1,931 matches
-
în colaborarea clandestină cu disidența din afara țării. În anii '60 apare literatura de evaziune cu teme precum închisoarea, colectivizarea, ancheta. Această generație neagă predecesorii compromiși. "Regimul ar fi trebuit să admită această evaziune în literatura pură, în care răul devenea alegorie și simbol. Mai mult, să fie încântat de ea. S-a produs însă contrariul. "Evazionismul" a fost suspectat și a sfârșit prin a fi condamnat. Și probabil că nu ne-am putea explica acest fenomen de-a-ndoaselea, dacă nu ne-am
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
trec spicele - feten văpaie (L. Blaga); [...] aud materia plângând (G. Bacovia); După aceea au început să cânte / și melodia a întins spre tine / brațele ei reci. (N. Stănescu); Haina de zăpadă se zdrențuia dezvelind trupul negru al câmpurilor. (L. Rebreanu) Alegoria desemnează un procedeu stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
stilistic complex care apelează la o suită de imagini artistice, la un ansamblu de metafore succesive, spre a prezenta o idee generală sau abstractă sub o formă convențională, concretă. Utilizată în fabule, în parabole, în poeme alegorice, în ghicitori etc., alegoria presupune un nivel literal, al sensului concret și un nivel de adâncime, al semnificațiilor sugerate pe baza unei analogii. Astfel, moartea este reprezentată alegoric ca nuntire cosmică (Miorița) sau ca joc irecuzabil ( Dea vați ascuns de T. Arghezi), iar destinul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
eveni mente“. Dra maturgia contemporană propune spectatorului un desen epic minimal, o situație exis tențială, o ipostază a condiției umane, pe care le problematizează, le dezvoltă prin dialo gul conflictual, prin simboluri audiovizuale, prin metaforă scenică sau para bolă ori alegorie. Construcția subiectului în opera dramatică este influențată de imperativul duratei limitate a spectacolului (23 ore) și de cel al convențiilor teatrale: - Expozițiunea este concentrată, fiind înlocuită uneori prin prolog. În teatrul modern, propune o situație simbolică (solitudinea omului în univers
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
sugera tema, dominanta afectivă, caracterul evocativ etc.); enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale (subtitlul, mottoul, dedicația) sau metatextuale (punctele de suspensie) etc. Modalități stilistice: prezența simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconvenționale, a metaforelor absolute/închise, a unor ana logii, alegorii etc. - Reflexivitatea constă în capacitatea textului liric de a exprima idei, nu întrun limbaj denotativ, logicconceptual, ci în limbaj poetic, metaforizat, prin imagini artistice, prin simboluri (nu un „limbaj al tuturor, ci al unuia singur“ - Carlos Bousoño). Prin această caracteristică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întro orientare literară, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare tematică În acest „poem al contrariilor reunite sub semnul universalității“ (T. Vianu), Eminescu valorifică, întro viziune originală, mituri, teme și motive romantice. Luceafărul este, în primul rând, o alegorie pe tema condiției existențiale a geniului, după cum preciza poetul însuși în adnotarea făcută pe marginea manuscrisului. Sensurile alegorice ale poemului sunt însă dublate de o rețea de simboluri filozofice și de imagini artistice prin care se concretizează viziunea profund romantică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
poetic. Acesta propune, ca și geometria, un posibil model al lumii, eliberat de constrângerile realului. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Subiectul baladei este configurat ca o alegorie după modelul baladelor germane. Eroii au valoare arhetipală, ilustrând două modele existențiale opuse. Prin Riga Crypto se exprimă conceptul „carpe diem“ al omului care trăiește la nivel biologic, instinctual, fără a accede la valorile spirituale. Prin lapona Enigel se propune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
