2,520 matches
-
de orice expresivitate, ale articolului de dicționar. Sinucigașul violentează și, În cele din urmă, anulează Însăși motivația scrierii jurnalului. Tot statisticile (dar și simpla observație psihologică) arată că jurnalul se dorește o formă de extensiune a dialogului: cu existentul, cu alteritatea, cu identitatea. Un dialog amânat, de multe ori, Însă prin aceasta nu mai puțin autentic. Funcția compensatorie a jurnalului intim acționează și În zona dialogului absent. Incomplet și ezitant, cenzurat de durata și frecvența scrierii, această formă a comunicării grevează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lumii Într-un spațiu privat și unul public pare a fi o invenție mediteraneeană 20, provenind din tradiția culturală a greco-romanilor. Separația Între o agoră (for)21 și intimitatea care Își rezolvă diferendele și conflictele În absența martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă. E greu de găsit vreun exemplu În care autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context, decât istoria ieșirii din obiectivitate și a coborârii În interstițiile subiectivității. Frapează În toate reconstituirile de autoportrete pretenția autorului de a elimina
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Nedeterminat ontologic și axiofob (el nu ierarhizează, ci tezaurizează; nu ordonează, ci adună; nu sistematizează, ci polarizează), el are toate virtualitățile operei literare, fără să aibă și certitudinile acesteia. Altfel spus, obsedat de căutarea unei identități, plutește În aburii unei alterități la rândul ei vagă, informă și inconsistentă. Luând În discuție problema identității materiale a jurnalului intim, va trebui să coborâm dincolo de informalul simplei percepții intuitive. Vom fi obligați să regresăm până la materialitatea foii de hârtie. Și chiar dincolo de ea: la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de ficțiune, de fantasmă psihanalitică și devine o entitate palpabilă: o realitate fizică Într-un text real. Drama jurnalului intim pornește de la strategia sa fundamentală: de la Încercarea disperată de a concilia cele două ființe simultan existente În confesiune: identitatea și alteritatea - un autor care este totodată și subiectul exercițiului confesiv. În același timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar interiorul este comparativul Înlăuntrului”, notează Cecile Wajsbrot 10. Incapabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la Pepys, la Tolstoi, la Gide, În oarecare măsură, la Rebreanu ori Mateiu Caragiale), ci se interferează cu elemente de psihologism (la Stendhal, la Virginia Woolf, la Camil Petrescu etc.), e doar În avantajul acestui „roman”. Mărturia sinelui, perceperea propriei alterități, deconstruirea și refacerea unui model mental sunt tot atâtea escale În drumul „ficționalizării” unei realități adeseori lipsită de spectaculozitate. În final, ca o Însumare a tuturor acestor eșecuri, viața scriitorului va deveni biografia unui personaj fictiv, greu de recunoscut chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clasa a VIII-a, Editura Humanitas, București, 2001, p. 33). 254 Anne-Marie Thiesse, Crearea identităților naționale în Europa. Secolele XVIII-XIX, traducere de Andrei-Paul Corescu, Camelia Capverde și Giuliano Sfichi, Editura Polirom, Iași, 2000, p. 140. 255 Atenuarea prezențelor străine, a "alterității care trebuie integrată în ființa națională înainte de a putea contribui la divizarea sa" apare și în istoria de uz școlar din Franța (vezi Jean-Pierre Rioux, op. cit., p. 133), de exemplu; dar, fără îndoială, cu mai puțină obstinație. 256 Neagu Djuvara
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o comoție salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru o cultură a semnului și comunicării, periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T.
