891 matches
-
cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
entuziasm naiv. Mișcată, Christiane Începu să-l masturbeze sub privirea Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta mașinal „Gut... gut...” Se despărțiră pe jumătate beți, dar Într-o dispoziție excelentă. Bruno Îi vorbi Christianei despre Le Club des Cinq, Îi spuse cât de mult seamănă cu imaginea pe care și-o făcuse dintotdeauna despre Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu e ușor. Mai ales pentru unul ca mine. Neîncrederea este pâinea mea de toate zilele. Uscată, câteodată, ca un bloc, un bolovan uriaș prăbușindu-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
disputatei doamne. Formulare aparent întâmplătoare, diagnostic însă nu cu totul nepotrivit. Nu cu totul, nu cu totul și somnorosul sare în picioare, gol, în mijlocul patului. Gata să se lovească de tavan, s-ar fi trezit de-a binelea ! Clătinându-se, amețit, somnambulic. Încordează mușchii, pleoapele, genunchii, strânge pumnii jilavi. Discret ciocănit. Pauză. Călăul ezită ? Bătaia în ușă se repetă. Destinul insistă, iată, insistă. Vreo parteneră veche care n-a mai suportat plictisul duminical, dispusă brusc la joc și concesii ? O fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-ar trebui tocmai acum... totuși mai ești supărat pe mine și pare un motiv serios. Vornicu-Japonezul roși, zâmbind strâmb, pe jumătate de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lăsă pe spate pe banchetă cu o privire destinsă. Slavă Domnului că s-a terminat! George e isteț. A luat-o Înaintea tuturor - cine știe cum o fi reușit! A fost superb! M-am sprijinit de o clădire. Mă simțeam gol și amețit. Am avut deodată senzația că n-am decît două dimensiuni - că tot ce există pe pămînt este ca o figurină de carton, fără volum. „Lumina se stinge În cer.“ Într-adevăr, lumina se stinsese brusc din cer și, odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi, fiind români în devenire, așteptau răbdători, ca să vină ori domnul să le-o ia, ori turcul să le-o ardă. Pe vremurile noastre, procentul este cam tot de 95% electorat fără maturitate politică, dar de data aceasta sunt numiți amețiți sau prostiți, ceea ce este, sincer vorbind, cam tot pe acolo. Pe atunci, ehei, nu existau nici liberalii de dreapta și nici socialiștii de stânga, fiindcă domnul i-ar fi spânzurat la modul disciplinat și corect, pe unii în dreapta și pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ciudată era că hiena se strecura ușor pe margine. — Ce ai, Harry? — Nimic. Nu vrei să treci pe partea ailaltă? De unde bate vântul. — Ți-a schimbat Molo pansamentul? — Da. Acum nu mai pun decât acid boric. — Cum te simți? — Puțin amețit. — Mă duc să fac baie. Mă-ntorc repede. După aia mâncăm și ducem patul Înăuntru. „Deci, Își spuse el, am făcut bine c-am Încetat cu cearta.“ Nu se certase niciodată prea mult cu femeia asta, În timp ce cu cele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajuns sclav, ca noi. Flamma ridică mâinile spre cer în semn de victorie, râzând. Apoi se întoarse spre Valerius. — Dobitocule... Dă-te la o parte! — Eu? — Praf te fac! — Ticălosule! Valerius îl lovi cu pumnul în maxilar. Flamma se clătină amețit și încercă să riposteze, dar Valerius îl împinse și-l doborî la pământ, sări peste el și se așeză la capătul unei mese. Flamma se ridică și se apropie de el cu pumnii strânși, gata să lovească. Valerius apucă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cînd mă duc după un pom. Simt cum Îmi ies agale ochii din cap În timp ce ei nu-mi dau drumul mîinii, zîmbindu-mi din toată inima, nu mă lasă, uneori fac pe mine. Toți se poartă ireproșabil, sînt bîntuit de recunoștință, amețit, Înviorat brusc la ore tîrzii cînd mă trezesc lac de recunoștință. Saluturile care mă asaltează din toate părțile Îmi Încălzesc valvele cardiace obosite. Jugulara. Fibrilez. Și ei sînt bîntuiți de recunoștință, față de mine. PÎnă și la cantina de la serviciu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și subțiri, îți dai seama ce-a fost și ce s-a văzut. Mai ales că și ceilalți, noi toți - cu excepția lui Adrian și a Leanei - eram mai mult sau mai puțin beți. Viki a voit să le ajute, dar amețită cum era și, încercînd să le ridice pe amândouă deodată, s-a împiedicat și au căzut grămadă, toate trei, și acum nu mai îndrăznea nimeni să le ajute, pentru că ele se prăpădeau de râs rostogolindu-se pe covor, și cine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Siddharta! s-au împlinit scripturile. Acum e momentul să lași totul și s-o pornești spre Himalaya!"... Elefterescu rămăsese în picioare, tot atât de palid, ca o statuie, doar buzele îi tremurau. Și apoi Elvira, care era lângă el la masă, destul de amețită și ea, a început să plângă și i-a strigat: "Siddharta! Eu sunt soția ta, prea iubita Yasodharta, pe mine nu mă lași!..." "Ba să plece, trebuie să plece, să-și împlinească destinul!" strigau fetele de pe covor, rostogolindu-se provocatoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și începu să asculte, surprinsă și fericită în același timp. Fața i se lumină, ca și cum ar fi fost gata să râdă. Dar, pe neașteptate, tresări speriată, scânci de mai multe ori și începu să-și frece ochii. Se îndrepta somnoroasă, amețită, spre canapea și când o văzu că se clatină, o prinse în brațe. O purtă în odaia alăturată și o întinse în pat, acoperind-o cu un șal. Se trezi după miezul nopții. - M-am speriat! șopti. Am visat urât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost ca-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3 ani. Așa scrie în tratate! În fapt, oricîte mîngîieri mi-ar fi atins gura, obrazul, trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să supraviețuiască până dimineața. Se trezise de două ori În timpul nopții. Prima dată, ca să vomite de partea cealaltă a patului - cu un sincer efort de a o face În coșul de gunoi pe care i-l pusesem acolo, dar prea amețită ca să reușească, drept care vomitase pe peretele meu - iar a doua oară, ca să Își ceară sincer iertare și ca să-mi spună că mă iubește și că sunt cea mai bună prietenă pe care și-ar putea-o dori vreo fată. