942 matches
-
a considerat că a trăitîn secolul al V-lea d.Hr. Într-o antologie greacă există un epitaf în versuri care exprimă o problemă priind datele vieții lui . Soluția problemei dă 84 ca fiind vârsta acestuia la deces. Este întemeietorul algebrei, algebra fiind considerată "aritmetica universală". Astfel, Diofant fost autorul unei serii de cărți grupate sub titlul "Arithmetica", despre care Fermat susținea că ar conține o anumită ecuație fără soluții și care ar sta la baza demonstrației a ceea ce ulterior se
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
considerat că a trăitîn secolul al V-lea d.Hr. Într-o antologie greacă există un epitaf în versuri care exprimă o problemă priind datele vieții lui . Soluția problemei dă 84 ca fiind vârsta acestuia la deces. Este întemeietorul algebrei, algebra fiind considerată "aritmetica universală". Astfel, Diofant fost autorul unei serii de cărți grupate sub titlul "Arithmetica", despre care Fermat susținea că ar conține o anumită ecuație fără soluții și care ar sta la baza demonstrației a ceea ce ulterior se va
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
serii de cărți grupate sub titlul "Arithmetica", despre care Fermat susținea că ar conține o anumită ecuație fără soluții și care ar sta la baza demonstrației a ceea ce ulterior se va numi marea teoremă a lui Fermat. După unii autori, algebra lui Diofant reprezintă contribuția tuturor matematicienilor greci din epoca sa. Această lucrare a sa a ajuns în Europa prin intermediul arabilor. În lucrările sale, Diofant expune metodele utilizate pentru rezolvarea ecuațiilor de gradul I și al II-lea. Necunoscutele sunt notate
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
o descriere adecvată operațiilor cu mărimi fizice vectoriale, fiind astfel considerat fondatorul teoriei spațiilor vectoriale. Lucrarea sa referitoare la vectori este originală în ceea ce privește concepția, gândirea, terminologia și a fost apreciată de Gauss, Möbius, Hankel, Schlegel. Prin această lucrare a dezvoltat algebra vectorială, creând analiza vectorială, bazată pe elemente abstracte, pe definiții și axiome. A introdus calculul geometric și teoria echipolențelor în calculul matricelor. A dezvoltat teoria ecuațiilor cu derivate parțiale. Printre matematicienii români care au continuat cercetările sale se numără: Gheorghe
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
metoda S+7", pusă la punct de scriitorul Jean Lescure în 1961), literatura combinatorie, pe baza căreia Raymond Queneau a scris "Cent Mille Milliards de Poèmes" (O sută de mii de miliarde de poeme), dar și poemele booleene, bazate pe algebra booleană, sau acele "poeme cu mtamorfoză pentru Banda lui Möbius". Cercertările în domeniul "anoulipisme" sunt în curs. Rezultatele acestor cercetări au apărut în primele lucrări colective ale grupului, "La Littérature potentielle" (Gallimard, coll. Idées, 1973) și "Atlas de littérature potentielle
Oulipo () [Corola-website/Science/320599_a_321928]
-
care accentul era pus pe construcțiile cu rigla și compasul. Un moment crucial l-a constituit introducerea rigorii matematice prin axiomatizarea introdusă de Euclid, care a influențat evoluția a secole întregi de știință. În epoca modernă, geometria beneficiază de aportul algebrei abstracte și a calculului diferențial și integral și a evoluat în diverse ramuri ale acesteia, cu grad înalt de abstractizare, mult diferențiate de formele din trecut. Debutul geometriei poate fi remarcat la acele civilizații din Valea Indusului și la babilonieni
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
matematice și de logică în zona orientală. În perioada califatului, asistăm la o înflorire a științelor în spațiul islamic. Este preluată și conservată tradiția matematicii elenistice. Al-Horezmi (?780 - 845), pe lângă faptul că a consacrat sistemul de numerație pozițional, este întemeietorul algebrei și a contribuit cu aplicații ale acesteia în geometrie și trigonometrie. De asemenea, Al-Mahani reduce duplicarea cubului la o problemă de algebră, mai exact la rezolvarea ecuației: numită de islamici "ecuația lui Al-Mahani". Thăbit ibn Qurra (836 - 901) a enunțat
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
conservată tradiția matematicii elenistice. Al-Horezmi (?780 - 845), pe lângă faptul că a consacrat sistemul de numerație pozițional, este întemeietorul algebrei și a contribuit cu aplicații ale acesteia în geometrie și trigonometrie. De asemenea, Al-Mahani reduce duplicarea cubului la o problemă de algebră, mai exact la rezolvarea ecuației: numită de islamici "ecuația lui Al-Mahani". Thăbit ibn Qurra (836 - 901) a enunțat și demonstrat generalizarea teoremei lui Pitagora. Al-Kashi (1380? - 1429) a enunțat și demonstrat ceea ce astăzi numim teorema cosinusului, teoremă care mult timp