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
le va restabili sensul. Teoria lingvistică a psihanalizei lacaniene se bazează pe două enunțuri complementare: inconștientul este structurat ca un limbaj (de fapt, ca o limbă vorbită și nu ca un limbaj) și inconștientul este discursul celuilalt. Ultimul enunț evidențiază alteritatea, într-o multitudine de sensuri: alt sex, altă scenă a visului, și structura subiectului dominat de o ireductibilă sciziune Spaltung pe care psihanalistul o va repera în practica terapeutică. Cunoașterea structurilor (limbajului, psihicului) a dus la o analiză formală riguroasă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
al comunicării publicitare sau politice la retorica postmodernă a negocierii distanțelor intersubiective). În această mai mult decît sumară introducere în universul semnului și semiozei am încercat să arătăm că principiul speranță-Hoffnungsprinzip (E.Bloch) se bazează pe acceptarea și legitimarera diferenței, alterității, dialogului intercultural. Filosofi ca Nietzsche sau Heidegger, pragmaticieni ca Peirce sau Witgenstein au afirmat că ființa nu coincide cu permanența, cu stabilittea, ci mai degrabă cu dialogul, interpretarea, "semioza infinită", ceea ce reprezintă șansa unui nou mod de viață, mai rațional
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
limbă "nu există decît diferențe" (CLG: 133); un semn se instituie ca semn pentru că se diferențiază de alte semne din interiorul aceleiași paradigme. DISCRET (în opoziție cu continuu) Termenul servește la definirea unităților semiotice, construite cu ajutorul conceptelor de identitate și alteritate. O unitate discretă se caracterizează prin ruptura continuității în raport cu unitățile vecine. DISCURS Secvență de enunțuri lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea discursivă este producerea al cărei produs este textul. M. Foucault (1971, L'ordre du discours) încearcă să
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distructiv"360. Nu lipsesc nici trimiterile la filozofia existențialistă, la iluzoriul chin sisific pe care-l reprezintă existența individului privat sau îndepărtat, printr-o insulară întorsătură a destinului, de esența lui adevărată. Locuri comune ale existențialismului precum îndoiala sau excluderea alterității revin în acest "roman secund" care este jurnalul personajului Robinson: Iar singurătatea nu atacă numai partea inteligibilă a lucrurilor. Le macină până și temelia existenței. Din ce în ce mai des sunt năpădit de îndoieli cu privire la adevărul mărturiei simțurilor mele. acuma știu că pământul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este când omul, când insula și care mă preface, rând pe rând, când în om, când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pp. 248-291 Baudrillard, Jean (1994), Simulacra and Simulations, trad. de Sheila Faria Glaser, Ann Arbor, MI, University of Michigan Baudrillard, Jean ([1968] 1996), Sistemul obiectelor, trad. de Horia Lazăr, Cluj-Napoca, Ed. "Echinocțiu" Baudrillard, Jean; Guillaume Marc ([1994] 2002), Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Pitești, "Paralelă 45" Baudrillard, Jean ([1970] 2005), Societatea de consum Mituri și structuri, Trad.de Alex Matei, București, "comunicare.ro" Badrillard, Jean (2007), În the Shadow of the Silent Majority, trad. de Sylvère Lotringer, Chris Kraus
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Cmeciu, Iași, POLIROM Marková, Ivana ([2003] 2004), Dialogistica și reprezemtările sociale, trad. de Adrian Neculau, Iași, POLIROM Manghani, Sunil; Piper, Arthur; Simons, Jon (editori) (2006), Images: a Reader. London, Thousand Oaks, New Delhi, Sage Publications Marian, Rodica (2005), Identitate și alteritate, București, Ed. Fundației Culturale "Ideea Europeană" Marinescu, Valentina (2002), Muncile casnice în satul românesc actual studii de caz, Iași, POLIROM Merrell, Floyd (2001), "Lotman's semiosphere, Peirce's categories, and cultural forms of life", în Sign System Signs, 29 (2
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
M.; Evans, J. (2010), Arguing against Darwinism Religion, Science, and Public Morality, in Turner, B. S. ed., The New Blackwell companion to the sociology of religion, Blackwell Publishing Ltd., Malden, Oxford, 286-308. 56. Ferreol, G.; Jucquois, G. (coord.) (2005) Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, Ed. Polirom, Iași. 57. Finke, R., Stark, R. (1992), The Churching of America: 1776-1990, Rutgers, University Press, New Brunswick, N.J. 58. Flonta, M.; Keul, H. K.; Rusen, J. (2005), Religia și societatea civilă, Ed. Paralela 45
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