contemporan Suprimând frontierele dintre specii, dintre stiluri și limbaje scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea întro tipologie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să se formeze în desăvârșirea acestora încât să ajungă să nu le mai slujească din constângere, ci firesc. Avva Nestoros precizează că științele teoretice sunt de asemeni două: interpretarea istorică și înțelegerea duhovnicească, iar ramurile științei duhovnicești sunt trei: topologia, alegoria și anagogia. Astfel, topologia este explicația morală, care duce la curăția vieții și la principiile de conduită practică; din domeniul alegoric fac parte acele adaosuri care sunt exprimate în formă figurată, fiind vorba în chip tainic de altceva decât de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a contemplației, ,,hrănirea numai cu frumusețea și cunoașterea lui Dumnezeu” (Convorbiri duhovnicești I,8). Astfel, creștinul desăvârșit este cunoscătorul transcendenței. Cassian se folosește de episodul cu Marta și Maria din Betania (Luca 10, 38-42) care, încă de la Origen, reprezintă o alegorie a modului de viață activ și contemplativ. Contemplația este superioară acțiunii, pentru că e simplă și una, în comparație cu lucrul practic (actualis opus) și care aduce multe roade. Monahul ce ajunge la desăvârșirea spirituală primește darul cunoașterii mistice, noțiune pe care Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
moderne, erau puși în situația de a alege din multitudinea de modele oferite. O mărturisire sinceră a dilemei estetice a perioadei o regăsim în versurile lui Grigore Alexandrescu din Epistolă D.I.V. (Domnului Iancu Văcărescu n.n.), dilemă transpusă poetic sub forma alegoriei călătorului incapabil să decidă asupra căii adevărate din multitudinea de drumuri ispititoare: "Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător / Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, / Se oprește p-o câmpie, și cu totul întristat / Drumuri vede, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se găsesc oxigen și bioxid de sulf, cele două gaze se amestecă formând acidul sulfuric. Această combinație se realizează doar în prezența platinei care rămâne neafectată, fără a lăsa urme nici în noua substanță creată. În concordanță cu semnificațiile acestei alegorii, firul de platină reprezintă spiritul poetului care "e de fapt un receptacol care captează și înmagazinează nenumărate sentimente, formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă."278 Sunt idei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
fi înțeles, necesar și de folos pentru îndrumarea năravurilor. În schimb, tot ce era mai tainic și mai ascuns, întrucât făcea parte dintr-o contemplare care întrece puterea de înțelegere obișnuită, ei au exprimat-o sub forme de enigme, de alegorii, de ghicituri, de pilde sau proverbe, aceasta pentru cei ce nu se feresc de efort, ci suportă orice fel de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă așa cum le
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de asemenea presupune că în dialogurile lui Platon, pe care spunea că le-a citit și recitit cu „mult folos“, l-a atras îndeosebi arta autorului de a influența modul de a gândi al cititorului, folosindu-se de neasemuitele lui alegorii. Wittgenstein era, desigur, conștient că un filozof care stăruie asupra descrierii unor situații concrete din viața comună, fără să arate ce anume urmărește să obțină prin ele, îi va nedumeri pe cei care-l ascultă sau citesc. Producerea acestei stări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este să-l facem să se uite într-o direcție diferită. Dar este greu să facem asta deoarece, dorind să iasă, el rezistă încercărilor noastre de a-l face să se întoarcă din partea în care crede că este ieșirea.“8 Alegoria este magistrală. Ea a fost reluată de Wittgenstein, în versiuni diferite. Lui Norman Malcolm îi spunea într-o discuție pe care au avut-o în anul universitar 1946-1947, ultimul an al profesoratului său la Cambridge: „Un om care este prizonierul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să știe doar vorbitorul. Limbajul privat este limbajul în care un cuvânt ca „durere“ funcționează ca un nume pentru ceva la care nu are acces decât o persoană, cea care simte durerea. Ceea ce va fi exprimat, în § 293, prin următoarea alegorie: „Să presupunem că fiecare ar avea o cutie, iar în ea ar fi ceva pe care îl numim «cărăbuș». Nimeni nu poate să privească vreodată în cutia celuilalt; și fiecare spune că știe ce este un cărăbuș numai privind cărăbușul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