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la piept. Nu spusese „i-ai rupt“, era un fel de a refuza să vorbească despre cele întâmplate. Cum între timp ochii i se obișnuiseră cu întunericul, porni încet spre vestibul. El se ridică în urma ei. — Nu trebuie, șopti ea amețită. Merg singură. Chiar am nevoie să fiu singură, nu cred că am înțeles prea bine tot ce mi s-a întâmplat. Aerul nopții păru să o trezească, atâta cât să-și dea seama că locurile cărora nu le dăduse nicio
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de dinainte de petrecerea BlackBerry. Când mobilul mi-a trâmbițat la trei și jumătate dimineața, am fost sigură că aveam probleme. Vorbesc cumva cu Betty? Întrebă o femeie În vârstă imediat ce am răspuns. —Alo? Cine e? Sunt Bette, am spus, Încă amețită, deși țâșnisem deja În poziție verticală și aveam un pix În mână. —Betty, sunt doamna Carter, spuse vocea de femeie. — Îmi pare rău. Puteți repeta numele dumneavoastră, vă rog? —Doamna Carter. Liniște. Mama lui Jay-Z. Aha! —Salutări, doamnă Carter. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Angeles, dar fără aerul acela de autosuficiență pe care localurile par să-l dezvolte când știu că sunt tari. O divizie de chelneri stilați Încercuiră imediat masa și ne luară comenzile de băutură. În jumătate de oră, toată lumea era plăcut amețită și, la miezul nopții, Elisa și Philip dansau deja pe mese. Păreau În largul lor frecându-se În ritmul acela. Exista o sugestie de idilă - și Încă una recentă. Fotografii pozau de zor, dar Nedim și ai săi Îi Îndopau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
violente, castroanele cu măsline și migdale sărate, mesele mici", o uimește și o cucerește. Simone își bea pe nerăsuflate cocktail-ul, și cum nu mai băuse picătură de alcool în viața ei, în scurt timp tânăra "simte că plutește". Ușor amețită, vorbește cu clienții, dă pe gât un al doilea pahar de Martini în spatele tejghelei și, "ca să fie la înălțime", sparge de podea două sau trei pahare. Vărul său Jacques râde. Ea e în al nouălea cer. Se duc atunci într-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
va fi în afară de orice pericol, iar flirtul dintre cei doi tineri reîncepe și mai abitir. Poate pentru a sărbători însănătoșirea fiicei lor, părinții tinerei dau pe 25 noiembrie un bal, la care este invitat și naratorul. Tânăra Louise, un pic "amețită" de lumini, de șampania care curgea în valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât se
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
respirație implică mici creșteri în profunzime sau în viteza respirației, susținute pe o perioadă îndelungată. În general, acest lucru se întîmplă în perioadele de neliniște. Nu este de ajuns că implică o stare de panică, dar persoana se simte neliniștită, amețită și incapabilă să gîndească clar. Dacă astfel de oameni sînt plasați în prezența obiectului de care se tem, iar ritmul respirației sporește chiar și puțin, se poate declanșa panica. Relația dintre declanșatorii fobiei și hiperventilație este rezumată în diagrama următoare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
gînduri pe care le au indivizii care suferă de tulburări de panică. Gînd care provoacă anxietate Gînduri benefice Aș putea leșina data viitoare cînd intru în panică ar fi îngrozitor. Oamenii ar crede că sînt un ciudat. Dacă mă simt amețit data viitoare cînd conduc, aș putea să am un accident și chiar să omor pe cineva. Dacă sînt lăsat singur și intru în panică, îmi voi pierde controlul și voi înnebuni. Dacă sînt blocat în lift timp de o oră
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de vin și cafele în neștire, dăm să ieșim, pe poarta metalică, uriașă, a restaurantului Casei Oamenilor de Știință. În drum, Vasile al meu se-ntîlnește cu un prieten din copilărie, om simplu, care nu avea atracție către literatură. Dimpotrivă. Ușor amețit, dar și mîndru de ce a ajuns el acum (poet și funcționar la editură, nu sculer-matrițer, ca amicul de demult), Vasile scoate din servietă șpaltul unui volum de versuri care urma să-i apară și se laudă: "Vezi, astea-s versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
specie a oamenilor, studenții În chirie. La prima sa Întîlnire cu specia umană, naratorul-pisică, cel care va rămâne anonim pe durata Întregului roman, nu are deloc noroc. Încape, Într-adevăr, pe mâna unui student care o maltratează și se trezește amețită departe de casa lui. Se strecoară, atunci, Într-o casă necunoscută, În care reușește să fie adăpostit de proprietar, un profesor universitar. În Sunt o pisică, Își povestește viața În această casă În care și-a ales să locuiască. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]