1,052 matches
-
bine de rău superioară. Și, revenind la suflet, adaug: aceea dublată de un suflet, chiar dacă Însuflețită e Întreaga Natură, inclusiv piatra. E vorba de suflet În adevăratul sens al cuvântului. Inima apare relativ devreme, curând după atingerea stadiului pluricelularității. Chiar „amărâta“ de râmă o are. Ah! M’a luat gura pe dinainte. E vorba doar de vreo 5 vase anume care, ca toate de la viermii de mai Înainte, pulsează, doar că mult mai intens, propulsând sângele; iar mai târziu, prin zisele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
labirintul din piramidă. Labirint cu ghilimele, căci ăsta nu cuprinde decât o galerie, descendentă, din care se deschide o alta, ascendentă, care va odrăsli o alta, orizontală; era să uit, mai e și un fel de puț... Păi cel mai amărât guzgan se descurcă, ba chiar prosperă În - cu adevărat - labirintul canalizării și rețelei de termoficare a Iașilor... Aha! Cred că animăluțul cu pricina, ca și Abd-al-Latif, nu mai era el Însuși... Devenind, fără voie, un nou candidat la inițiere, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai puține față de o dorință tot mai mare, și o spun chiar dacă miroase a malthusianism și devine cinic, a generat, de la o vreme, politica? Cu tot cortegiul ei de panglicari, căpușe pe porția - tot mai mică - de resurse a amărâtului alegător? - M’ai depășit, Cristi. În cinism. Recunoaște Însă că și politica are - chiar ca servitute a stării tale de biped - o latură bună. Sunt și politicieni cinstiți; care Încearcă să rezolve contradicția dintre aspirațiile exagerate și limitele resurselor. Că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot restul vieții sale tumultoase: Aș vrea să mă prefac și eu într-o stâncă de gheață, să privesc etern răsăritul stelei polare 265. Caracterizări cu totul imprevizibile apar în Avatarii faraonului Tla: I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire 266... Geniul eminescian, însă răzbate în tot ceea ce poetul cugetă: În mine, în pieire și renaștere este eternitatea 267... Câteodată, doar contururile îl definesc, iar descrierea are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
temei: valoarea. De unde i s-au tras și cuvenitele deziluzii... Mai întâi, i-am fost student. Corneliu Sturzu era asistentul profesorului Husar și ținea seminarul de estetică. Atunci, în anii '50, studențimea arăta ca vai de ea: mai toți purtam amărâtele haine din liceu. După trei-patru ani, paltoanele erau date la întors (trădau cheutorile cusute...); la pantofi purtam blacheuri, așa că băteam mereu un soi de step involuntar și dezordonat pe sobrele culoare universitare. Fetele se înveșmântau în "sare și piper", așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte, despre care pur și simplu n-am auzit: Orgoești, Dodești... Te mai cheamă Codreanu și ești și din Huși. Cum să nu dai se bănuit? Autorul declară, pe jumătate ipocrit: "Mă simt țăran ignorant, incoruptibil, rămas absolut străin de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Flămânzi se afla în proprietatea prințului Sturdza, care locuia la Dieppe, avea grija palatelor-reședință din Germania, Franța și Italia ("un lux enorm" scria gazeta ieșeană "Opinia"), oferea imense burse și donații orfelinatelor și spitalelor din Paris și Baden-Baden, lăsând soarta amărâților țărani moldoveni la totala discreție a arendașului Fischer. Iată cum vedeau autoritățile esența chestiunii: Am căutat raportează prefectul de Botoșani Mavrocordat să mă ocup în mod serios de potolirea răscoalelor ce le-am găsit în toiul lor, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
