6,661 matches
-
așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci ar mai fi avut de luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a României moderne. Macavei intra tot mai adânc În istoria națională retrasă prudent sub poalele Eleonorei. Iată-l În 1877. Coapsele Eleonorei erau semețe precum zidurile Plevnei. Acum ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind, cu mâna Întinsă, gata să o ajute, dacă ar fi fost cazul. Cum poți răsplăti o mână Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îți trebuie nervi și imaginație ca să trăiești Într-o democrație originală. Așa că vă luați fain frumos rucsacul și vă duceți la hotelul din centru și veți dormi una bună căci nu-i sâmbătă ca să fie nuntă ori discotecă. Mâine, la amiază, sunteți la Budapesta, la Ferihegy 2. Luați un avion și veți ajunge acasă Înaintea lui. Eu Îl cunosc bine, donșoară. El nu e nicăieri acasă. Nu el ca persoană fizică, vreau să zic, ci sufletul lui. Mai bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmplase de atâtea ori pe vremuri, când drumurile prin oraș, cu afișele sub braț, Începeau să fie prea lungi și când Flavius-Tiberius și Grațian aveau și altceva de făcut decât să-l Însoțească pe el În exercițiul funcțiunii, la vremea amiezii, pe străzile pustii, chiar dacă acum răsplata ostenelii lor nu mai era Înghețata, ci berea rece la Hanul Dealul Florilor, sub un cer rotund și albastru ca o boltă de biserică sub care aveau loc și cei ca el, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să creadă că Petru se invita În garsoniera ei. Voi dormi la mine acasă. Apăsă pe ultimul cuvânt, lucru observat de toată lumea, dar Înțeles doar de Iolanda. Eu voi sfârși la un prieten vechi, zise Flavius-Tiberius. Te va aștepta până la amiază, zise zâmbind Iolanda. De unde știi? Îl cunoști? Știu chiar de la el. Cine nu-l cunoaște pe adolescentul minune al orașului, artist de geniu și familist convins? Nu era pic de ironie În glasul Iolandei, ci doar o abia mascată amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la păstrare în minte. Știu că probabil nu voi mai revedea niciodată vreun membru al familiei sale. E pur și simplu prea dureros și prea dur și n-am face decât să ne tăiem reciproc dacă am păstra legătura. E amiază. Toate lucrurile lui Clio au dispărut. Mult timp n-am atins nimic. Din nou atemporală, casa era ca un templu secret în vreme ce praful se aduna pe lucruri pe care n-ar fi trebuit să se adune niciodată - periuța ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemnul de tei lung de optsprezece pași și-l lué În spinare. Trecu livadă cea micé de nuci și intré În pédure. Noaptea era tîrzie și el se lovea cu béțul de copaci. Rétéci așa toaté noaptea. 18 Mergeau prin amiază cea veșnicé, Îmbrécați Într-un cîmp galben-portocaliu, care cu poalele atingea pédurile, așezémintele omenești și apele. Atît de ușor se mișcă În vîntul plécut ce atingea că o cémașé cu poalele pémîntul și pédurile care se aflau departe de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă și gîndeam ce nătărăi puteau fi dacă le scria potîngul de Genosse discursurile. Am s-o testez pe Șichy cînd vine, a spus că vine în după amiaza asta: între un mediocru bine programat și un suprainteligent, excelent profesional, cine crede că era propus într-un post de conducere? Țin minte că, la un examen, Genosse fusese blagoslovit cu un șase: "Mi-a zis profesorul că am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
către răsărit, casa ei e inundată în lumină. În mod ciudat, a ținut să locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la asfințit pentru o partidă de șah cu Priculiciul. Zâna Zorilor, Eos după strămoașa sa elină, iese în fiecare dimineață înainte de arătarea soarelui, doar ce se crapă de ziuă, cu o crenguță de liliac sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ziua în care speram să fiu doar eu singur cu ea. În mod stupid am fost întotdeauna gelos pe tine. Și iată ironia sorții acum vei fi tocmai tu cel ce aude povestea. Ultima poveste a Licornului Soarele era la amiază și ăsta era timpul când eu mă duceam la râu să mă scald și să beau apă. Aș fi putut să urc în munte, unde e un izvor cu apă vie, pe care eu l-am construit cu intervenția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii de iarbă. Șirul nesfârșit de vele cobora neobosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox cu spumă de la pisoarul cârciumilor poiana lui Iocan din Moromeții, unde se discută dimineața fotbal, după amiază fotbal, iar seara consumatorii fideli se droghează în fața ecranelor TV cu anunțuri sportive, fiecare stradă fiind trasă la xerox, semănând cu oricare alta din centru sau din capătul de nord al orașului: cârciumă, farmacie, schimb valutar & amanet, cârciumă, farmacie, florărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și dacă eram șeful vreunei importante rețele de contraspionaj? Îmi plăcea ideea. Eu care niciodată nu fusesem misterios, chestia asta mă schimba. Dar vai, câtă vreme o să mai pot s-o fac pe