1,082 matches
-
că o să explodez foarte curând, și brusc mâna Sophiei își slăbește strânsoarea de clește și mă abandonează o clipă. În închipuirea mea, Sophia își linge podul palmei cu multă salivă și apoi mă atinge din nou, și mângâierea ei devine alunecoasă și pre cisă, și acum buzele ei stau foarte aproape de sexul meu, iar bărbatul nu se mai vede, el și-a îngropat fața între lunile Sophiei, și limba lui gustă și explorează fiecare milimetru din locurile ude ale Sophiei, iar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Vîntul fără odihnă. Undele lovind stîlpii debarcaderului. Nici o pasăre. Nici un țipăt neașteptat de nicăieri. Totuși, undeva în spatele meu, rare scîrțîituri ale unei ferestre rău închise. Stau singur pe cel mai îndepărtat debarcader, al cărui lemn este înnegrit de umezeală și alunecos, și privesc atent înspre apă. Pe celălalt mal al rîului se întinde orașul cu ferestre opace, șine de tramvai fără țintă, străzi fără verdeață. Privesc către celălalt mal, dar nu-l mai văd aproape deloc. Mi-am imaginat cum ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se desfășurau între mobilele și pledurile locuinței de la etaj și din care numai el ieșea învingător ori învins. Mai tîrziu, un școlar corect și sîrguincios, care din cauza inaptitudinii sale de a-și impune părerea, era privit de ceilalți ca fiind alunecos. Unicul copil a doi maturi prea ocupați cu ei înșiși, într-o casă mică și întunecoasă. Pentru părinții mei, casa aceea cu nișele sale ciudate și cu ferestrele abia mai mari decît fantele de tragere trebuie să fi fost un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi, cu lame elegante în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și m-am descoperit ascultînd să văd dacă se întîmplă ceva înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să văd dacă se întîmplă ceva înăuntru, parcă jumătate din mine s-ar fi așteptat să audă sunetul greutăților ridicate și coborîte. Apoi am început să mă plimb de-a lungul pontonului, care era foarte alunecos, negru ca smoala și alunecos, și din care deja lipseau scînduri. Trebuia să mă concentrez la fiecare pas, brațe răsucite, degete sîngerînd, haina mea larg deschisă. Dar cu fiecare pas eram mai aproape de apă. După bătăile de sprint, am continuat să număr. Să număr descrescător
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
gândi? Că a fost o nălucă? O întrupare a minții mele obosite de singurătate? Cu cine am împărțit mizera mea celulă? Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi !?" Defectul acestei proze de o tulburătoare frumusețe constă în supralicitarea explicativă a îndoielii funciare care ne însoțește în vanele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Hesse, este premonitorie. Apariția personajului din textele lui Wagner și von Eschenbach, Klingsor, anunță că intrarea către universul mitului i s-a arătat lui Corto, în cele din urmă. Misiunea primului Klingsor, cel ce îmbracă hainele unui copil matur și alunecos, este prima parte din itinerariul pe care îl va urma Corto. Elveția în care Steiner participă la congresul alchimiștilor este aproape de tărâmurile în care se ridică flamuri de cavaler, iar sfântul Graal îl așteaptă pe cel care va veni să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mai apropiat al lui Criss - alegând să-și părăsească națiunea spre a-și urma prietenul,Tiny descoperă calea de acces către demnitatea pe care ficțiunile lui Pratt o evocă constant. Războiul de independență american îl antrenează pe Kenton pe cărarea alunecoasă a duplicității și spionajului. Americanii înșiși sunt împărțiți între „rebeli” și „tory”, iar Criss călătorește către granița cu marile lacuri și cu Canada, acolo unde domnesc marile familii cu ereditate mixtă, americană și indiană. Înainte de segregarea pe care o va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
tare”, spuse Noimann, „măcar să acoperiți flașneta scrâșniturilor de dinți cu care mă pricopsește noaptea nevastă-mea, Lilith...” De jos se auzi un chicotit sec, urmat de o tuse convulsivă, și imediat Noimann Își dădu seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