domeniu experimentează iubirea pentru celălalt. Din păcate, în multe instituții cu specific de asistență socială nu se întâmplă chiar așa. Dăruirea pentru celălalt este de multe ori întreruptă de anumite aspecte normativo-juridice. În relația cu celălalt trebuie să vorbim de alteritate. "Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esență, esența celuilalt. Pe de altă parte însă, celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt." (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
iubirea pentru celălalt. Din păcate, în multe instituții cu specific de asistență socială nu se întâmplă chiar așa. Dăruirea pentru celălalt este de multe ori întreruptă de anumite aspecte normativo-juridice. În relația cu celălalt trebuie să vorbim de alteritate. "Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esență, esența celuilalt. Pe de altă parte însă, celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt." (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, trad. de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
trebuie să vorbim de alteritate. "Substantivul alteritate pare a desemna o calitate sau o esență, esența celuilalt. Pe de altă parte însă, celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt." (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, trad. de Nadia Farcaș, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14). Pentru teologi alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viața aproapelui meu. Viața lui devine viața mea. Iată o problemă interesantă! Este total greșit
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Pe de altă parte însă, celălalt desemnează lucruri foarte diferite: pe omul celălalt, pe aproapele nostru, pe Celălalt." (Gilles Ferréol, Guy Jucquois, Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale, trad. de Nadia Farcaș, Editura Polirom, Iași, 2005, p. 14). Pentru teologi alteritatea reprezintă forma prin care eu mă regăsesc în viața aproapelui meu. Viața lui devine viața mea. Iată o problemă interesantă! Este total greșit ca în practică să-i dai asistenței sociale un caracter mai mult juridic. Centrarea pe dosar (forma
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
viață, printr-un proces complementar, de remodelare a unității eului și a personalității scindate. Or, cum poetica romanului proustian postulează conjuncția memorie voluntară memorie involuntară, intelect sensibilitate, "subiect" "obiect", "eu" "lume", era firesc ca problema identității și a raportului cu alteritatea să-și afle o asemenea, fericită, rezolvare. Nu la fel de inspirat a fost Lovinescu atunci când a ales soluția simplistă a deghizamentului auctorial (s-a vorbit de tehnica desuetă a manuscrisului găsit 29), cu toate că și-a dat seama de importanța însușirii unui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înseși). Așa explică inginerul "amnezia" interlocutorului său, ce-și amintește de Bizu, dar nu și de Anton Klentze. Din acest unghi privind lucrurile, întâlnirea scriitorului cu propria "umbră" (motiv literar de largă circulație, mai ales la romantici) ipostaziază "eul" ca alteritate absolută, dobândind semnificația unui moment cheie în cristalizarea personalității creatoare. Într-unul din studiile sale de tinerețe, Otto Rank observa că scriitorii și artiștii în genere sunt înclinați să-și eroizeze propria existență prin mijlocirea unei narațiuni mitico-simbolice pe tema
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără iubire, femeia din ea pare să se trezească în sfârșit la viață. Iar primul contact cu realitatea e dureros, pentru că, privindu-se în oglindă (gest simbolic, ce se va repeta obsesiv până la sfârșitul ciclului romanesc, marcând ipostazierea eului ca alteritate, tentativa obiectivării propriilor trăiri interioare), Mili interpretează altfel decât în seara cu pricina scena de la hotel: "[...] în oglindă se văzu subțirică, trasă la față de nesomn, și palidă. Bizu nu i se aruncase la picioare în poziție de adorare; nu-i
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea varietății, distrugerea alterității, coruperea, controlul. În era profeților până și țărâna este disciplinată. Conținuturile semantice ale cuvintelor nu reies simultan cu lectura, deoarece ele nu pot fi separate de plurivalența configurației sensurilor. Romanul, deși ambiguu și aparent neîncheiat, conține înăuntrul său un înțeles
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a disidenților de mai târziu. V.3.1. Cuplul fericit Autoarea jonglează cu pronumele "eu", "noi" și "mine", fiecare având semnificație diferită: "eu" e marca personajului narator, "mine" e un alter-ego transformat într-un geamăn complice, iar "noi" e, paradoxal, alteritatea pe cale de dispariție. Personajul-narator alcătuiește un cuplu împreună cu sine însuși sau cu un "tu". Genul naratorului se schimbă de la un capitol la altul și este dat de flexiunea adjectivelor, foarte rare de altfel. Se constituie astfel un raport de gemelitate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]