spiritul partidului". Încă de atunci, din 1955, se întrevedeau semne că saturația dorită de Beniuc începea să devină săturare, sastisire, iar critica oficială tindea să fie dublată de o mult mai avizată și mai influentă critică orală iconoclastă ("Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prestigiul pentru a se înveșmânta în straie de ayatolah, emițând periodic fathve politice aiuritoare și descalificante. Căzut în transă mistică, a inventat "Casa Apostolului Pavel", dar nu pentru a ajuta nevoiașii, ci pentru a-și pune în scenă (cu banii amărâtului Guvern) propria piesă, "Căderea Romei". Care a fost, în linia sugestiei titlului, o... cădere. Aceeași casă apostolică avea pretenția să primească, periodic, rapoarte de activitate ale Parlamentului, urmând să valideze (ori nu) activitatea aleșilor! Tot domnia sa i-a condamnat vehement
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rândul Bătrânii au luptat Și aur ne-au lăsat În pământ îngropat Pe care-l căutați Ca niște disperați Să-l vindeți, să-l furați! E drept, sunteți puțini Care furați din plin, Fără să vă gândiți La cei mai amărâți Care-i vedeți bine Caută-n gunoi pâine. Dați-ne înapoi Ce-ați furat de la noi ! Si alături de cele de mai sus aduga versurile intitulate : Tricolorul Mi-e dragă țara că-i a mea Mi-e drag și tricolorul Că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu nasu’ mare, ori la târfa aia care vrea să-și bage-acolo toți pulărăii ei, care din partea Tarantoacei pe toți i-ar trimite la Mortu’ Fript, acolo-i pentru ei, nu-n locu’ plătit de ea din bănuții ei amărâți. De prea multe ori auzisem de Mortu’ Fript ca să nu-mi dau seama că acolo și-ar fi dorit-o ele pe sora lor cea mare. Aș fi dus-o până la urmă și la Crematoriu, dar nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el puțin și l-au tot aruncat de la unul la altul și l-au gonit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
destindea. Trebuie că vlăjganul ăsta de Hansi le trezise susceptibilitatea, cu scurta lui cu guler Îmblănit, din tercot gălbui, care În lumina tulbure a zorilor putea fi luată drept piele de căprioară. Asta În vreme ce pulovărele noastre vechi ne arătau mai amărâți chiar și decât ei, niște trețăroși care n-au nici măcar unde se duce cu un pachet de mâncare la ei, Încât puteam fi chiar huliganii ăia prostiți și Înnebuniți de foame, cărora le-a dat mâna să dea iama În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la Paști am plecat din Caracal. Am fost În Germania și Austria, am fost și la sârbi și la unguri la muncă, da’ dacă știam, veneam direct aici de vara trecută. - Zlate ce face? - Ie vai de steaua lui, ie amărât tare. Nu mai are nici turiști, nu mai vine nici dracu’ la el. Stă cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nou de Steluța. Ce naiba s-o mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bolnavul să nu să simtă singur, izolat. Dacă a suferi e geu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poartă-te astfel ca bolnavul să fie sigur că are în tine un sprijin. Dă-i curaj când îl vezi trist, amărât, disperat. 9. Nu ajunge numai bunăvoința, ci se cere și stiință în îngrijirea bolnavilor. Zilnic se descoperă noi mijloace pentru alinarea suferințelor. Nu te mulțumi și nu te mărgini numai la științele și cunoștințele ce le-ai dobândit în școală
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
ciugulit” de la noi, și au plecat În Germania. Asta a fost... Că acolo nu-i aștepta nimic bun, că Germania era În plin război, că trebuiau să se ducă pe front, că nu li s-au dat decât niște barăci amărâte... toate astea sunt povești ulterioare. Dar la vremea aceea era o extraordinară mișcare de plecare a nemților acasă. Bineînțeles că printre ei mai erau și oameni cu capul mai pe umeri, care spuneau: „Domnule, eu nu plec...” Și s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar ca urmare a acestor chinuri a născut În pădurea Cosăuți - și culmea este că copilul a trăit... Nu știu cine a asistat-o la naștere, o fi fost vreo moașă pe acolo, dar cert este că a născut și copilul, așa amărât cum era, a mai trăit și a continuat să trăiască Încă vreo câteva luni... Primul contact cu ucrainenii l-am avut În pădurea Cosăuți: ne-au atacat niște bande, loveau oamenii cu bâtele În cap și le smulgeau lucrurile din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
