2,414 matches
-
al Uniunii Scriitorilor din România, între 1972 și 1990, redactor la „Almanahul literar” al Asociației Scriitorilor din București, iar între 1992 și 1994, consilier în cadrul Consiliului Național al Audiovizualului. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „România Mare” etc. A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979) pentru volumul Poemele câmpiei. Debutează în „Luceafărul” (1964), iar editorial cu volumul Câmpia eternă (1968), unde se remarcă printr-un spirit vizionar, printr-un „ruralism dilatat până la
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
Fe3+ Ionii de fer sunt prezenți doar în apele minerale feruginoase. Ei se pun în evidență prin tratare cu o bază alcalină verde brun-roșcat substanță „b” rezultată dacă s-au folosit 3,9 g K. 8) Un litru apă minerală „Amfiteatru” conține 44 mg ioni Cl-; câte grame de precipitat se formează prin tratarea a 5 ml apă minerală cu o soluție de AgNO3? 9) Din soluțiile enumerate mai jos alege câte două soluții pereche care vor forma precipitate: carbonat de
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
reușit să o ia înaintea lui „este”: „Și mai târziu, când mai târziu?, a da! atunci când se va fi terminat acest război...”, „își amintește” protagonista, Lucia Zărnescu, „ce va fi cândva”. Într-un articol programatic publicat în 1988, în revista „Amfiteatru”, A. pledează pentru o gramatică a imaginației sui-generis: „Adevăratul mister al facerii textului - explică el - este refacerea existenței înseși, cu ajutorul unei gramatici eliberate de orice servitute.” Odată cu Tobit, se inaugurează așa-numitul ciclu biblic, continuat cu Sara, care nu face
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
Inspectoratului de Cultură din județul Teleorman, lucrând totodată ca pictor restaurator de monumente religioase. Participă cu lucrări de pictură și grafică la expoziții de grup și, din 1993, are și expoziții personale. Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1970). Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Familia”, „Tomis”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
Ovid S. Crohmălniceanu, și fondează Clubul literar, alături de Fevronia Novac, Vlad Pavlovici, Alexandru Pleșcan, Ara Șeptilici și Andrei Zlătescu. Împreună cu aceștia debutează editorial în 1992, în volumul colectiv Ficțiuni, scos în regie proprie. Debutul publicistic se produsese în 1987, la „Amfiteatru”, cu proză. Prima carte personală, Întâmplări din orășelul nostru, îi apare în 1993. Colaborează cu proză și eseuri la revistele „România literară”, „Contrapunct”, „Dilema” și la suplimentul acesteia, „Vineri” (la care este redactor), „Luceafărul”, „Echinox”, „Secolul 20”, „Agora” (SUA), „Observator
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
gimnaziale în comuna natală, Liceul „Ion Neculce” din Târgu Frumos (1964-1969) și Institutul de Biblioteconomie din București (1970-1973). Funcționează ca bibliotecar și redactor la Casa de Cultură a Studenților din Iași. Debutează cu versuri, aproape concomitent, în revistele „Familia” și „Amfiteatru” (1974), fiind prezentat de Ștefan Aug. Doinaș, respectiv de Constanța Buzea. Între 1979 și 1982 ocupă funcția de secretar general de redacție la „Opinia studențească”. Colaborează la „Ateneu”, „Argeș”, „Cronica”, Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Prima plachetă de versuri
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
de secție în redacția revistei „Parlamentul”, apoi ca expert juridic la Camera Deputaților (1994-1998), după care va practica avocatura în Baroul București. Debutează în ziarul „Viața nouă” din Galați (1963), cu poezia Simfonia muncii, semnată N. Grigore. Colaborează la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula (1973), și multe dintre cele publicate ulterior de M. proiectează, cu o reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
Streinu, pe care îl și recomandă pentru funcția de director al Editurii Univers. A debutat în 1958, la „Luceafărul”, pentru ca în 1961 să-i apară primul volum, monografia Alexandru Sahia. Colaborează constant la „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Săptămâna”, „Amfiteatru”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Flacăra”, „Scrisul bănățean”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Zeit und Kultur”, „Kurier der Bochum Universität” (Germania), „Slovenske Pohlady” (Cehoslovacia). A participat la câteva controverse literare interne și internaționale dure, ceea ce i-a marcat viața, apărând dreptul editorilor de
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
ilustrări și interpretări în psihologia conduitei, a celei anormale și patologice, autorul fiind un fin interpret al celor mai subtile mecanisme psihologice. Un loc important îl ocupă M. în memorialistica gulagului și a detenției, cele două cărți pe această temă, Amfiteatre și închisori (1991) și Mărturii asupra unui veac zbuciumat (2002), constituind documente umane și sufletești de primă mână asupra anilor de formație și, mai ales, asupra epocii comuniste. Edificatoare sunt paginile de evocare a atmosferei tradiționale din satul românesc, cu
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