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
în care axioma paralelelor nu este valabilă s-ar putea realiza pe o sferă imaginară, iar Adrien-Marie Legendre (1752 - 1833) a enunțat teoeremele fundamentale de geometrie absolută, privind suma unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
este valabilă s-ar putea realiza pe o sferă imaginară, iar Adrien-Marie Legendre (1752 - 1833) a enunțat teoeremele fundamentale de geometrie absolută, privind suma unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788 - 1867), Jakob Steiner (1796 - 1863
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
unghiurilor unui triunghi. Creată de Hermann Grassmann (1809 - 1877) în 1844, algebra exterioară (numită ulterior și "algebra Grassmann") devine utilă în matematica fizică, dar și în geometria diferențială. Mai târziu, David Hestenes (n. 1933) continuând lucrările lui Grassmnann, pune bazele algebrei geometrice. Geometria proiectivă a apărut prin lucrările lui Jean-Victor Poncelet (1788 - 1867), Jakob Steiner (1796 - 1863), August Ferdinand Möbius (1790 - 1868), Michel Chasles (1793 - 1880). Geometria algebrică pornește încă din antichitate de la rezolvarea pe cale geometrică anumitor ecuații (cum ar fi
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
În informatică, tipul de date boolean sau tipul de date logice este unul dintre cele mai simple tipuri de date, având doar 2 posibile valori (adevărat și fals), se folosește pentru a reprezenta valori logice în algebra booleană. Este denumit după George Boole, primul matematician care a definit un sistem algebric logic în secolul al XIX-lea. Diverse limbaje de programare implementează tipuri de date booleane în structura lor, precum Pascal, Java, PHP, JavaScript sau C++. Operatori
Boolean (tip de date) () [Corola-website/Science/321547_a_322876]
-
V. Praja, profesor de matematică la Școală Normală „Vasile Lupu“ din Iași și I. M. Dospinescu, profesor de matematică la Gimnaziul „Ștefan cel Mare“ din Iași. Revista a aparut lunar, inițial în 32 de pagini, cuprinzând subiecte variate, ca aritmetică, algebra, geometrie, geometrie analitică, trigonometrie, calcul diferențial și integral, istoria matematicii, mecanică, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie și diverse. În ultima perioadă de apariție a avut 24 de pagini. Deși revista a avut o existență de numai șase ani, ea a
Recreații științifice () [Corola-website/Science/320821_a_322150]
-
însă, în preajma celui de-al doilea război mondial. Alan Turing a descris în 1936 un model matematic care astăzi îi poartă numele și care rezumă funcționarea unei mașini de calcul programabile, iar Claude Shannon a arătat că orice funcție din algebra booleană poate fi implementată mecanic cu ajutorul unor circuite logice electronice. John von Neumann a descris și el, pe când lucra la proiectul EDVAC, arhitectura von Neumann, o schemă structurală de bază a calculatoarelor. Aproape toate calculatoarele moderne sunt construite din circuite
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
anumite circuite electrice, care astăzi poartă numele de porți logice, și sunt omniprezente în calculatoarele numerice. În lucrarea sa de masterat de la MIT, pentru prima dată în istorie, Shannon a arătat că releele și comutatoarele electronice pot calcula expresii de algebră booleană. Intituată "A Symbolic Analysis of Relay and Switching Circuits" ("O analiză simbolică a releelor și circuitelor de comutație"), teza lui Shannon a pus bazele proiectării practice a circuitelor numerice. George Stibitz a realizat un calculator pe bază de relee
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
ADAM RIES SEINS ALTERS IM LVIII" („anul 1550 la vârstă de 58 ani”), ceea ce duce la concluzia că el a fost născut în 1492. Cu siguranță se poate determina locul de naștere Bad Staffelstein, deoarece în prefața cărții sale de algebra, manual „Coß”, el însuși dă informații. Primele decenii după nașterea lui Ries nu sunt documentate, așa că nu se știe ce școală a absolvit. De asemenea, la pe atunci existenta universitate, nu există referințe la „maestrul de calcul”. Prima dată Adam
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