putea să fie și goală. [Ă] Asta înseamnă: Dacă construim gramatica expresiei senzației după modelul «obiectului și desemnării», ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 285 atunci obiectul nu mai este luat în considerație deoarece este irelevant.“38 Prin această splendidă alegorie, ideea limbajului privat este prezentată și, în același timp, respinsă, ca ceva ce nu poate fi gândit. Expresiile unui limbaj nu pot numi sau descrie obiecte care sunt „private“. Un „limbaj privat“ nu este, de fapt, un limbaj. Tocmai deoarece
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nemărginit, sacralizând firea dar invocând tulburat moartea. Locul natal îl aprovizionează cu simbolisme, cu însemne ținând de pământ, de ape și văzduh, de unde dealul, casele, turmele, taurul, șerpii, mistrețul, cerbul, vulturii, berzele, fluturii; în ordine sonoră obsedează clopotele. Însă metaforele, alegoriile și celelalte sunt expresia "neputinței rostite pe de rost". Singură Muzica sugerează infinitul: "Îmi trebuie un milion de voci / ca să scufund această mare moartă / ce se trezește-n suferința mea..." Neliniștile solitarului copleșit de "obstacole", terorizat de proximitatea "deșertului" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
luare-aminte salcâmii..." Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie; un "biet orb" veghind în singurătăți de piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile așa cum vin: "Peste toți e ceasul; binevoitor sau rău". Al doisprezecelea glas, o alegorie cvasi-didactică despre Marea Trecere, lasă câmp liber legilor existențiale; se întâlnesc aici date ale psihismului autohton: "Înflăcărați: din alaiul / lui Harap-Alb, dați / acum încă un pas și încă un pas înapoi. Cu lacrimi în ochi. Cu două rămurele de liliac
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
operei. Sculptorul Rubek este un personaj dintre cele mai bizare. Din clipa în care și-a terminat capodopera numită Ziua Învierii, a devenit „un adevărat sălbatic”. Vom afla mai târziu că această capodoperă, marea realizare a vieții sale, este o alegorie reprezentând o tânără femeie moartă care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
această materie împiedică descompunerea și ne lasă să ne imaginăm o permanență a senzațiilor, în sens etimologic: o capacitate de a mai înregistra modificări vitale - asimilabile cu visul și cu alte simulacre nemuritoare... Într-un text straniu, Democrit propune o alegorie căreia i-aș spune „a tribunalului”. Ea presupune că, prin intermediul filosofului, trupul intentează un proces sufletului și-i cere socoteală pentru ceea ce a suferit din cauza lui. Pe motiv că sufletul frământă trupul, prin intermediul atomilor incandescenți, și-i imprimă pulsiuni, pasiuni
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui -, descoperim mai degrabă un fel de prozopopee, o alegorie, o formulă în măsură să facă posibilă controversa, dezbaterea. Căci prozopografia permite punerea în scenă a unei persoane care încarnează o idee și care este purtătoarea unui discurs - Boethius își va aminti de toate acestea. Aici, două femei care reprezintă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
această chestiune, nici dacă anecdota este adevărată, nici ce ar putea ascunde neadevărul ei... Dar, pentru un filosof cu o bună reputație, pedeapsa pare severă! 4 Să alegi între două femei. Ce spune această prozopopee? Ce se ascunde îndărătul acestei alegorii? După spusele lui Xenofon, Prodicos pune în scenă două femei chiar în momentul în care Heracle iese din copilărie, intră în adolescență și se află în fața marilor alegeri care îi permit individului să se orienteze în existență și să pășească
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
remediu. Dovadă, evident, faptul că, în ciuda riscurilor, reducerea complexului la simplu produce uneori cele mai bune efecte... Discursul epicurian despre dorințe figurează, într-adevăr, printre paginile clasice, alături de câteva pasaje obligatorii: sfera parmenidiană, râul heraclitean, felinarul și butoiul lui Diogene, alegoria Peșterii platoniciene, măsura aristoteliciană, îndoiala pyrrhoniană etc. Epicur face așadar deosebire între dorințele naturale și necesare, cele naturale nenecesare și cele nenaturale nenecesare. Toate pot fi efectiv clasate în una dintre cele trei rubrici. Niciuna nu scapă - cel puțin după
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]