1,257 matches
-
acțiuni de orice fel, care cerea încheierea unui pact pe bazele... Mă uit - în altă - parte - dacă... sau cam așa ceva. Urmă un moment de pauză. După care "vocea" tinerei femei vorbi prin creierul acelui îndepărtat Gosseyn Doi. Tonul" părea puțin amuzat, de parcă acesta ar fi fost un subiect la care nu se mai gândise până acum, dar dacă s-ar fi gândit, ar fi fost foarte distractiv. "Dacă ai să consulți memoria comasată Gosseyn, ai să-ți amintești că eram cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dumneata n ai nici o vină“, am spus. „Eu te consider și așa un înțelept, deși înțelepciunea dumitale, ca și urechea, mi se pare cam împuțită... Dar hai să ne închipuim că am venit să-ți pun întrebarea...“ „Ce întrebare ?“ Părea amuzat și speriat, în același timp. Ridicase sprâncenele și încrețise fruntea, ai fi zis că era gata să pufnească în râs sau s-o ia la fugă. „N-avea grijă, domnule Sima“, l-am liniștit eu, „n-am să pun întrebarea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lunii mai. Spre Radu se îndreptă din mulțime Andrei, care râdea, fluturând invitația. -De această dată ești pedepsit, domnule inginer, nu ai voie la această petrecere, zise Andrei printre hohote de râs. -îmi accept pedeapsa Andrei, zise Radu zâmbind amuzat. Colegii lui Radu care aflaseră de povestea lor, îi aruncau priviri discrete dar binevoitoare. La vederea lui, Angela Ulmeanu se opri din râsul ei zgomotos și pentru o clipă îl privi lung, de această dată fără aroganță și duritate. Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să urnească tocmai harabaua pe care o încărcaseră hamalii...Nimeni nu șade în loc. Dacă îți mijești ochii și privești la mișcarea din Chervăsărie, ți se pare că te afli în fața unui mușuroi de furnici scormonit...Bătrânul, oprit în loc, mă privește amuzat, ca și cum ar spune: „Îți spuneam eu că aici trebuie să fii tare ca să poți rezista sau mai bine zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi mai bine să stea acasă”. Călugărul privește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de lehamite colegilor care voiau să intre în vorbă cu ea. În cele câteva minute dinaintea cursului părea ca un cocon înfășurat în fire de mătase. Era riscant să o deranjezi. Unul din colegi o curta vârtos. Ea se uita amuzată la el. Într-una din zile, acesta s-a așezat în genunchi în fața băncii și a întrebat-o insistent, spre amuzamentul celorlalți, de ce nu vrea să se mărite cu el. Aide i-a răspuns sec: "Fiindcă nu vreau să mă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trec marea dincolo, pe lumea cealaltă, inima îmi îngheață ca o minge de sare, ies râzând din ape, cu rochia lipită de trup, îi văd privirile flămânde, o clipă, poate mi s-a părut, acum are un aer absent, ușor amuzat, bine, zice, dacă nu-mi spui nimic despre tine îți voi povesti eu despre viața mea, nimeni până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
numai să nu i se întâmple nenorocirea să se schimbe aerul, aerul proaspăt îl ucide pe tata, cred că este o mumie care ne vizitează, este strămoșul genomului uman, "cum poți vorbi atâtea prostii, e totuși tatăl tău", spunea ea amuzată, tu trebuie să fi auzit de teoriile freudiene când copilul își neagă tatăl, după unele teorii mai radicale eu pot chiar să-l ucid, uneori îmi vine să-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
picioare, cât timp bărbatul nu fusese lângă ea. Însă nu putea să-și dea seama ce ar fi trebuit să facă să Îndrepte lucrurile. — Noriko! Ești legată de un scaun, cu picioarele larg depărtate, Îi spuse bărbatul pe un ton amuzat. Noriko nu Înțelegea nimic din ce i se spunea, nu putea desluși sensul cuvintelor, dar percepea intuitiv, din tonul vocii și din felul lui de a vorbi, că se afla acum În cea mai umilitoare situație, total expusă, fără cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rău de ea, dar nu era deloc logică. - În istoria planetei de unde vin, zise el, surpriza a fost mereu un factor esențial în determinarea țărilor și grupurilor care trebuiau să domine civilizația. Acum, nu mai plângea și avea o uitătură amuzată. - Dacă Discipolul te poate învinge în teren deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te gândești la un obiect? Ești obligată să-l vezi? Leej zâmbi, chiar și Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
