5,091 matches
-
cel care mi-a spus că Hector era un trădător. Te vor găsi. Pleacă imediat, cât mai departe. Îl obligă pe Maktor să ia traista. — Du-te în Pannonia. Spune-i legatului Legiunii Galbiana și lui Antonius Primus că mă aliez cu ei împotriva lui Vitellius. Zi-le că, după ce a aflat despre moartea lui Galba, Vitellius nu pare dispus să renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, cu armatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cu un gest, Antonius îi opri pe soldații care se pregăteau să-l elibereze pe medic. Aceștia i se supuseră din nou. Apoi legatul se întoarse spre Vitellius. — Ce dorești în schimb? — Ești isteț, legatule. În schimb, vreau să te aliezi cu mine împotriva lui Otho. Vreau ca tu și toată Illiria să fiți de partea mea. Le făcu un semn soldaților. — Dați-i drumul. Nu. La ordinul lui Antonius, soldații se grăbiră să-l prindă pe Valerius de brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dați-i drumul. Nu. La ordinul lui Antonius, soldații se grăbiră să-l prindă pe Valerius de brațe și să-i lege gleznele. Antonius se apropie de Vitellius și îl privi drept în ochi. — Schimbul este inacceptabil. Eu m-am aliat cu Otho și Vespasianus împotriva ta, și așa vor sta lucrurile pentru totdeauna. Luă pumnalul și-l atârnă la șold. — Îl vei pedepsi pe fratele meu pentru că te-a atacat. E vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place luxul. Amândoi sunt nerăbdători să se întoarcă în Italia și pot conta pe ajutorul trupelor auxiliare de cavalerie și infanterie, al flotei din Pontus și al regilor cu care s-au aliat. Tu, din Pannonia, poți ridica împotriva lui Vitellius toată Illiria, cu acordul lui Vespasianus și sprijinul trupelor din Africa. Știi la fel de bine ca și mine că provinciile, în special cele din Răsărit, furnizează cea mai mare parte a proviziilor Imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar acum pregăteau o insurecție. PARTEA A PATRA 33 Antonius Primus își opri calul lângă un copac. — Mai avem câteva mile, și am ajuns. Din vârful colinei, privi peisajul din fața sa. În lumina puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care se hotărâse să se stabilească. Avea nevoie de oamenii din Elbaroom - avea nevoie de încrederea și ajutorul lor dacă voia să găsească un pat pentru la noapte, ca să nu mai vorbim de un loc în viața orașului. Să se alieze acum cu Virgil Jones însemna să-și ia la revedere de la toate speranțele de a ajunge, în sfârșit, la capătul drumului său, la refugiul său. I se făcea rău numai când se gândea la asta, pentru că era deja aliat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se alieze acum cu Virgil Jones însemna să-și ia la revedere de la toate speranțele de a ajunge, în sfârșit, la capătul drumului său, la refugiul său. I se făcea rău numai când se gândea la asta, pentru că era deja aliat cu Virgil și îi era dator cât pentru două vieți. Și totuși vocea a fost convingătoare. De-acum se cunoștea și știa că nevoia de a se integra, de a fi acceptat, îi înlocuise spiritul de aventură și pasiunea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atitudine potrivnică în fața acestei prezențe relaxate și amuzate. Știi de ce am venit, spuse el. Unde e Trandafirul de Piatră? — Știu de ce voia Virgil să vii, spuse Grimus. E trist, îți dai și tu seama. Din toată lumea asta, Virgil să se alieze tocmai cu Nicholas Deggle. Dar nu contează, nu contează... Sper c-o să hotărăști cu mintea ta, Vultur-în-Zbor. Nu ești jucăria nimănui. Ochii îi zâmbeau. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Spune-mi de ce ai trimis-o după mine. Și spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au venit pe drum de izbânde și glorie strămoșească deci prin urmare patriotismul străbun care este încrustat ca nestematele pe bijuteriile din Tezauru’ de la Pietroasele, dar mai e și Tezauru’ de la Moscova de recuperat că atunci era țarism și ne aliasem cu el, nu cu bolșevicii să facem unirea cu toți frații noștri așadar în faldurile sfinte ale tricolorului nostru care deci fâlfâie în inimile noastre și se va fâlfâi cât vom fi cu ochii la el pe drumul spre integrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi spunea Manuela, a condus lucrările finale de canalizare a Dâmboviței, a inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața Unirii. În 1877, fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o sută de războinici ai tăi, Între care se află cei mai buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căutând scăpare În trecătorile Balcanilor. La frontiera dunăreană a Țării Românești, lucrurile stăteau și mai rău. Basarab Laiotă era ba prietenul lui Matei Corvinul, ba prietenul lui Mahomed. Acum, speriat că va fi ridicat În țeapă de Vlad Dracula, se aliase cu Mahomed. Dunărea nu se putea trece nici pe la Vidin, nici pe la Giurgiu, nici pe la Brăila. Și În nici un caz nu se putea ajunge la Cetatea Albă sau la Cetatea Chiliei, pe teritoriul Moldovei. Rămânea o singură soluție, și aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În teci. La fel Erina, care putea vedea ce se Întâmplă În fața ei. Alexandru se Întoarse și observă retragerea ienicerilor și apropierea călărețului cu steagul alb. Înțelese că Apărătorii și