una de stofă, dar nu pe măsura noastră. Am stat la Birkenau vreo trei zile, Închise În sala aceea mare, unde nu era nimic. Ne-au adus ceva mâncare. N-am avut nici farfurie, nimic, ne-au adus niște vase amărâte, cred că erau și niște... cum să vă spun... olițe. Și, așa cum am stat, cinci era numărul lor preferat: stăteam cinci Într-un rând - cinci, cinci... așa se număra totdeauna, câte cinci. Și atunci ne-au dat, așa, Într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceai. - Începea la ora... DAVIDOVICI: Când se crăpa de ziuă, pe la cinci, cinci și ceva. - După ce vă trezeați ieșeați din baracă. Atunci se făcea apelul? DAVIDOVICI: Atunci. Până venea ăla... ADLER: Până se Încolonau toți Pe urmă veneau cei mai amărâți din Stubendienst, care făceau curățenie și te numărau ei. După ce te numărau ei te duceau la closet. - Așa era? DAVIDOVICICI: Closetul era o baracă - closet turcesc. ADLER: La noi nu era turcesc - era cu bude, din beton... DAVIDOVICI: Turcesc era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
omolog al Raportführer-ului, dar omologul din lagăr. Pe urmă veneau Blockaltester-ii, care erau șefii de bloc. Apoi venea Stubendienst-ul, care se ocupa de Întreținere..., nu numai a barăcii. În general numai a barăcii. Trebuiau să facă curățenie - ăștia erau mai amărâți nițel. Se ocupau cu curățenia, să ducă fecalele dimineața la latrine, ei aduceau mâncarea (care semăna mult cu ce aduceau ei acolo), tot felul de lucruri. După care urmau pe grade - erau numai două grade: ăia care conduceau echipele care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cedez nici un atom din suveranitatea mea, cuiva care ar avea nerușinarea să rămână cocoțat pe Țară toată viața și toată moartea. Mai adaug că niciodată n-am aspirat la rangul de țucalar regal și nu vreau ca din banii mei amărâți să-i țin rangul lui Mihai și „ranga” lui Duda. Cu siguranță, unii compatrioți au fost sincer impresionați de nefericirea copilului Mihai, de exilul fostului rege și de faptul că, după evenimentele din 1989, nu i se dădea voie să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de clacă, cearta palatelor abia mocnea, când mai, mai să se intre în linie dreaptă pe culoarul pavat cu promisiuni și cu prețuri acide al Uniunii Europene, s-a abătut asupra noastră, lunecând pe axa Londra-București, măciuca interdicției pentru românii amărâți de a fi primiți în Marea Britanie. Ah, perfidul Albion!, cum îți arată el că răul poate să-ți vină de acolo de unde nu te aștepți sau te aștepți mai puțin și că totdeauna se găsește cineva mai cu moț să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
turmă de vite, o livadă, o apă și ceva care să-ți rețină atenția și să poți sta la umbră, numai miriști care ardeau noaptea ca un zid de foc. Am văzut, în schimb, părți din satele turcești vechi și amărâte, cocioabe orientale fără acareturi, rămase după ce se trecuse cu buldozerele peste cea mai mare parte a trecutului. În locul cocioabelor erau construite case moderne, cu geamurile vopsite, care-și așteptau locatarii, cu toate utilitățile, cu drumuri asfaltate, fără să aud nicăieri
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
românii care-i slugăresc în condiții umilitoare, la negru, fără asigurare, la bunul plac al patronilor, supuși accidentelor cauzatoare de infirmități și de moarte? „Adicâtele, în ce sens?”, vorba unui coleg de la facultate, Ion, Gheorghe și Vasile și tot neamul amărât nu se stresează sub gârbaciul exploatării, în schimb se stresează câinele comunitar, porcul, vaca și oaia și alte dobitoace... Vezi, de aia n-are ursul coadă și vulpea de-abia o duce! Aici ar trebui să se vadă rolul europarlamentarilor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]