1,512 matches
-
omagiat simbolic de către aproape toți românii, inclusiv de către foștii săi inamici politici; 4. vizita pontifului Ioan Paul al II-lea în România; parțial, poate, și intrarea României în NATO. În rest, viața românească a fost încontinuu fărâmițată de scandaluri, tensiuni, amăgiri, sărăcie, promiscuitate și minciună. Cel mai dur an a fost însă 1990, întrucât românii erau analfabeți în ceea ce privește democrația (și nu numai). Confuzia și malentendu-ul erau stări generalizate, motiv pentru care manipularea putea fi realizată în cercuri concentrice, dacă Puterea avea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
ajunge să mintă, slăbită fiind de întunericul patimilor, iar binecuvântarea lui Dumnezeu nu mai odihnește asupra acestuia. Păcatul dezbină, împrăștie și tulbură pe om, pe când Duhul cel Sfânt sălășluit în el pacifică, adună, liniștește. Păcatul obosește, îmbolnăvește, omoară; însemnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor. Are urmări nefaste atât asupra relațiilor dintre om și Dumnezeu și dintre om și semenii lui, cât și asupra relațiilor dintre om și universul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
saltul metaforic" pe care îl realizează narațiunea este întâlnirea finală dintre Kesarion și Maria, a cărei sens este încapsulat într-o (micro)metaforă revelatorie ce condensează, de fapt, sensul întregului roman: "[33] Iată, ne vom despărți. Se va desface și amăgirea care se numește trup. Dar ceea ce e între noi acum, lămurit în foc, e o creangă de aur care va luci în sine, în afară de timp." (p. 145) Mai mult, metafora citată ne revelează nu doar sensul ficțiunii sadoveniene (iubirea este
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de rău luând o tonalitate de fină elegie. Intuiția psihologică a prozatorului nu e lipsită de subtilitate, iar scrisul său rotunjit face perceptibilă o gamă de nuanțe. În spiritul cultivat la „Viața românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
s-au prăbușit în hrubele iadului unde Lumina Focului dumnezeiesc este pedeapsă. Să primim cu încredere pacea lui Hristos în sufletele noastre; „să stăm bine, să stăm cu frică”, a strigat Arhanghelul Mihail în ceruri oprind căderea firii îngerești în amăgirea lui Lucifer. Astăzi, glasul lui strigă din nou prin cei ce și l-au luat patron: „Cine este (ca) Dumnezeu?” (Miha-Elochim). Ne-am înregimentat în „Oastea Arhanghelului”, avem pace știind că vom birui, cum s-a verificat prin și cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Tine, Izbăvitoarea noastră din temnitele morții... Ne-am răstignit pe Tine, surâzând durerilor răsfrânte-n prăbușirea dorințelor de viață vinovată și păcat!... Purificați sub Har, durerea noastră am preschimbat-o în iubire, și i-am iertat pe cei ce-n amăgirea lor din cuget ne-au junghiat... Credeau în biruința lor de „ceas pătat”... Și ne-am sculat din „giulgiul morții” la ceasul rânduit de Cel Prea Înalt. să fim același leat cu Domnul nostru în Lumină la Judecata Lumii... La
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eram foarte dornic să aflu cât mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simțea câteodată nevoia pentru umilință, și-mi mărturisea că nu a fost nici un tânăr cuminte, nici un bărbat cinstit și că numai Dumnezeu l-a scăpat din amăgirea diavolească: Orice vei auzi rău despre mine, să crezi, că am fost un mare păcătos. Într-o zi, milițienii, în loc să șadă pe marginea turmei de alergători, au intrat în mijlocul ei, fugărindu-i pe cei dinainte, așa încât capul coloanei, înaintând mai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de la început că se urmărea compromiterea în masă a legionarilor și au rezistat tuturor asalturilor ce s-au dat asupra lor direct, în confruntarea cu colonelul Crăciun, sau indirect, prin jigniri , insulte și amenințări din partea celor câțiva căzuți în plasa amăgirilor. La Zarcă am fost înghesuiți în celule de 4/2 metri, câte 10-12 oameni; câteva sute au fost opriți totuși în Celulare. Regimul în Zarcă în ultimii doi ani, 1962-1964, a fost draconic. Iarna nu exista încălzire, îmbrăcămintea era sumară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