geamă jalnic și să se dezumfle... „Te-am prins”, reuși să mai articuleze medicul, după care evenimentele se derulară cu o repeziciune uluitoare. Strângând În brațe cămașa de noapte, Noimann simțea că interiorul ei e umplut cu un vid viu, alunecos, ce se „evapora” În aer și-i pătrundea În corp, prin pori, prin nări, prin ochi și prin toate orificiile, Învăluindu-i Încetul cu Încetul măruntaiele, Încolțind În lăuntrul său o liniște nefirească, o Împăcare cu soarta. Și pe măsură ce această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite din litere desprinse parcă dintr-o integramă. „Trebuie să fie una dintre abstracțiuni”, conchise medicul, fiind conștient că starea În care se afla era destul de alunecoasă. Desigur, tot ce gândea și tot ce spunea nu ieșea de sub semnul logicii și-al rațiunii. Numai că această rațiune era acum Împinsă la extreme. Noimann Își sonda limitele, făcând un fel de introspecție. Luciditatea care-l cuprindea la beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele aflate În interiorul său se suprapuneau și se scurtcircuitau Între ele, facând din acest bruiaj alte imagini, pe cât de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate digerată. Asta e singura explicație rezonabilă. Un groaznic monstru marin, un șarpe marin care n-a văzut niciodată lumina zilei, stătea ascuns în gura de scurgere întunecată, așteptând să mă înfulece. Așa că... dau cu piciorul în pielea lui alunecoasă, elastică, plină de gâlme și vene, și pare că iese și mai mult din gaura de scurgere. Acuma e lung cam cât piciorul meu, dar tot se ține strâns de găoază. Cu încă o lovitură, am mai avansat câțiva centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
iese din plămânii Suflătoarei Betty. Directoarea cere să fie adusă o trusă de investigații pentru crimele sexuale. Bețișoarele cu vată și lamelele de sticlă și mănușile. Cora Reynolds era printre ei, stând atât de aproape încât a lăsat o urmă alunecoasă de mâzgă până la biroul ei. După ziua respectivă, agenția County Facilities a pus yală pe ușă și i-a dat Corei cheia. De atunci, când ai crampe, te treci pe o listă, cu data și ora, înainte să primești cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
două de rezervă”. Ultima noastră linie defensivă. Ultima noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe dig. Aici, într-adevăr, apa era fără valuri și unduiri, fiind apărată de colosul de beton și fier. Dalele de lângă dig aveau o înclinație de circa treizeci de grade. Și aveau un strat gros de iarbă umedă fiind foarte alunecoasă și prezenta un mare pericol. Apa era de circa zece-doisprezece metri adâncime, hăul dându-ți fiori. Peștele cădea rar, dar destul de mare pentru a fi mulțumiți. Deasupra digului o copertină uriașă de aluminiu și tablă ne ferea de razele nemiloase
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
trăsătură exclusiv infantilă. Școli Pe fondul genetic specific, personalitatea umană este produsul mai multor școli (școala familiei, școala instituțională, școala vieții) precum și al autoeducației. Liniște Cel cu conștiința curată Nu are a se teme niciodată. Priviri Persoanele cu priviri tainice, alunecoase au ceva de ascuns. Privire Privirea luminoasă, deschisă este expresia sufletului curat. Cinstea Cinstea este o trăsătură de caracter demnă de...toată cinstea. Rugăciune Rugăciunea este izbăvitoare atunci când pornește din adâncul sufletului. Meteahnă Nu există om fără să aibă măcar
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
gest categoric de refuz cu mâna și mi-a replicat: Nu, de acum nu mai dansezi, că ai dansat deja prea mult! Vii cu mine și ai să urci muntele ăsta până sus (dar muntele era așa de abrupt și alunecos, ca o claie de paie). N-am să pot urca, pentru că am să alunec, am replicat eu. Ba ai să poți, pentru că eu voi fi alături de tine, mi-a spus tata. și am putut. Când m-am întors în poarta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era unul din cei mai buni specialiști din țară, având în spate o literatură de specialitate de avangardă. Foarte curajos la cursuri, îl înjura ca un birjar pe șeful statului. Studenții îl adorau. Înalt și bine îmbrăcat, avea o natură alunecoasă. Deși părea să aibă păreri ferme, oricum extrem de bine întemeiate teoretic, atunci când aborda probleme de politică, și mereu aluneca în astfel de discuții, teme foarte gustate de studenți, erau în ultimii ani ai comunismului și teroarea îngroșa numărul celor care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de aromă. De la un capăt la altul al mesei, se omeniră, încă o dată, înfigându-și dinții și gingiile în semilunile bicolore roșu cu verde -, aprecierea îmbelșugatului rod de la Baisa inundând cuprinsul cu sonore clefăieli. Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]