2,720 matches
-
Ne împăcau bieții părinți Cu ceva fructe din cămară... Cu câțiva creițari - mărunți, Să nu mai tremurăm pe-afară. Tata-l cinstea cu țuică fiartă, De ger să se mai dezmorțească Și-l conducea până la poartă, Nu cumva să se amețească. Nu trecuse bine pragul; Noi am leșinat de râs; Moșu’ uitase toiagul Și... se pusese pe nins ! Ne tot bucuram în sine, Gândind după mintea noastră Că la anul care vine, Iar ne bate la fereastră. * Astăzi, timpul e mai
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
Caut ochii tăi de înger, care m-au iubit cândva Și atâta de senină viața toată îmi părea. Ai plecat și-ai luat cu tine zile pline de fior, Nopțile cu gingășia și cu nebunia lor. Serile ,scăldate-n vise, amețite de iubiri, Când ne alintam cu șoapte, coborâte din priviri. Cât mi-e dor de-acele zile care nu se mai sfârșeau, Ne iubeam și lumea toată la picioare o aveam. Ochii tăi, ștrengari odată, vreau să-i mângâi, să
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
-se sub Rază, ... X. PRESIMȚIREA CUVINTELOR, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015. Uneori, după somnul de noapte, ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu, alteori înveșmîntați în alb ne uitam la soare pînă amețeam în timp ce leoparzii dormeau pe canapele de catifea, ne repetam unul altuia bătăile inimii într-un du-te-vino al literelor așezate în cuiburile lor, la începutul primăverii cînd toate priveliștile sînt pline de farmec. Ești liber față de ceea ce accepți, prizonier față de ceea ce
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și datora dreptul la existență pentru o clipă cît toată veșnicia. Închide ochii, mi-ai spus, de parcă ... Citește mai mult Uneori, după somnul de noapte,ne căutam drumul printr-un oraș ambiguu,alteori înveșmîntați în albne uitam la soare pînă amețeam în timp celeoparzii dormeau pe canapele de catifea,ne repetam unul altuia bătăile inimiiîntr-un du-te-vino al literelor așezateîn cuiburile lor, la începutul primăveriicînd toate priveliștile sînt pline de farmec.Ești liber față de ceea ce accepți, prizonierfață de ceea ce refuzi, îți șopteam
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai departe. Ai cercetat-o, cu ochi de cunoscător, apoi ai aruncat undița. Cu momeala cuvintelor m-ai amețit de n-am mai știut de mine. Nopțile au devenit de atunci ciudate. În serile calde de vară, pe banca de sub tufa înmiresmată de caprifoi, am compus versuri de iubire. De câte ori deschid caietul, înnegrit de scrisu-mi mărunt, aplecat spre stânga
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
multe ori numărul tău de telefon, apoi l-am șters de tot atâtea ori. Inima ta e iubitoare uneori, iar cuvintele pe care le citesc dimineața când intru în lumea virtuală, sunt dulci ca mierea. E fum de tămâie ce amețește și neliniștește, ca apoi să se risipească de parcă nu ar fi plutit niciodată în aer. Furtună a fost în sufletul meu toată vara, sângele a dat în clocot, obrajii sunt și acum când îți scriu precum bujorii din mijlocul grădinii
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
apă limpede la picioarele tale, atunci când obosit și însetat îți vei pune capul pe prima piatră ce-ți va răsări în cale. Îl voi ruga pe Dumnezeu să mă facă petală de crin, în curtea casei mele să te oprești amețit de parfum, iar eu să-ți șoptesc: „Bine ai venit, călătorule, de când te așteptam!” În vis ți-am atins buzele. Ți-am mângâiat degetele lungi și străvezii de artist doar în vis. În adâncul ochilor tăi, doar în vis m-
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
căușul palmei cu buze dornice și moi. Ea-ți mângâie tâmpla, părul des, întunecat de pe frunte. Atmosfera se încarcă de energie. Sfere de lumină se rotesc, învăluie încăperea. O inviți să se așeze pe genunchii tăi. Povara ei dulce te amețește, îți culci obrazul pe pieptul ei. Te simți ocrotit, adorat, liniștit, învăluit în feminitatea ei de mătase. Ridici privirea, femeia înțelege singurătatea pătrunsă de tristețe din adâncurile ființei tale. Îți cuprinde gâtul cu brațele, te sărută cu toată afecțiunea anilor
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
spre satul natal/ milioane de sori pe-un spic,/ miriștea, iată, face semn cu inima,/ sărutând cerul” (pag. 102 ”Tot cerul”), aceeași potecă din ”Flori de mac”: ”la macii dați în foc domol/ s-au răsucit potecile,/ îngenunchez în ariniște, amețit de/ mirosul alcoolic de lumină./ târziu, umbra timpului,/ lăsată peste sat,/ acoperă dâra șirului de cocori,/ stinsă în inima mea...(pag. 10). Gândurile de dor și iubire din acest volum bilingv (român-englez) sunt precum cocorii - vestitori de o nouă viață