informeze ce facem, ce discutăm, cine cu cine. Trei dezamăgiri, trei întristări Cei care trecuseră de partea dușmanului și voiau să și dovedească sinceritatea față de stăpân, încercau ultimele atacuri asupra celor veniți de la Zarcă pentru a prinde vreunul în plasa amăgirilor, pentru a-și molcomi conștiința că nu sunt singuri căzuți. Trei întâlniri îmi vor amărî sufletul. După ce toți ieșiseră din cameră, dornici să stea cât mai mult la aer și lumină, am rămas doar cu Marin Naidim, ca să facem un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu fumul din țigare/ Și te-avântă pe aripa-i de mister/ În regatul fără nume și hotare/ Și colindă prin oceanul de eter !“. Să nu te-ncrezi în iubire Și nici speranțe să n-ai, Căci visul e-o amăgire, Jyra, Jyra Dăruie-ți gura ce-mbată tuturor în nopți în mai Dar sufletul niciodată nimănuia să nu-l dai. Ore întregi, orchestra și vocea suavă a lui Cristi purtau publicul seri de-a rândul pe ritmurile dulci ale tangourilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
sau, mai curând, cum se face că asemenea lucruri sunt atât de perceptibile, de evidente, pentru un copil, care, ca și un câine, detectează semne devenite invizibile în lumea de convenții a celor maturi, și deci ignorate în campania de amăgire dusă de adulți? Am știut că tatăl meu, cel mai mare dintre cei doi frați, era un gen de ratat lipsit de noroc, înainte de a fi știut măcar ce înseamnă „ratat“, înainte de a fi avut vreo noțiune despre bani, statut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
știut niciodată că acest zeu a regizat întru totul existența mea, încă de la bun început. Firește, au mai existat și alte rațiuni. Simplitatea fățișă a vieții părinților mei, fixitatea și calmul din casa noastră m-au făcut să zbor către amăgirile și magia artei. Jinduiam după scânteiere, mișcare, acrobație, vacarm. Am devenit specialist în scenografii cu mașini zburătoare, în regizarea luptelor, și, așa cum afirmau criticii mei, încercam întotdeauna o încântare puerilă, aproape excesivă, față de tehnica trucajelor în teatru. Am început chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exista decât în prezent. În teatru, prezentul e artificial pentru că e lipsit de aura gândirii personale și conține propriile sale limite și concluzii secrete. Viața reală este comică [i, cu toate că uneori poate fi îngrozitoare, nu e tragică: tragedia aparține exclusiv amăgirilor scenei. Natural, cea mai mare parte din piese nu-s decât putregai grosier, lipsit de consistență; și numai piesele marilor poeți pot fi citite, altfel decât ca simple indicații regizorale. Spun „mari poeți“, dar cred că mă gândesc la Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuvântul potrivit, pentru că tu ești fundamental viciat, dar, într-un anumit fel, ai rămas imatur. Prima ta amantă ți-a fost mamă. Clement a fost o corupătoare de copii. Dar nu-ți dai seama că toate astea au fost o amăgire? Femeile te-au iubit pentru puterea ta, pentru magia ta, da, ai fost un fel de vrăjitor. Și acum toate astea s-au dus... eu sunt singura care te-am iubit pentru tine însuți și nu pentru invincibilele tale enigme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
căsătorit. Cum era posibilă o asemenea stare de lucruri? Mă simțeam mânat de irezistibila dorință de a urca dealul și a bate la ușă. Ce-ar fi să mă duc cu o sticlă de șampanie?... Dar acum îmi inventasem o amăgire pentru a putea suporta următoarele ore: mâine dimineață s-ar putea să găsesc o scrisoare de la Hartley. Și dacă, din întâmplare, n-o să fie... atunci... am să decid ce-i de făcut. Pe urmă am început să mă întreb unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Galilor cu domnul McDowell, eu devenisem un înotător șovăielnic. Pe parcursul primei discuții purtate la Nibletts, Hartley îmi spusese că Ben nu poate înota, dar despre ea nu rostise nici un cuvânt. Să se fi avântat acum din brațele mele și din amăgirile mele de-a dreptul în pacea lesnicioasă a mării atotânghițitoare? Asemenea gânduri mă munceau în timp ce urcam pe stâncile din partea dreaptă, în direcția satului, căci, dacă ar fi luat-o la fugă spre casă, aceasta ar fi fost direcția pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