Cuceritorii câștigaseră prima și, poate, ultima bătălie În care fuseseră aliați. Între emisarul turc și Angelo avu loc o convorbire scurtă, după care emisarul se Întoarse la ai lui. Apărătorii se grupară În jurul comandantului lor, lăsând un culoar de liberă trecere. Turcii rămași În viață coborâră, În rânduri de câte doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câte doi, prin culoarul lăsat de Apărători, pierzându-se În văile acoperite de cețuri ale Balcanilor. Generalul Mihaloglu Încheia coloana Învinșilor. El se opri, câteva clipe, În fața lui Angelo. - Poate, Într-o altă viață, mai bună, am fi putut fi aliați... spuse generalul. - Într-o viață mai bună n-ar fi fost nici o vărsare de sânge, răspunse Angelo. Du-te. Nu am venit aici ca să schimb soarta războiului din Balcani. Mihaloglu porni pe urmele trupelor sale, rămase la mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mihaloglu beg, care a fost Învins de Vlad Dracula În Balcani, dar vrea să-și dovedească geniul militar În Moldova. Trupe numeroase de achingii și spahii sunt comandate de faimosul Ahmed bey, cel care a cucerit cetatea Caffa de la genovezi. - Aliați? Întrebă Ștefan. - În primul rând Hanatul Crimeii, spuse postelnicul Mârza, fiul lui Stanciu, atent observator al frontului de Răsărit. Nu se știe când vor lovi și unde vor lovi, dar e limpede că tătarii lui Mengli Ghirai sunt supuși sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi putut slaba-i minte umană, ce-și înțelegea atât de puțin propria alcătuire, să se îndoiască de agerimea cu care minusculul creier electronic al bolidului îl conducea, menținându-l deasupra pernelor de aer, de-a lungul super-autorutei din rășini aliate cu titan? De ce a fost nevoie să plece din Mobile, să abandoneze viața de până atunci, să se certe cu Barbara? Viteza vertiginoasă a existenței... Homer rămase cu gura căscată. Abia atunci realiză el că mașina lui zboară cu 970
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
îmi spunea Manuela, a condus lucrările finale de canalizare a Dâmboviței, a inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața Unirii. În 1877, fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bătrânul tânjea după nepoți și mai ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se puteau Întoarce din două pricini: una că ar fi putut să fie Învinuiți de lașitate și, a doua, greutatea bombelor ar fi făcut motoarele să Înghită mai multă benzină și nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spirituală ar trebui să umple cupa inimii. Și, în acea perioadă a războaielor între provincii, se putea spune că și clasa samurailor ca întreg avea același spirit. Dar, în situația în care se găsea Katsuyori, era absolută nevoie să se alieze neîntârziat cu o forță mai mare, alianță care, la prima vedere, putea fi luată drept slăbiciune. O demonstrație de forță necugetată n-avea să intimideze un adversar. Dimpotrivă, nu făcea decât să-l încurajeze. De mai mulți ani, bărbăția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i satisfacă. Ce anume făcuse clanul Takeda să devină atât de fragil? Cauza era complicată, dar răspunsul putea fi exprimat în termeni simpli. De astă dată, clanul Takeda n-avea să mai fie capabil să păstreze provincia Kai. Toți cei aliați cu clanul Takeda erau convinși de inevitabila sa înfrângere. Unii, poate, fuseseră chiar dispuși să aștepte, cu nerăbdare, această zi. În mod tradițional, însă, samuraii - indiferent din ce clan făceau parte - nu manifestau o atitudine necuviincioasă în asemenea vremuri, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai clanului Ukita pe Muntele Hachiman. Generalii lui Hideyoshi se postară în ariergarda contingentului din Ukita. Arăta ca primul aranjament al pieselor pe o tablă de go, iar poziționarea propriilor săi vasali în spatele armatei Ukita, care, până nu demult, fusese aliată cu clanul Mori, era determinată de prudență. Din prima zi a asediului, avură loc mici ciocniri între cele două oștiri. Kuroda Kanbei, care tocmai se întorsese dintr-o inspecție a primelor linii, se prezentă la Hideyoshi și-i descrise conflictul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o reacție față de împrejurările exterioare. Oamenilor le place să creadă că trăiesc și că acționează în conformitate cu voința lor, dar tristul adevăr este că, de fapt, evenimentele din afară îi împing la fapte. Astfel, deși Mitsuhide credea că cerul îi era aliat în acea situație, o parte din el era chinuită de frică, pe când străbătea drumul spre Saga, că cerul, de fapt, îi judeca toate acțiunile. Mitsuhide traversă Râul Katsura și ajunse la Castelul Kameyama pe seară, tocmai când soarele cobora sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nimic? — Și cinstita dumneavoastră mamă, și soția sunt foarte bine. — Serios? Atunci, dar, este atacat Castelul Nagahama? — Am fost trimis din Nagahama în dimineața zilei a patra, când o mică forță inamică a pornit atacul. — Akechi? — Nu, erau ronini Asai aliați cu Akechi. Dar, conform unui zvon pe care l-am auzit pe drum, o forță numeroasă a clanului Akechi se îndreaptă acum spre Nagahama. Ce-au de gând să facă cei din Nagahama? Nu sunt destui pentru a rezista unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]