985 matches
-
dăduse seama că nu era așa de greu să fi crud. Iar omul se obișnuiește repede cu asta. Jina s-a uitat la o scamă aninată de cămașă, apoi la umerii lui largi. Fixându-l așa, piciorul stâng i-a amorțit, ca și când deja începuse să se detașeze. Voiam numai să zic că mi se pare interesant că oamenii au botezat și-un râu cu numele ăsta, a explicat ea. Nu un ocean sau un lac. Un râu. Ceva care arată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a dat seama c-ar fi trebuit să se ducă după ea, dar ce-ar fi putut să-i spună ? Râul era magnific și plin de cruzime; el pe asta se și bazase. De asta se afla acolo. Kimberley îl amorțise; pericolul era ceea ce-l trezea la viață. Zach s-a uitat la filme până când ecranul n-a mai fost decât o pată neagră. Trebuie să ai o anumită mentalitate, a spus Ellis închizând aparatul video. Trebuie să fii arogant, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de copaci. Nici în spate nu-și mai regăsea urmele pașilor. Nici urmă de tufe cu crengile rupte, nici urmă de bolovani care să-i fie familiari, nici urmă de firimituri de pâine după care să se ghideze. Degetele îi amorțiseră din cauză că strângea lanterna cu putere. Lumina acesteia a început să scadă, apoi s-a stins cu totul. Jina a izbucnit în râs. Situația era așa de previzibilă. Se comporta ca o adolescentă, așa că de ce să nu alunece și-ntr-unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo unde-1 putea urmări și păzi. Tot trupul îi era amorțit: o anestezie anume pe care o cunoștea, de altfel. Numai fruntea îl durea ca o bubă. Știa ce urmează: durerea cea mare, cea ca junghiul unui furuncul copt, subt coastă, în stânga, la bazinul vieții, care pentru el nu era inima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu mâinile ridicate în fața unor străini, și voi v-ați gândi de două ori înainte să mai mâncați încă o brioșă. Când ieșim din hotelul călduros, aerul rece ne biciuiește pielea descoperită a fețelor. E atât de ger încât îți amorțește pielea. Îmi înfășor strâns eșarfa în jurul feței, astfel încât doar ochii rămân la vedere. Ne îndreptăm direct spre Prudential Centre. De-ndată ce intru, simt o undă de emoție cuprinzându-mă. Sunt obsedată de mallurile americane. Cum să descriu centrele comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și dacă e ce cred eu că ar putea fi. Nu ar trebui să spun. Wendy apucă o șuviță din părul ei castaniu și începe să se joace încet cu ea. — Nu o să spun nimănui, îi promit eu. Încep să amorțesc. Nu o să spui? Se uită cu încredere la mine. Dau din cap. Și mă pregătesc pentru vestea proastă. —Îl cheamă Adam, îmi spune ea și inima mi se afundă parcă în piept. Adam Kirrane. Îmi vine să vomit. Sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Maimuțache țâșni într-o parte, placa se agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și Maimuțache își înfipse dinții în încheietura lui Billy, mușcând al dracului de tare! Billy urlă și scăpă placa, iar Maimuțache mușca în continuare. Billy simțea cum mâna îi amorțea, îi curgea sânge din braț, pe bărbia lui Maimuțache, iar acesta mârâia ca un câine, cu ochii holbați, uitându-se la el. Și parcă părul i se ridicase, iar Billy își spuse, într-o clipă de panică pură: Băga-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bietului Ben. Dincolo vei mânca numai tocană de legume, până când ți se va apleca, și-l vei plânge pe Ben cu lacrimi de crocodil. -Văd că apelezi la chestii lacrimogene care nu au legătură cu mine. Tocana de legume Îmi amorțește plăcut trupul, mă ține În viață fără să-mi ceară ceva. E singura care nu așteaptă nimic de la mine. Fără ea, mi se plimbă prin ochi zeci de musculițe negre și nu mai pot gândi. Cu ea rezist eroic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin de cincizeci de ani. -Roagă-te la Dumnezeu, doar e sărbătoare ,,europeanule,, , Îi mai strigă Antoniu și mâna lui Întinsă primește o nouă monedă aruncată În fugă de o tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva bănuți, de la un Secon-Hand, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost teamă că-l va trezi. A murit Kawabata, vagabondul bărbos, cu ochi de asiatic, cerșetorul umil, păcătosul senin. Găsește Într-un târziu, În ghetoul amorțit de somn, un țigan tânăr dispus să anunțe prin telefonul mobil policlinica cea mai apropiată. I se cer date, adresă, nume, vărstă, sex, pe care Antoniu le dictează macanic. După o lungă așteptare, dintr-un fel de ambulanță, coboară În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mormăit ceva și a Început, ca un chirurg să-și controleze ,,instrumentarul,, de lucru. A pictat frenetic, dar și extrem de concentrat, asupra subiectului. N-a avut nici un reproș asupra poziției În care Încremenisem. Îmi era frică să și respir, Îmi amorțise tot trupul, dar, asemenea unui stăpân care nu slăbește lesa câinelui pe care-l plimbă, nu mi-a acordat nici un moment de relaxare, dimpotrivă, de două-trei ori, când i s-a părut