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
te strigam și-mi răspundeam tot eu Mă-ngrijoram ce frig se face-afară. Și azi ,mă-ngrijorez c-or să dispară Încet-încet, culorile din curcubeu. Încet-încet s-au scuturat și ei S-au scuturat toți pomii de parfum Ce ne-amețea pe amândoi în drum Și-au dispărut și florile de tei Când eu plecam , te ghemuiai în tine Și m-aducea’napoi an după an Încrâncenarea ta de-a fi cu mine În ciuda anilor ce se “zbăteau” în ram ! Când
TOT MAI DEPARTE AZI DE FLORILE DE TEI … de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369587_a_370916]
-
nivelul inferior de realitate al oamenilor pentru scopuri specifice. În alte concepții religioase avatarul presupune reîncarnarea succesivă a unei ființe. LUPUL, poate cel mai divers și profund simbol, un animal de pradă, fioros în basme, “animalul stafiilor” în antichitate, care amețea cu privirea, sau totemul lup al triburilor scite, legendă relatată de Herodot, conform căreia oamenii din aceste triburi se schimbau o dată pe an în lup. Și dacii străbuni își spuneau ‘lupi’. Sugestiv și locul de lider al lupului prin steagul
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
a invatat ea de la tatăl ei că, pentru a pătrunde în atmosferă terestră, îți trebuie un anumit unghi de intrare, altfel frecarea cu aerul este atat de mare încât ia foc și se dezintegrează. Stai puțin Taty, că m-ai amețit de-a binelea de când vorbești. Nu cumva Tu spui despre mine? Ei, vorbesc despre tine vorbesc despre o steluța, o steluța mică, mica de tot, încerca El să se eschiveze fără talentul necesar unei astfel de situații. Ba da, m-
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
dormit, de seară până dimineață și de dimineață până mai tarziu, când, la un moment dat m-am prins în misterul unui vis pe care nu știam de fel cum să-l interpretez. Mă tot întrebăm în somn; de ce mă amețise Taty cu explicațiile lui pseudoștiințifice referitor la cum am apărut eu pe pământ. Ca să nu mai spun că îmi apărea mereu în memoria vizuală o barza ce zbura cu mine în cioc și mă așeza drept în brațele Mamey. Ce
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
fetele hidoase? Mă strigi cu mii de voci și chemarea ta îmi sparge timpanele însetate de glasul tău strident, dar cât de necesar... Mă chemi la tine cu toată puterea, tipi, te zbați, te topești în neființă, Delirul tău mă amețește De ce nu pot să te ajut? Colivia ta e închisă cu lacăte negre, ruginițe, Si eu nu mai sunt în stare să le deschid.... Ce mult te vreau înapoi, ce dor îmi e de tine! Rupe tu lacătele acelea blestemate
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
aplică tratamente după urechea tv, aglomerând, apoi, spitalele! Nu vi se pare ciudat? Mass media de partid și de stat a resuscitat la paroxism cazul violatorilor de la Vaslui, mega Moscheia, a inflamat rețelele de socializare, pe cei din fața televizoarelor. Câțiva amețiți de isteria jurnaliștilor iresponsabili ies prin Piața Universității... Dana, credeam că ești una din puținele persoane echilibrate de la ANTENA 3. Ce treabă are soția lui Johannis în cazul violatorilor de la Văleni? E o simplă persoană privată, așa cum au fost soțiile
TABLETA DE WEEKEND (124): TRĂIASCĂ ISTERIA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369756_a_371085]
-
Observă că Dragoș a eliminat, destul de zgomotos, o parte din aerul pe care îl menținuse în plămâni. Emoția și stresul psihic îl determinaseră să-și țină respirația mai mult decât își putea permite. În urma acelei expirații adânci, zgomotoase, se rezemă amețit de perete, ținând ochii închiși, în semn de ușurare. Se speriase îngrozitor, crezând că este vorba de Maria. În Secția de Terapie intensivă lupta cu moartea se ducea în mod inegal. Se pare că afurisita-și făcea mendrele, hotărâtă să
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
Gruber pentru că se petrecuse sub ochii lui îngroziți, de unde se afla, din spatele unui cărucior, protejat de umbră. Și călăul, acel Philbert Schirach, ofițerul neamț, conducător al ghetoului, în a cărui prezență nefastă Maor simțea fiori reci pe șira spinării și amețea ca de o lovitură nevăzută, fusese el însuși cel care apăsase pe trăgaci. Asta nu putea să-și scoată din minte Maor Gruber. Cu sufletul mutilat, el se întoarce în ghetou, după ce rătăcise pe străzi și ulițe, încercând să-și