altora, și acest lucru trebuia să înceteze. Mai târziu, am ajuns la concluzia că nu avea nici o importanță dacă plecaseră într-adevăr la Sydney sau la Lytham-St. Anne. Ba chiar ideea unei farse atât de elaborate, puse la cale pentru amăgirea mea, mi se pare absurdă. Când au hotărât să plece în Australia, dacă au hotărât într-adevăr? Oare Ben crezuse într-adevăr că eu sunt tatăl lui Titus? Dacă fusese convins de acest lucru, atunci, trebuie să recunosc că, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zbateri, de vreme ce aici se opresc toate ?!”, se întrebă Baltă transfigurat... „ - Ce știm despre moarte... ori, despre viață ?!.. Nimic !”, „Chiar de-am ști... judecata nu e bună de nimic... cu ce te-ajută ?!. Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri pe care leai țesut singur cu mintea.. ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului !”. Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnare se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
George Bacovia, pe care am să v-o trimit în timp util. Cu sau fără invitație, am s-o citesc totuși. Aș fi fericit să se revină la situația anterioară a revistelor. Mi-e însă să nu fie decît o amăgire. Cît privește rentabilitatea, mi se pare o contradicție între acest termen și o cultură, oricum, dirijată. În sfîrșit, sînt probleme ce mă depășesc... Articolele în cauză, dacă pot apărea e bine, dacă nu, iarăși e bine. știam care este situația
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă etc. [...] Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu chipul desfigurat de ură” (cuziști sau legionari), care „săreau la evrei pe stradă [și] le smulgeau barba și perciunii”, scrie și Elie Wiesel În memoriile despre copilăria sa din anii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern cu fruntea la altar Și să cerșesc Tăriei vecinice-ndurarea, Un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
gest frumos! Un prilej de „vibrante” discursuri, „vii” omagii, „sincere” mulțumiri. Ce emoții, ce trăiri! „Vai, câte am Învățat de la dumneavoastră,... ne-ați fost ca niște faruri călăuzitoare,... ați jucat rolul unor adevărați părinți,... nu vă vom uita niciodată!”. Minciuni, amăgiri, prostii! O adevărată mascaradă. Suntem În miezul unei farse pedagogice de tot râsul. O situație destul de artificială, care ar trebui să fie regândită sau, cel puțin, unele secvențe ar merita să fie Îndepărtate, pur și simplu. De ce? Iată cum interpretez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
evidente și imediate răsplătiri. Împlinirea faptelor noastre educative se realizează În timp, fără conștiința sau consimțământul evident al celui pentru care am avut (eventual) vreun rol. Aceasta este esența educatorului: de a lucra În anonimat, obscur, departe de aclamații, urări, amăgiri. Ne Împlinim valoric prin alții, de multe ori nemaiputându-i vedea la față și În timpuri din care demult am dispărut. Răsplata noastră nu este acum, ci (mult) mai târziu. Cam acesta ar fi, pe scurt, destinul nostru. Și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
de la Început - dar altfel, cu „mintea de-acum”. Uneori se poate, alteori nu. Imposibilitatea unui nou Început (de a mai fi copil, de a te Întoarce la prima iubire etc.) generează crize suplimentare. Ce-ai putea face? Subterfugii, substitute și amăgiri. Retragerea În sine, „Înecarea” În alcool, „realizarea” prin muncă, neluarea În seamă a durerilor (reale sau Închipuite) și, atunci când se poate, reluarea unor parcursuri ale vieții ar mai da o șansă persoanei. Iar atunci, cu un efort imens și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
spațiul autohton, am fost întotdeauna atrași de idei noi, care dacă nu au putut fi create în acest spațiu, au fost imitate. Imitația nu este neapărat un proces de dorit acolo unde inovația nu este posibilă, dar nu este nicio amăgire. Este o încercare de a prinde din urmă statele care au o tradiție în domeniul inovării. Între a nu inova deloc și a inova pe terenul imitației, considerăm că a doua soluție este de preferat. De altfel imitația unor inovații
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr [Corola-publishinghouse/Administrative/1439_a_2681]