s-a mutat în tînărul oraș Annaberg, unde a petrecut restul vieții sale în "strada Johannis", la o școală de calcul. În clădirea aceea, s-a înființat muzeul de azi, "Muzeul Adam-Ries". În anul 1524 Ries a încheiat manuscrisul de algebră, manual „Coß” (tipărit abia în anul 1992). În acest timp, Ries face cunoștință cu fica maistrului lăcătuș Andreas Leuber din Freiberg, Anna Leuber cu care are cel puțin opt copii. În registrul de căsătorii al "Bisericii Sfîntă Anna" din Annaberg
Adam Ries () [Corola-website/Science/315337_a_316666]
-
fort, Sie können bei uns nichts mehr lernen.“ ("Trebuie să plecați, Dumneavoasră nu mai putți învăța la noi"). Se înscrie ca student la Universitatea din Leipzig. I-a ascultat pe Ernst Heinrich Weber la filozofie și Carl Brandan Mollweide la algebră , pe de altă parte rămânând un autodidact, fiind fascinat de naturalistul Lorenz Oken. În 1819 își ia licență, 1823 devine magister și conferențiar. În ciuda promovării examenului medical, și-a câștigat existența prin munca literară. Începând cu 1824, a tradus cele
Gustav Theodor Fechner () [Corola-website/Science/317298_a_318627]
-
din exteriorul sălii (cu ferestrele deschise). "Collège de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
pentru orice formula 37. TEOREMA 1. Fie formula 39. Atunci pentru orice formula 40, funcția formula 41 este în formula 42. Convoluția formula 43 definită prin: formula 44 este de asemenea o funcție din formula 42 și în plus formula 46 Cu convoluția funcțiilor ca înmulțire, formula 42 devine o algebră Banach. "Demonstrație". Pentru funcția măsurabilă pozitivă formula 48, integrala iterată formula 49 este evident egală cu formula 50. Așadar, conform teoremei lui Fubini pentru funcții măsurabile pozitive, rezultă că există și cealaltă integrală iterată și este egală cu integrala (3), deci în particular
Funcții p-sumabile și funcții local p-sumabile () [Corola-website/Science/328926_a_330255]
-
a ordinii de integrare. Penultima egalitate s-a obținut prin schimbarea de variabilă în integrala interioară: formula 61 Distributivitatea convoluției față de adunare rezultă din liniaritatea integralei (1) prin raport cu formula 62, cât și prin raport cu formula 63 Cu aceasta formula 42 devine algebră Banach. TEOREMA 2. Fie formula 65 și formula 66 Atunci formula 67 este definită printr-o integrală de tipul (1) pentru aproape orice formula 68, formula 69 și formula 70 "Demonstrație". Pentru formula 71 rezultatul este conținut în teorema precedentă. formula 75 de unde, cum formula 76 cu teorema precendentă
Funcții p-sumabile și funcții local p-sumabile () [Corola-website/Science/328926_a_330255]
-
(n. 1899 la București - d. 1962 la București) a fost un matematician român cu contribuții în analiza matematică, teoria numerelor, algebră, mecanică generală și balistică. s-a născut în București în anul 1899. Familia sa era una modestă: ambii părinți erau profesori de educație muzicală. Pasiunea lui Ghermănescu pentru matematică s-a manifestat încă din primii ani de școală. Pe lângă pasiunea
Mihail Ghermănescu () [Corola-website/Science/326013_a_327342]
-
de elevii săi. Ținea conferințe cu caracter social și științific. În ceea ce privește activitatea științifică, Mihail Ghermănescu a abordat cu o mare ușurință domeniul analizei matematice, dar și cel al altor discipline de matematică pure sau aplicate. Are referințe și în domeniul algebrei (teoria ecuațiilor), al teoriei numerelor (ecuații diofantice), geometrie, mecanică generală și balistică. A fost primul matemtician român care s-a ocupat de noțiunea derivatei areolare, care l-a condus la integrarea unor sisteme de ecuații cu derivate parțiale. Astfel a
Mihail Ghermănescu () [Corola-website/Science/326013_a_327342]
-
Ion Luca Creangă (n. 1911, Adâncata, Suceava - d. 1986) a fost un matematician român, cu contribuții deosebite în domeniul geometriei și algebrei. A rămas orfan de tată pe când avea un an. Cursurile primare, secundare și superioare le-a parcurs la Iași. În 1931 obține licența în matematică. Devine asistent la Seminarul de Matematică al Universității din Iași, unde a avut posibilitatea să
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]
-
fost numit șef de lucrări la Politehnica din Iași, la Catedra de Matematici Generale. În 1943 este numit conferențiar la aceeași catedră. În 1945 devine profesor de geometrie analitică la Facultatea de Electrodinamică, ca în 1948 să preia Catedra de Algebră a Facultății de Matematică din cadrul Universității din Iași. În perioada 1949-1953 este decan al Facultății de Matematică, iar în 1955 este numit rector. În 1965 a fost numit în Consiliul Național al Cercetării Științifice. Activitatea sa se remarcă în domeniul
Ion L. Creangă () [Corola-website/Science/326928_a_328257]