autorii de mare curaj și putere de convingere. SCRIERI: Psihologia persoanei, Cluj, 1941; ed. București, 1999; Natura științei, București, 1968; Sub semnul omeniei, București, 1970; Psihologie și literatură, Cluj-Napoca, 1971; Condiția umană. Aspectul ei bio-psiho- social și cultural, București, 1973; Amfiteatre și închisori (Mărturii asupra unui veac zbuciumat), îngr. și introd. Voicu Lăscăruș, Cluj-Napoca, 1991; Depth and Height Psichology, Cluj-Napoca, 1998; Psihologia adâncurilor și înălțimilor, Cluj-Napoca, 1999; Mărturii asupra unui veac zbuciumat, îngr. Daniela Mărgineanu Țăranu, pref. Mircea Miclea, București, 2002
MARGINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
la Universitatea Ruhr din Bochum, în 1995 devenind aici profesor la Seminarul de Romanistică. Debutează încă din studenție în „Contemporanul” (1964) și colaborează la mai multe reviste, deținând rubrici permanente la „România literară”, „Argeș”, „Flacăra”, „Contemporanul”. E prezent și în „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Echinox”, „Convorbiri literare”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Viața românească”, „Caiete critice”. Debutul editorial se produce în 1971, când îi apare Poezia criticilor, carte ce va fi încununată cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Studiul
MANOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]
-
Debutează la „Universul” (1925) și scrie la „Bilete de papagal”. A fost unul dintre primii cronicari cinematografici cu rubrică permanentă, ținută în revista „Cinema”, și a înființat în 1932 revista „Ecranul”. Este prezent după 1950 în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric” ș.a. Între 1934 și 1944, a folosit pseudonimul Ion Albotă; a mai semnat Const. Apostol sau Pavel Mureșanu. Traducător talentat și harnic, cultivat și poliglot, M. a dat numeroase transpuneri din
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
Universității din București (1968). Își ia doctoratul în filosofie în 1977 cu o teză despre „vina tragică”. Este redactor la revista „Viața românească” din 1980. Debutează în 1965, la „Luceafărul”, și editorial, în 1967, cu volumul Pasărea tăiată. Colaborează la „Amfiteatru”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „22” etc. I s-au acordat Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1993) ș.a. Versurile din Pasărea tăiată trădează o maturitate stilistică și o viziune surprinzător de personală: e o
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
șef al Catedrei de teorie literară. În 1980 își susține doctoratul în filologie cu teza G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică. Între 1990 și 2000 funcționează ca director al Editurii Univers. Debutează la „Contemporanul” în 1959. Colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Steaua”, „Argeș” ș.a. A condus un timp Cenaclul Uniunii Scriitorilor (2003). Traducătoarea Angela Martin este soția sa. Prima sa carte, Generație și creație (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunește cronici literare publicate mai ales în
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Cronica”, „Steaua”, „Argeș” ș.a. A condus un timp Cenaclul Uniunii Scriitorilor (2003). Traducătoarea Angela Martin este soția sa. Prima sa carte, Generație și creație (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunește cronici literare publicate mai ales în „Amfiteatru” între 1966 și 1969. Ele au ca obiect poezia, proza și critica tânără a decadei a șaptea: Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Marin Sorescu, Constanța Buzea și Gabriela Melinescu, Nicolae Breban, Alexandru Ivasiuc și Sorin Titel, Adrian Marino și Ion Negoițescu
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
la Galați și la Bulbucata, în județul Giurgiu (1978-1982), iar din 1983 ca gestionar-magaziner la librăria Editurii Cartea Românească, alături de Mircea Nedelciu și Dan Stanciu. Debutează cu poezie la „Luminița” în 1962, apoi, în 1970, va publica primele proze în „Amfiteatru”. Va fi unul dintre stâlpii Cenaclului de Luni, emblema generației ’80 bucureștene. Împreună cu Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei și Ion Stratan, va fi prezent în volumul colectiv Aer cu diamante (1982). După 1989 este redactor la „Cotidianul” (1991-1992), responsabil de
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
din Arad (1971) și Facultatea de Filosofie a Universității din București (1975). Debutează cu versuri în 1966, în ziarul arădean „Flacăra roșie”, iar în 1969 este distinsă cu Premiul Tineretului la concursul „Nicolae Labiș”. Colaborează la „Familia”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. Din 1994 este diplomat în Republica Macedonia. Împreună cu soțul ei poetul Dumitru M. Ion, fondează în 1997 Festivalul Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” și Fundația Culturală Academia Internațională Orient-Occident. Prima carte, Neîmblânzită ca o stea
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
1989, redactor-șef adjunct la revista „Literatorul”, redactor la revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea al studenților filologi bucureșteni și a participat la „desantul” colectiv organizat în 1983 de Ov. S. Crohmălniceanu. Și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I.
