1,253 matches
-
Prin târguri. La Valea Cascadelor, la Abator, în partea ailaltă, lângă Splai, pe la Ghencea. Ei, străinii, când erau prinși, erau jefuiți. Din mâinile la organ, cum ar veni, i-am luat hoțul. Era unul la magazinul „Unirea“, unul Castro, un amărât, vai de mama lui! Vindea și el lanțuri d-alea duble, semințe și Kent, Beteu d-ăla lung, ăla alb. Și l-a luat un plutonier major de la circa zece. Era în spate, la Moșilor. Eram îmbrăcat „domnul locotenent“, ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
supărare presărate pe pământ, câte stele pe cer. El ar fi dorit să poată fi de folos tuturor acestor nefericiți. Așa greoi la minte cum era, ar fi vrut să le poată face ceva pentru ei. Dar el era un amărât de străin și nu-i rămânea decât să bată străzile, cu Napoleon după el. Unsprezece și jumătate. Mulțimea de pe stradă se împrăștiase care încotro. A mai trecut un tren pe deasupra și a făcut să se cutremure întreaga construcție. Au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ținând cont de experiența lui personală, considera că laureații tratează mai bine femeile. Tito Tempesta se oprise cu școala la al treilea an de gimnaziu. Însă acest Antonio, al cincilea din cei șase fii ai familiei, un meridional, era un amărât de maistru mecanic care, după ce Își terminase armata, intrase În poliție. Dar Emma Îl considera pe Antonio nespus de irezistibil, În uniforma albastră de ofițer. Nici Olimpiei nu-i plăcuse. Dar din motive cu totul diferite de cele ale soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de mingea cu romburi suspendată deasupra valurilor, și de băietanii care protestau amenințător, certându-se cu tovarășii lui, invitându-i să se joace În altă parte și să nu le deranjeze pe fetele lor. Soldații reacționară războinic: ceilalți erau niște amărâți de studenți - dacă se ajungea la pumni, nu era o problemă. Antonio plecă să recupereze mingea, dar când trecu pe lângă ea se opri. Era așa de frumoasă. Încă nu avea optsprezece ani. Scuză-mă, Îi spuse, n-am vrut. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
în ziua în care Pampu intra în Târgoviște, Mihnea îi promisese Ghighinei s-o ducă la un astrolog căruia i se dusese vestea pentru previziunile pe care le făcea: - A stat douăzeci de ani la Sfântul Munte. E copilul unui amărât de pe-aici, de prin zonă. Dracul ăl Bătrân l-a dat de suflet popii Ilie de la mănăstirea Pantocrator. A învățat carte și și-a făcut nume de ghicitor în stele, iar acum l-am adus aici, la Șotânga. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
miște de pe scaun. - Cât despre domnia sa, continuase Flori, arătându-l pe Andrei, cred că toată lumea îl cunoaște pe supertalentatul prozator Andrei Ionescu! - Fiul domnului Victor Ionescu! Bineînțeles că îl știm, poate puneți o vorbă bună și pentru noi, ăștia mai amărâții, să intrăm pe lista cu volume finanțate. - Cu multă plăcere, spunea Andrei, privindu-l în ochi pe dramaturg, dar tata e foarte corect în privința aceasta și nici nu hotărăște el, ci comisia... Grădina era plină de lume, în special scriitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene pentru mai puțin de atît... - Au murit toți, PM, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă ca gheața nu avu nici un efect. Cu bustul gol, cu un prosop Înfășurat În jurul taliei, Își Întorcea pe dos cu mare atenție toate buzunarele, scotocea toate colțișoarele pe unde-și ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În prag, desculță, purtînd doar un tricou alb. - Mi-e mult prea dor de tine... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
două minute. Trebuie să ai un nasture de rezervă în cutia de cusut. În ce ? — N-am nici o cutie de cusut, îi explic cât pot de politicoasă. Pentru că nu prea cos. — Nu-mi spune că nu știi să coși un amărât de nasture ! exclamă ea. — Nu, spun, ușor vexată de expresia ei. Dar nu-i nici o problemă. O trimit înapoi la curățătorie. Doamna Farley a rămas tablou. — Chiar nu știi să coși un nasture ? Nu te-a învățat mama ta ? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
diagonală lungul mesaj, fără să Înțeleg nimic din ce scrie, pînă ajung la numele iscălit În partea de jos. Jack. Simt un cuțit drept În inimă. După tot ce mi-a făcut, crede că e destul să-mi trimită un amărît de buchet de flori și gata, eu am să șterg totul cu buretele ? OK, bine, un buchet de flori uriaș și scump. Dar n-are nici cea mai mică importanță. — Nu le vreau, mulțumesc, zic, Înălțîndu-mi bărbia. — Nu le vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul tău, sulița și puterea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cară după ei, ca să afle oricând prin ce parte a mării au ajuns. Dacă știi unde te afli și din ce parte bate valul, atunci poți să-i spui cârmaciului Încotro s-o ia. Mă duse la coada luntrei, unde amărâtul de tânăr, un slăbănog numai piele