinieze că Simon pune Legea pe seama despotismului Îngerilor cerești care guvernează prost lumea. Este, prin urmare, evident că autorul Revelației nu poate fi acel Simon descris de un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pederastie 27. Baruh Încearcă să se adreseze lui Moise și profeților, dar Naas Îi Încurcă mesajele. Atunci Elohim hotărăște să facă prozeliți printre necircumciși și Îl trimite pe Hercule să lupte cu cei doisprezece Îngeri ai lui Eden: este explicația alegorică a celor douăsprezece munci ale lui Hercule 28. Tocmai cînd eroul părea să-i fi biruit, Îngerul Babel-Afrodita, sub Înfățișarea Omphalei, Îi fură puterile, zădărnicindu-i astfel victoriile precedente. În cele din urmă, Baruh Își află un aliat de nădejde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Sodoma. Fiind atribute ale lui Dumnezeu, cele două Puteri nu există separat de acesta 222. S-a făcut deseori observația că Filon utilizează nediferențiat cuvintele Logos și Sophia În aceleași contexte. C. Bigg a recomandat să se recurgă la explicația alegorică dată chiar de Filon acestui fapt (În De Profugis, 9). În Gen. 24:15, tatăl Rebeccăi este numit Bethu’el, nume care Înseamnă „Fiica lui Dumnezeu”. Filon interpretează acest cuvînt drept Sophia (Hokmah), putînd fi despărțită ulterior Într-o ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]