grozavul cu fermecătoarea Sigrid? p. 87 După amiaza se scurse pe neobservate. Fixasem un deșteptător să sune la ora șaptesprezece pentru ca să fiu sigur că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-mi atenția dacă greșesc. Aș putea să bag mîna în foc că ești la fel de înspăimîntat de informațiile că la Athéné Palace dansează fete goale după miezul nopții, că pe bulevardul Magheru se face trafic cu țigări și băutură ziua în amiaza mare, că Nadia a reușit s-o întindă peste graniță, pe cît ai fost cînd ai aflat că Pacepa a întins-o la americani, că Marin Preda demasca în Cel mai iubit dintre pămînteni toate calamitățile pe care le-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze în ultimul timp îl găsise dormind ziua în amiaza mare, chircit în fotoliul său de la birou, mirosind a băutură, uneori cu urme de vînătăi și julituri pe mîini și picioare. Își făcuse degeaba atîtea probleme, chiar dacă s-ar fi trezit, n-ar fi avut chef să-l întrebe nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului Studio și o luă spre piața Lahovari. Ce te-ai face dacă ai fi și tu un papă-lapte ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o dată, să strîngă informații, ca să fie cu conștiința împăcată că face ceea ce trebuie. Făcu doi trei pași pînă la fereastră, trase perdelele și privi în stradă. După forfota de pe bulevard își închipui că ar fi trebuit să fie deja aproape de amiază. Mai avea rost să se schimbe în haine de zi, dacă știa sigur că nici azi n-o să iasă din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vă spun eu acuma că pe lîngă glonțul pe care i l-au găsit în piept, cînd au dat să-l îmbălsămeze la morgă, au descoperit că era scăpat pe el, cum i se cuvine unui adevărat erou național. Pe la amiază, au primit ordin să se suie în camioane, să părăsească Cîmpina și să să se îndrepte spre Brigada trupelor de Securitate din Băneasa. Pentru că au mers ca melcul, au ajuns abia pe la trei. Li s-a ordonat să sară din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți pământenii cred, În pofida adevărului cosmic. Ajuns În apogeu de arc, soarele simți pentru prima dată chemarea de a se opri o clipă În centrul amiezii și de a privi În sufletul copilului care mergea de-a baua prin grădina plină cu maci roșii și roz, petunii și cu alte flori care colorau, fericit, mijlocul verii. Ochii mari și căprui ai copilului păreau interesați de mersul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu mici pete albicioase care luau forma porcului Ghiță, a Doriței și a motanului Ipsilanti, așa cum Îi spunea tatăl său, Victor, privea copacii ca pe niște uriași cuminți și scoțând un ciob albastru dosit În buzunăraș admira soarele din Înaltul amiezii până ce zumzetul albinuțelor harnice, mirosul florilor și plutirea celor doi trei norișori Îl adormeau, trimițându-l n Împărăția viselor de unde nu-l putea trezi oarece mică insectă pământeană ce se oprea mirată de rozul obrăjorilor grăsulii și total neinteresanți din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ajunse din urmă Vasile Morțun, călare pe un cal cu care se mândrea peste tot și nu fără motiv Întemeiat. Morțun se ținea tare țanțoș la cei cincizeci de ani ai săi. Da ce faci Ileană prin țarnă, duminica În amiaza mare?! Ei bade, și eu cu ale mele nevoi, m-am dus să văd cum este sfecla și văd că-i bună. Am auzit că o primește la gară pentru Roman, la fabrică. Fa... Ileană, da ia spune tu lu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a chemat lângă el și, cu mult meșteșug, din coaja verde cu nojițe albe a unei mlădițe de alun i-a cioplit o minune de fluier ce scotea sunete ascuțite cu care Va a umplut Întreaga pădure. Trecuse mult de amiază când exploratorii au ajuns acasă. Erau așteptați de Întreaga familie, la care se adăugase și câteva neamuri curioase. Cristofor se bucurase de atenția specială a bunicii Ileana, care ajutată de Aneta Îl Împărțise judicios În două părți inegale, părțile mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
găti În serile târzii, când Va ațipea. Mergea pe la prietenii săi: Mihai Tufă, frații Ghiță și Vasile Zota, frații Ion și Petrică a lui Giugaru, dar și pe la Rozalița pe care o găsea jucându-se cu câte o fată. În amiaza acelei zile de vară, când razele aurii ale soarelui luminau și Încălzeau câmpul cu grâu de lângă via americană a părintelui Buzdugan, o mare parte din frumoasa Cociobană pe nedrept hulită de către Aneta și bunica Ileana, aprindea În sclipiri diamantine Întreaga
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
martiri ai Învățământului nostru din toate timpurile, făceau tot ceea ce era omenește posibil, ba Încă și ceva pe de-asupra, pentru promovarea a cât mai mulți „poieșteni”. Învățau simultan: dimineața, clasele a I-a și a III-a, iar după amiază, celelalte două. Valerică s-a bucurat când a văzut că este În clasă cu Ruzânița și Învață cu „doamna”. La orele de clasa a I-a se mai și plictisea, scria repede și bine, la materiile de-a III-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]