6,796 matches
-
El a făcut mari progrese, însușindu-și toate tehnicile și măiestria în a trage cu săgeata. Dar el se gândea că atât timp cât maestrul Houyi trăia, nu va fi niciodată cel mai îndemânatic arcaș din lume. Biciuit de o astfel de ambiție, în minte i-a încolțit o idee odioasă. Odată, când maestrul Houyi era băut, i-a tras o săgeată în spate, ucigându-l. În palatul lunii, Chang'e a găsit doar un iepuraș care prepara medicamente și un moș care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
inițial în statul Qin, el a încercat să-l îndemne pe rege să stabilească relații bune cu celelalte șase state și pe urmă să le anexeze unul după altul. Propunerea sa a fost refuzată sub pretextul că Qin nu are ambiția de a cuceri alte state, deși, pe furiș, se pregătea pentru unificarea Chinei. Neavând încotro, Su Qin a revenit foarte afectat de întâmplare în Luoyang, orașul său natal. Văzându-l într-un hal fără de hal, părinții săi au refuzat să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume sărate. Îți mulțumesc pentru amabilitate și nu mai fi, te rog, supărat pe mine!" Prietenul lui a fost profund mișcat. Când a fost întrebat despre ambițiile sale, Fan a răspuns: "Dorința mea este să ajung fie un medic bun, fie un prim-ministru competent." Și s-a întâmplat exact așa. Mai târziu, el a ajuns prim-ministru, fiind apreciat ca un eminent om politic din timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai singur. Pe vremuri avusese cîțiva prieteni - nu prea mulți, pentru că nu era un tip prea sociabil, dar poate tocmai de aceea se legase foarte strîns de ei. În școală se Împrietenise cu doi colegi: Își puneau laolaltă speranțele, biscuiții, ambițiile nenumărate. Dar acum nu-și mai amintea nici numele, nici chipurile lor. Într-o bună zi fusese acostat În Piccadilly Circus de un individ cărunt, Îmbrăcat cam fistichiu - cu o haină la două rînduri și cu o floare la butonieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de demult. Din copilărie... Dar unde ajunsesem? La medicină... Da, ar mai fi comerțul. Nu mi-ar plăcea deloc să-mi amintesc deodată că am fost directorul general al vreunei rețele de magazine. Ar fi absurd. N-am avut niciodată ambiția de a fi un om bogat. Cred că am dorit totdeauna să trăiesc... o viață normală... Orice efort mintal prelungit Îi provoca dureri de cap. Simțea Însă nevoia să-și amintească unele lucruri. Pe vechii săi prieteni și dușmani Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
consfătuirea din dimineața respectivă, dar au fost prezentate În cursul după-amiezii, discutate pe larg și restituite departamentului cu pricina. — Deputații ăștia vînează totdeauna povești senzaționale. — Crezi cumva că am fost detectiv Înainte de accidentul acela? Întrebă Digby. S-ar potrivi cu ambiția mea de a deveni explorator, nu-i așa? Prea mi se pare plină de lacune declarația deputatului! — Mie mi se pare foarte limpede. — Deputatul care a făcut interpelarea a fost probabil informat de cineva care avea cunoștință de documentele respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ficțiunea e deja prezentă. Sarcina scriitorului este să inventeze realitatea. În trecut am crezut întotdeauna că lumea exterioară nouă a reprezentat realitatea, oricât ar fi ea de confuză și de nesigură, și că lumea lăuntrică a minților noastre (visele, speranțele, ambițiile ei) reprezenta tărâmul fanteziei și al imaginației. Aceste roluri, mi se pare mie, au fost inversate. Cea mai prudentă și eficientă metodă de-a face față lumii din preajmă este să presupunem că e în întregime o ficțiune - prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fiind nevoit să plătească o sumă mare de bani în valută forte pentru a obține un loc eligibil. [...] Reputația politicienilor a fost pătată și mai mult de tendința multora da a migra dintr-un partid în altul, ceea ce sugera că ambițiile personale prevalau înaintea programelor, ideologiei sau principiului și încurajau părerea că partidele erau combinații amorfe de indivizi ambițioși, care urmareau să pună mâna pe stat spre propriul lor folos”. De asemenea „incapacitatea forțelor societății civile liberale din România de a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comunist și înțelegem natura lui, care este pur politică. Nicăieri regimurile comuniste n-au avut o legitimitate națională, economică, morală ori de alt fel. În esența lui, comunismul este politic și urmărește să câștige și să păstreze puterea. Nici o altă ambiție nu-l caracterizează. Nici un alt ideal nu-l mișcă. Nici un alt sentiment nu-l însuflețește. Așa se explică de ce comunismul n-a căutat să ridice nivelul de trai al oamenilor. El este interesat să-i conducă pe oameni și să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o alianță fermă cu Germania - a fost realizat prin aderarea României la «Pactul tripartit» (23 noiembrie 1940). În schimb, cooperarea sa pe plan intern cu legionarii nu a reușit să creeze liniștea publică și progresul economic pe care le dorise. [...] Ambițiile conducătorilor Gărzii nu aveau limite. Ei doreau să controleze economia, poliția, armata, aparatul de stat, presa etc. [...] după asasinatele legionare din noiembrie 1940 (64 de deținuți politici, personalități ca Virgil Madgearu și Nicolae Iorga), tensiunile dintre generalul Antonescu și Gardă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai sus exprimă un adevăr, și anume adevărul lui Stalin. El se considera îndreptățit să facă acest lucru câtă vreme SUA și Marea Britanie păreau că își impun sistemul lor democratic și liberal în țările eliberate de sub ocupația germană. Aspirațiile și ambițiile lui politice vizau însă supremația mondială (ca și predecesorul său, V.I. Lenin). Iată motivul pentru care marile puteri democratice au pornit o «cruciadă anticomunistă». Ele remarcau asemănările dintre cele două sisteme totalitare: nazismul și comunismul. Primul fusese desființat, al doilea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cât și statal. Chiar dacă am presupune că nu avem de unde alege (pentru că nu am avea politicienii valoroși doriți), avem totuși datoria înaltă morală și civică să alegem măcar pe cei mai buni dintre ei, pe cei atinși mai puțin de ambiții deșarte ori personale, adică să alegem răul cel mai mic cu putință. Sigur că ar fi extraordinar să apară între timp la rampă (măcar acum în ceasul al doisprezecelea) oameni tineri cu o energie interioară pozitivă deosebită. Având în vedere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sunt în primejdie a deveni pur rutinare, imorale și amorale, deci cinice fără nici un scrupul moral. Chintesența oportunismului politic este renegatul, trădătorul de partid, voiajorul politic. Acesta aparține și nu aparține unui partid (sigur e numai că aparține nemăsuratei lui ambiții), pentru că el totdeauna stă la pândă și, când partidul politic trece prin anumite clipe critice, îl vezi că dispare subit de pe arena politică, devine invizibil, pe motiv că îl rețin ocupațiile ori se află în călătorie, și reapare numai când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care o trăiesc. Poate adevărata carte este acest jurnal zilnic, în care încerc să notez imaginea femeii de pe șezlong, la diverse ore ale zilei, așa cum o observ odată cu schimbarea luminii. De ce să nu admit că insatisfacția mea dezvăluie o ambiție nemăsurată, poate o exaltare megalomană? Scriitorului care vrea să se autoanuleze pentru a da glas lumii din afara lui i se deschid două căi: sau să scrie o carte ce poate fi o carte unică, epuizând totul în paginile ei, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar mai exercita totuși o influență indirectă asupra intrigilor lor... Când am reușit să punem mâna pe el, ne-am dat seama că nu era ușor să-l folosim în scopurile noastre... Motivul lui nu erau banii, nici puterea, nici ambiția. Se pare că făcea totul pentru o femeie. Pentru a o recâștiga, sau poate numai pentru a-și lua revanșa, pentru a câștiga un pariu cu ea. Trebuia s-o înțelegem pe femeia aceea, dacă voiam să putem urmări mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în ei, dar fusese dezamăgit, practic, de la bun început. La vârsta lor, fusese plin de ambiție, dar ei, păreau să creadă că li se cuvine totul. La început nu înțelesese de ce sunt atât de pasivi, apoi un prieten îl lămurise: „Tinerii din ziua de azi nu sunt capabili să-și exprime entuziasmul. Azi nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aerul este cel mai important. Cine va stăpîni aerul va stăpîni lumea. Escadra noastră a făcut o vizită la Sevastopol, de la războiul Crimeii sîntem primii europeni care au văzut Sevastopolul pe dinlăuntru. E fascinant domnilor, e fascinant, unde poate duce ambiția în singurătate. Nu te măsori și nu te compari decît cu propria imaginație. În curînd sovietele vor avea o flotă aeriană uriașă, nu exagerez cu nimic, uriașă!" Balbo s-a oprit brusc din discurs, privind atent la cei care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să fie decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dumnezeu invizibil, „fermecătorul nostru Racikovski“. Obsesia lui fusese să arunce sămânța suspiciunii În Europa, iar prin asta să o apropie de Rusia. „Nemulțumit În postura sa de șef al poliției, perfidul rus va juca totul pe cartea politicii Înalte... Întrucât ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curând că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dați afară ce-ați înghițit. Un stomac plin cu înghețată de piersici, o pungă de Halloween cu minibatoane de ciocolată, șase gogoși cu glazură, doi cheeseburgeri dubli. Chestiile obișnuite. Și uneori, spermă. Cu fața scăldată în licărele exercițiilor de aerobic, ambiția ei imediată e să reducă rezistența inițială a cumpărătorului. Cu un scop pe termen lung de-a deveni investiția pe termen lung a cuiva. Ca un bun durabil de consum. Camera verde O poveste de Miss America Nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de Medici. — Nu, spune Ducele, privim Cina cea de taină și Mona Lisa și habar n-avem cine a achitat nota de plată pentru ele. Contează, spune el, ce lasă artistul în urma sa, opera. Nu cum și-a plătit chiria. Ambiție O poveste de Ducele Vandalilor Un judecător i-a spus „pagubă cu intenție răuvoitoare”. Altul a numit-o „distrugere a proprietății publice”. La New York, după ce l-au prins paznicii de la Muzeul de Artă Modernă, judecătorul a redus în final capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor. Bica o dojenea și fetița se scuza: Ce vrei, Bică, dacă nu-mi place să fiu a doua?! De aceeași ambiție și încăpățânare dădea dovadă atunci când organiza spectacolele pentru părinți. Își amintea de asta ca și cum ar fi fost ieri. Reprezentațiile aveau loc la aniversările zilelor de naștere ale copiilor. De ziua lui Dan, Anda pregăti o masă festivă bogată. Luana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sunt unele semne de alarmă. Iar unul ca Din... Nu-i el genul care să lase totul baltă. — Poate că au fost semne de alarmă, dar nu le ai văzut tu. — N-ai Înțeles, Mick, e strălucit. și ambițios. Ce ambiții are nu prea știu, Însă n-ar părăsi totul chiar așa. Poate că nu era simpatic, dar nici prost nu era. și avea un viitor! Nu-i cu neputință să fi fost dat afară, dar nu s-ar fi Întâmplat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]