și os, se chinuia din răsputeri să țină cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu noi. Au Întrebat cine suntem, dar Dyas n-a dorit să le spună că cei pe care-i ducea pe Marea cea mare erau chiar neamurile lui Krog. - Cu vorbele astea trebuie să fii cu multă luare aminte. Altfel, amărâții ăștia o să spună oricui că scoborâtorii din Tatăl poartă ghinion. În noaptea aceea am fost cu toții tăcuți. Am stat numai lângă Nunatuk și am mângâiat-o așa cum Îi plăcea ei. La un moment dat, Dyas a spus: - Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când ea plecase după Gau? Ori de câte ori mă văzuse cum stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe bătrânelul din neamul lui Kikil, cel care se fălise că avea să fure o negresă tânără și frumoasă. Era plin de sânge pe piept, iar falca Îi atârna zdrențe dar, bun Înțeles că mi-a vorbit despre femeia aceea. Amărâtul nu izbutise nimic cu ea, și asta Îl făcea să râdă și mai tare. Apoi, m-am Întors În mijlocul satului. - Și acum? Întrebă Barra, mutându-se nerăbdător de pe un picior pe altul. I-am spulberat În cele patru zări. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbesc. Când a sosit autobuzul nostru, l‑am lăsat pe om tot la bar. Arăta ca o spărtură de gresie roșie peste care atârna niște iarbă uscată, albicioasă. Pe Rosamund o durea inima că‑l lăsam singur acolo, atât de amărât - așa e ea! Dar individul nici măcar nu ne‑a răspuns când ne‑am luat rămas‑bun. O jumătate de oră mai târziu, când am aterizat la Saint Martin, am trecut prin hangarul imigranților, o vastă șandrama prefabricată, din tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai trezi niciodată. Ce vină am eu, că nu pot călători prin ploaie? Spuneți-mi și mie, cu ce sunt vinovat? Și ce rost are să mai trăiești dacă nu poți călători prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum ai zis? HAMALUL (Amărât.): Asta am zis: că nu mai are nici un rost să trăiești dacă nu știi... dacă nu poți...să călătorești măcar o singură dată prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat, ca în fața unei revelații.): N-am știut... Nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că am lucrat toată viața, toată viața, auzi? Strungar categoria I! La IMGB. Da! Am fost! Alea timpuri, odată. Alea au fost vremurile bune! O să le-arăt io! Trosc! Îi ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
părinte! Vezi cum le potrivește?! Cum le șterge pe toate și le-ntoarce, și le răsucește, și le potrivește, și iar le scrie ca de parcă ar fi noi... De spaimă! Și ce talent mai are istoria asta! Și Burtăncureanu ăla, amărâtul de scriitor al nostru, își belește creierii ca să scrie cărți, cu istorie, cu fantezii din închipuirea lui... Când eu le am aici, pe viu și pe-adevăratelea! Îți dai seama, părinte, ce iese dacă mă apuc și eu de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vă mai astâmpără nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-asta mai... Mai decoltată. Cu vedete, cu artiste, cu apropouri de tot felul. Le-a păpat banii, da’ știi cu ce talent părinte, de era să-l bage la pârnaie. A mai speriat și vedetele. Că era și puchinos, amărâtul. Lung, urduros, îi curgeau mucii ca la pompa asta americană. Și mai avea și o barbă... Niște floace roșii, de ziceai că-i unul din ăia din Baltă. Cine știe cu cine l-o fi făcut mă-sa, că neamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în felul ăsta și ar fi început să vorbească de rău conducerea, organele, să mai facă și aluzii în predici, sau la înmormântări, nu știa prea bine, îi povestise ceva Adina, dar nu o interesau poveștile astea cu persecutații și amărâții. În lumea lor, nici Stelian, nici ea nu fuseseră deprinși cu istorii de-astea. Își făcuseră datoria și nimeni n-a avut ce să le reproșeze. Chiar când își făcea rapoartele scria doar ceea ce s-a întâmplat, nu o dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine ne știam de câțiva ani. Ne întâlnisem când unei tipe pe care o cunoșteam i se făcuse capul țăndări cu propria-i ganteră (era șefa sălii de sport unde lucram ca antrenor pentru ridicarea greutăților), iar Hawkins era un amărât de sergent. Dacă o tot ținea așa cu promovările, avea să ajungă agent șef în curând - cu condiția ca nimeni să nu afle de legătura lui cu mine. Probabil că numele meu era pe lista de alertă maximă de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Jake? protestase Alice cu urechea încă în flăcări în urma telefonului furios primit de la mama ei. Nu aveau nevoie de o cameră așa de mare, a spus Jake fără nici o urmă de remușcare. Iar diferența de preț am dat-o unui amărât fără adăpost. Alice a oftat. —Jake, înțeleg de ce ai făcut asta. Știu că motivul tău a fost unul întemeiat. Numai că mi-aș fi dorit să discuți întâi cu mine. —Dar ție nu ți-ar fi plăcut ideea mea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]