că mă mișc, s-a răstit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nerăbdător al Mițoiului. Probabil stă întinsă pe spate, cu lăbuțele în aer, așteptând să o mângâi pe burtică... Adorm. - Ce cauți aici? Mă frec la ochi. Am căzut pe o rană, lungit lângă perete. Culoarul e mochetat, dar mi-au amorțit încheieturile. Mă ridic cu greu. - Trebuie să vorbim. - De ce ai venit? Puteai să ai un accident pe drum... - Puteam. Era mai bine... Nu vorbi prostii! Ce vrei? Intrăm. Mă așez la masă. Să-i spun? Să nu-i spun? Să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lui ridicîndu-se În aerul serii ca un panou argintiu care face reclamă Însemnelor escadrilei sale. Jim se uită fix la uriașul avion distrus și se așeză lîngă domnul Maxted, printre trupurilor Înghesuite unele de altele sub lumina Înserării. Foamea Îl amorțea. Își supse Încheieturile degetelor, mulțumit chiar și de gustul puroiului lui, apoi rupse tulpini de plante de pe marginea drumului și mestecă frunzele acide. Un caporal japonez Îi escorta pe doctorul Ransome și pe doamna Pearce spre docuri. Debarcaderele și depozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și eu realizez că asta am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit, lumea se uită la noi, semănăm, gândesc, și el așa frumos probabil că toate zic norocoasa. Toni, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
așteptă. Oboseala îl năpădea. Danny închise ochii și văzu desenele făcute cu sânge, proiectate pe interiorul pleoapelor lui în alb pe roșu, cu tonurile coloristice inversate, ca în negativele fotografice. După ore întregi de lucru cu mănuși de cauciuc, îi amorțiseră mâinile. Își imagină că mirosul metalic al camerei era al unui whiskey de calitate. Începu să-l guste, apoi alungă repede gândul și mintea lui se porni să elaboreze diverse teorii, doar ca să îndepărteze gustul acela. Numărul 2307 de pe Tamarind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uriași, cu armele îndreptate spre el. Încercă să scoată pistolul, dar un pumn uriaș, ca o măciucă de oțel, îl lovi înainte să ajungă la el. *** Când își reveni, era încătușat de un scaun. Simțea că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a folosit de bani ca să-și facă o a doua operație la Terry Lux. Doctorul i-a tratat figura cu mănuși de box cu greutăți suplimentare, găzduindu-l apoi în crescătorie și ținându-l cu morfină și seringi, ca să-i amorțească durerile. Coleman a citit acolo texte de anatomie și fiziologie. A plecat de la clinică, a renunțat la droguri și s-a prezentat la ușa lui Claire plin de vânătăi, dar fără să mai arate ca tatăl lui. Când a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apsu (principiul masculin- -acvatic al Haosului) prin pronunțarea unui descântec magic : „El a turnat un somn peste el [Apsu] așa că el a adormit adânc” (Enuma Eliș, I, 64 ; cf. 1, p. 17). În aceeași epopee asiro-babiloniană a creației, zeul Marduk „amorțește” trupul lui Tiamat (principiul feminin-acvatic al Haosului) : „Trupul i se înțepeni, gura rămase încleștată, deschisă”. Apoi, Marduk leagă pe toți demonii aliați cu Tiamat : „Aruncați în plasă, devin înlănțuiți [...]. Puse în legături brațele lor, iar pe Kingu, care fusese făcut
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Între buzele sale el ținea un descântec, o iarbă să distrugă otrava el ținea în mâna sa” (Enuma Eliș, IV, 41-62 ; cf. 1, pp. 32-33). Și, așa cum am văzut, înainte de a sfârteca demonii inamici, ca un zeu războinic, el îi „amorțește” și îi „leagă”, ca un zeu magician. Chiar și Sf. Gheorghe, sfânt militar prin exce- lență, apelează la serviciile fecioarei, care îl leagă pe balaur cu brâul său (vezi infra, capitolul „Labirintul. Un monstru arhitecto- nic”, subcapitolul „Fecioara și Fiara
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
efectul acțiunii zeului sau eroului este strict magic, cu toate că, în cadrul înfruntării cu monstrul, uzează de o armă strict războinică. Este cazul eroului de colindă, care leagă zeul „cu cordița arcului”, a Sfântului Ilie care, în colinda pe care o comentăm, amorțește și leagă pe Iuda folosind fulgerul ș.a.m.d. în legenda apocrifă, pe care Nicolae Cartojan o considera prototipul ciclului de colinde tip Furarea astrelor, nu apare motivul amorțirii și legării lui Satanail. Arhanghelul Mihail poartă 59Colinda tip Furarea astrelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lupta zeului împotriva aceluiași demon, atunci și arma pe care o folosește trebuie să fie un dublet al armei divine, cu valențele războinice și magice ale acesteia. Fulgerul, arma tipică a Demiurgului, îl „pălește” pe adversarul mitic, dar îl și „amorțește”, îl „leagă”. O astfel de înfruntare am comentat la începutul acestei cărți, în colinda tip Furarea astrelor, cu un scenariu asemănător cu cel în discuție - zeul furtunii (Sf. Ilie) răpune demonul (Iuda) care a furat Soarele și Luna de pe cer
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]