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Privesc printre gene cum primăvara unduiește agățându-și noile motive vegetale de cupola cerului senin în ritmul bâzâitului monoton de freză stomatologică ce-mi invadează cu insistența discursului electoral străfundurile creierului iritându-mă amețindu-mă și totuși vocea ei persuasivă care-mi promite că îmi va permite să mai mușc o dată din zgârciul sleit al feliei de viață îmi colorează dintr-o dată dimineața în splendida nuanță rozalie a speranței. Referință Bibliografică: ROZ / Tania Nicolescu
ROZ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362668_a_363997]
-
că n-avea chef de vorbă cu unii ca ei. Din vorbă în vorbă, legionarii căutau să-i afle părerea, să știe cu cine și în ce ape se scaldă. Dar Toader era greu de prins. Îi învârti până ce-i ameți, așa cum făcea cu negustorii ce-și punea mintea cu el, de toamna până-n primăvară, când își vindea roadele muncii și al pământului. Până la urmă legionarii plecară așa cum veniră. Ba, mai mult, erau convinși acum că Toader Șoican nu era dintre
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
limba franceză de data aceasta -, faptul că Noica s-a conformat propriei personalități, a celei care avea să devină creatoarea Rostirii filozofice românești „căci el nu traduce, ci mai degrabă murmură textul cartezian, rostogolindu-și cu voluptate cuvintele, lăsându-se amețit de sonoritatea lor poetică”. În continuare, semnalează: „a existat o predilecție românească pentru filozofia lui Descartes, dovedită de preocuparea lui Nae Ionescu pentru această filozofie și pentru personalitatea autorului ei...”. În „Cuvântul înainte al traducătorului”, Ion Papuc exprimă: „Descartes scrie
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
precupeața" nu mai era tânăra de moravuri ușoare din seara respectivă, ci propria sa colegă. Nici nu știa cum să abordeze discuția mai departe. Inima nu-i spunea nimic deosebit. Nu simțea nicio chemare. Poate ar fi trebuit să se amețească un pic. Bărbații timizi când sunt într-o stare euforică, au mai mult curaj de a se adapta unor situații extreme. Pentru el era o situație fără ieșire, ca și atunci când a fost abordat de tânăra din restaurant. Minodora era
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
Articolele Autorului În crepuscul, ai primit scrisoarea. Rândurile mărșăluiau tăcute, pe volutele creierului, până când s-au făcut țăndări incandescente, ilizibile pentru snopi foșnitori de priviri astenice. Silabele ei s-au dizolvat în artere, dibuind pe acolo un rebus al îndoielilor amețite pe toboganul construit, pesemne, de-un saltimbanc. Inscripționate cu cerneală-tăciune, cuvintele cu resturi de cerbi și-au uscat gâtlejul, ba chiar au trecut Rubiconul, mutând pionii pe tabla de șah a Fortunei. Unda lor de șoc tot n-a reușit
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
o revărsare în iureș de cântec și de dans. Pe unde trecea, prin câmpii, păduri și lunci, prin sate și orașe, alaiul era întâmpinat cu urale și aplauze: -A sosit Primăvara! A sosit Primăvara cu Mărțișor! - Trăiască Mărțișor cu Primăvara! Amețiți de atâta entuziasm și veselie, tot mai mulți copii, flăcăi și fete mari, dar și păsări și turme de oi cu mieluții lor, se alăturau alaiului, cântând și jucând fiecare în felul său. Un bătrân uimit, dar curios, îi întrebă
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
nici domnul Temistocle Diaconu, întâiul gospodar al comunei, nu este mai prejos, domnia sa fiind un exemplu de omenie, de bună gazdă și de foarte bun partener în dialog. Așezat fi-vei la masă, la loc de cinste, în acordurile „Stejărelului”, amețit din îndestulare cu feluri de mâncare tradițională, care mai de care mai îmbietoare, stropite cu vinuri de regiune, îndulcite la urmă cu plăcinte „poale-n brâu” sau cu „învârtita moldovenească”, în gură să se topească. Să-mi spui tu mie
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1637 din 25 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă rar... Pe trotuar, Din asfaltul de cleștar Aburi ies ( fără sens...), Doar se vor întoarce iar... Doi țigani, veterani, Se ascund... Grăbiți?...Tiptil!... Răcoriți?... Amețiți De rachiu, sub coviltir. Un bătrân chel și spân Mânios se uită-n sus, (- Plouă des, fără sens, Am făcut aseară duș...). Tac... Privesc... Mă crucesc!... Doua țațe șed în drum, Nu e rost de adăpost, Când e clinci de
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352840_a_354169]