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
de Tudor Vianu. Debutează în „Contemporanul” (1962) și colaborează sistematic la „România literară”, „Steaua” (cronica traducerilor, între 1975 și 1980), „Viața românească” (membru în biroul redacției), „Caiete critice” (fondator și redactor-șef al seriei din 1979-1982), „Secolul 20”, „Cinema”, „Synthesis”, „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”. Obține titlul de doctor în litere în 1974, cu o teză despre începuturile literare ale lui Eugen Ionescu, respinsă de cenzură și publicată la Heidelberg. Din motive familiale, în 1982 emigrează în Franța, în
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
Regională Suceava (1962-1963), devine apoi cadru didactic la Institutul Pedagogic din Suceava, din 1991 fiind și șeful Catedrei de filologie a Universității din Suceava. Debutează în anul 1957 la revista „Viața studențească”, cu o serie de epigrame. Colaborează la „Contemporanul”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare” ș. a. A făcut parte din colectivul de redacție al revistei „Pagini bucovinene” și din grupul fondator al „Bucovinei literare” (serie nouă) ș.a. Scrierea cea mai importantă a lui I. este monografia Adrian Maniu (1979), unde aproape o treime
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
Timișoara, la care a participat în primele rânduri, va lucra în București, la Ministerul Culturii (1990-1994 și din 1996) și la Consiliul Național al Reîntregirii (1994-1996). De asemenea, a fost redactor al Editurii Cartea Românească (1992-1994). Debutează în 1970, la „Amfiteatru”. A mai colaborat la „Vatra”, „Teatrul”, „Teatrul azi”, „Familia”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. Cartea de debut a autoarei, Singurătatea poveștilor pentru copii (1982; Premiul Național pentru proză), are structura unui bildungsroman, în care devenirea interioară a personajului central - o profesoară de
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
spre Eleusis, București, 1975; Paul Dugneanu, Drumul spre Eleusis, LCF, 1976, 6-7; Șerban, Ispita, 225-227; Ștefănescu, Jurnal, 31-32; Mihai Cimpoi, Magda Isanos, nepoată a Greciei și fiică a Basarabiei, RL, 1994, 6; Alex. Ștefănescu, Magda Isanos, RL, 1994, 42; Ciopraga, Amfiteatru, 465-472; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 132-134; Dicț. analitic, I, 190-193; Dicț. esențial, 416-417; Elisabeta Isanos, În căutarea Magdei Isanos, București, 2003. C.C.
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare în 1968 și este premiată de revista „Amfiteatru”. Poetul I. a provocat reacții dintre cele mai diferite. Majoritatea comentatorilor îl încadrează printre „tradiționaliști”, alăturându-l lui Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu. Dacă pentru unii
ISTRATE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
, Gabriel (1.XI.1942, București), poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966-1971). Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un „bocet liric, metaforic, în linie postlabișiană sau predinesciană”. Cartea următoare, Înfășurat în flacără (1978), se remarcă prin metafora
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
poeziei, cu studii la Școala Financiară (1957-1959) și la Academia de Studii Economice din București, încheiate în 1966. Studentul la secția evidență contabilă a debutat cu poezii în 1964 la revista „Contemporanul” și a publicat în „Luceafărul”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „Amfiteatru” ș.a. A frecventat cenaclul Junimea și cenaclul Uniunii Scriitorilor. Cartea sa de debut, Cinste specială (1967), este recomandată de prefața generoasă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1971 s-a stabilit la Viena, unde a publicat proză în limba germană
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]