uităm că nu suntem, la urma urmei, decât un popor minuscul și fără importanță și că trebuie să-i lăsăm pe experții în afaceri galactice să-și facă treaba, și să nu ne amestecăm. Ori, știi sau nu, continuă el, amuzat, dar serios, aproape fiecare non-A va încerca să modifice cursul războiului. Firește, vom acționa în sensul păcii. Asta poate nu apare evident imediat, dar nu vreau să vedem galaxia divizată în două grupuri care se urăsc cumplit, reciproc. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
potriviți să crească și să educe copii. Asta nu pare să-i fi împiedicat pe fruntașii de la Tineretul Hitlerist. Nebe pufni și se duse înapoi în spatele biroului său: — Va trebui să ai grijă ce vorbești, Bernie, zise el pe jumătate amuzat. — Treci la partea interesantă. — Păi, e asta: Un număr de rapoarte recente, plângeri dacă vrei, adresate Kripo-ului de către cei care au legătură cu persoane instituționalizate, mă face să suspectez că se practică deja, în mod neoficial, un soi de omoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar fi semănat cu o școală, nu mai mult decât ar fi crezut că o grădină zoologică e un magazin de animale de casă sau că o catedrală e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vadă toată lumea din salon. Se delectă cu privirile șocate ale doamnelor din înalta societate care arătau toate ca maică-sa. Văzu cu coada ochiului că bărbatul care se uita la ea și la Gilles avea pe chip un mic surâs amuzat. Sunt prea bătrână pentru așa ceva, își zise ea aruncând din nou o ocheadă spre străinul acela chipeș. Bărbatul trecu pe lângă ea și-i zâmbi. Într-un gest calculat și, în egală măsură, natural, Adriana ridică spre el ochii mari cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
treizeci și patruzeci de ani. Dacă nu ni-i revendicăm acum — își cuprise cu palmele sânii ei fermi și-i împinse în sus — atunci putem să ne luăm gândul. — Slavă domnului că ți-ai dat și tu seama, zise Emmy amuzată. O să arăt cu degetul spre unul dintre zecile — pardon, sutele — de bărbați neînsurați, frumoși și de succes care au treizeci de ani și pe care-i cunosc și-o să mi-l iau acasă. Da, ăsta-i planul. Adriana zâmbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de fapt, întregii suflări publicistice — incalificabil. Jenant pentru ei, mai ales că se vedea unde vor sa bata. Absolut nimeni n-a luat-o în serios. A fost o adevărată — Zâmbind din nou, de data asta cu o expresie vag amuzată, Jesse se întoarse spre Leigh. — Tu ce părere ai avut, dragă? Articolul ți s-a părut justificat? Leigh rămase șocată de presupunerea lui că ea nu numai că citise, dar își amintea și cartea și articolul respectiv. Ceea ce, spre iritarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care le-am auzit în seara asta, tocmai am aflat că sora mea — sora mea mai mică — va avea un copil. Se pare că tu și Leigh din New York ați avut să vă spuneți o mulțime de lucruri, zise el amuzat, dar nu surprins. — Poate ai și tu să-mi spui ceva extrem de personal sau neobișnuit? întrebă Emmy. El ridică din umeri și dădu din mâini într-un fel care voia să spună “nu e decât ceea ce se vede”. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet și întinse mâna s-o atingă pe femeie pe braț. — Prima dată? întrebă Adriana cu un râs amuzat. Aș vrea eu. Am fost puțin surprinsă deoarece credeam că mergem la Bulgari. Ah, făcu femeia care se vedea că nu crede. Mă tem că azi nu aveți încotro decât să rămâneți deocamdată aici, nu-i așa? În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
demascată de cineva cu ceva? Ajunse repede la concluzia că nu, cel puțin până în acel moment nu făcuse nimic rău, dar era încă prea șocată ca să reacționeze cum ar trebui. Din fericire, Dean părea mult mai stăpân pe el. Chiar amuzat. — Adriana, da? Frumos nume! Mă bucur să te cunosc. Întinse mâna. — Și eu mă bucur, reuși ea să spună. Când mâna ei o atinse pe a lui, simți cum i se zbârlește părul pe brațe. Era imposibil să nu recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
împlinesc treizeci de ani și să mă roage să-l primesc înapoi — fără să-și ceară scuze măcar? E un mizerabil. Întotdeauna a fost așa. Adriana dădu din cap când văzu că Emmy se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Încerca să intre În banca de date. S-a răzgîndit: avea În minte numărul recipientului de la prima donare, nu avea cum să-l uite, 3081-1, acesta e numele meu, și-a zis atunci, aproape să pufnească În rîs. Chiar scrise, amuzat, pe coperta unui carnețel, cifra. La recoltarea următoare a uitat să citească numărul scris pe eticheta lipită pe recipient, dar a treia oară a făcut tot posibilul să vadă cifrele. 3081-3. Nu se gîndise că, vreodată, va Încerca să... Așadar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]