869 matches
-
Persuasion: Essays in the Histroy, Theory, and Rhetoric of Ownership, Westview Press, Boulder, 1994, În special capitolul 4, „Seeing property”, pp. 267-303. Jacobs, Death and Life, p. 287. Ibid., p. 391. În acest pasaj, se fac simțite ecourile gândirii unor anarhiști influenți, precum Pierre-Joseph Proudhon și Peter Kropotkin. Nu știu dacă Jacobs lasă intenționat să se Întrevadă aceste influențe, a căror sursă este probabil opera lui Paul Goodman. Însă ceea ce lipsește aici este o recunoaștere a faptului că, În lipsa unui urbanism
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În gândirea socialistă, iar instruirea formală era norma. Luxemburg și-a dedicat o mare parte a carierei Întâlnirii cu clasele și evaluării lucrărilor de la școala superioară a Partidului Social-Democrat. Ibid. (sublinierea Îmi aparține). Să comparăm această viziune cu cea a anarhistului italian Arrico Malatesta, care, În 1907, afirma În lucrarea Anarhia că, chiar dacă ar fi fost posibil ca la conducere să se afle niște socialiști autoritari binevoitori, aceasta „ar diminua enorm [forța de producție], fiindcă guvernul ar restrânge posibilitatea luării inițiativei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
economice, politice, religioase, sociale), care adună În rândurile lor (uneori) indivizi ce-și scot În evidență diferențele (subculturile), se multiplică astăzi la scara Întregii planete, o dată cu evenimentele care o afectează. Acesta este contextul În care bisexualii, homosexualii, lesbienele, dar și anarhiștii, feministele, ecologiștii, libertarii și alți „altermondialiști” din primii ani ai secolului XXI, luptând cu toții Împotriva unificării societății industriale contemporane, propovăduiesc, fiecare În propriul limbaj, noi utopii ireductibile Între ele. M. V. & BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003), Sociologie de la culture, Paris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care mulți analiști politici le confundă cu "partidele europene", chiar dacă nu prezintă nici unul dintre caracterele distinctive ale unui partid. La originea amintitelor federații, regăsim internaționalele istorice. Inițial, acestea pornesc de la dinamica istorică a Mișcării muncitorești, care, sub impulsul marxiștilor și anarhiștilor, s-a organizat adesea la nivel internațional, înainte de a fi actualizată în partide naționale competente. Începând cu secolul al XIX-lea, a II-a Internațională a intervenit deseori în viața partidelor membre și s-a aflat la baza inițiativei creării
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
într-o lumină proastă în contextul unei societăți ipocrite 3, lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă vreme chiar de către mișcarea feministăxe "„mișcare feministă" britanică (până în jurul lui 1880) 4. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" a fost căsătorită cu filosoful anarhist William Godwin și a fost mama lui Mary Shelley, autoarea romanului Frankenstein. Destinul ei și al operei ei este o dovadă elocventă a șocului pe care îl produce doar faptul de a imagina lărgirea dramatică a fruntariilor libertății. Ceea ce astăzi
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a lui Vaché: Cravan, „dandy-ul dadaist absolut”, fondatorul, În 1912, al revistei Maintenant, de o agresivitate ieșită din comun. Fabian Avenarius Lloyd, englezul care, instalat la Paris, semnează Arthur Cravan, și-a consumat cei 33 de ani (1887-1920) paroxistic. Anarhist convins, el trece prin primul război mondial ca o cometă, Încălcând granițe cu pașapoarte false, dând lovituri de maestru, cu arma În mână (mai toate aceste fapte de vitejie fiind, spun biografii săi, pure mistificări) sau provocându-l pe campionul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
profund ca înainte, admirația sa pentru marele om și pentru țărănimea română crescînd și mai mult68. Dar Parisul sfîrșitului de veac a reușit să pătrundă în lumea izolată în care se retrăsese savantul Iorga: Parisul lui Ravachol și al bombelor anarhiștilor explodînd în jurul lui; cea a Președintelui Saadi Carnot; cortegiul bine intenționatului și nefericitului împărat al Braziliei, Don Pedro, străbătînd Place de la Concorde; al obtuzului antirepublican Boulanger și al lui Paul Déroulède, pe care Iorga îl califica drept "naționalist"69; și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
oratorică. Iorga era optimist: după părerea lui, românii îl considerau pe Rakovski drept un animal scăpat din cușcă 78. Dar Buzdugan adusese știri mai amenințătoare; unitățile rusești staționate în afara Iașului plănuiau arestarea familiei regale române. Trupele erau sub influența studentului anarhist Rashal și a prietenei acestuia. Rashal venise de la St. Petersburg, unde se făcuse remarcat prin aruncarea mai multor ofițeri de marină ruși în cazanele unei nave de război și fierberea lor de vii79. În fruntea detașamentului său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
se deschidă focul asupra rușilor dacă aceștia ar ataca Palatul Regal. Generalul a răspuns că nu putea da un astfel de ordin și că armata română nu-i putea ataca pe ruși și nici măcar elementele rusești în debandadă influențate de anarhiști. De data aceasta, Iorga s-a decis să ia măsuri serioase. Întrucît nu se aștepta la nimic din partea politicienilor și chiar a armatei române, a pornit să-i viziteze pe diplomații străini. Ambasadorul Italiei, baronul C. Fasciotti, i-a servit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
1920; la 9 octombrie 1920 a fost declarată greva generală (eșuată, în cele din urmă), iar la 9 decembrie, un evreu dement a plasat o bombă în Adunarea Națională, ucigînd și mutilînd mai mulți deputați. Era ceva simptomatic pentru spiritul anarhist predominant faptul că vînzătorii de ziare își făceau reclamă strigînd: "Au început să-i termine pe șobolani!", adică pe politicieni 47. În perioada aceasta și-a făcut debutul la Ministerul de Interne sinistrul Constantin Argetoianu. Va deveni de mai multe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în timpul guvernului Averescu) să arbitreze procesul politic. Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție față de Coroană. Iorga nu a tras niciodată concluzii din faptul că principalul bancher al lui Brătianu era Coroana. El nu era un anarhist doctrinar (ca Charles Maurras). El sprijinea monarhia, mai ales pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, iar mai tîrziu pe regele Carol, mai mult din motive afective decît pe o bază doctrinară, cum era și cazul a 90% din politica
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Ce face sistemul de educație din Spania?" Cînd Franco și-a făcut Declarația, Iorga a făcut următorul comentariu: "Este deplorabil ca armata să intervină în politică, dar dacă politica devine un sport pentru ucigași, intervenția aceasta devine obligatorie". Și cum anarhiștii deveneau violenți în Catalonia, iar bisericile Barcelonei ardeau, Iorga i-a calificat drept "cel mai supărător exemplu de degradare umană" și a întrebat cum de tac acum oamenii, după ce fuseseră cutremurați de flăcările care mistuiau catedrala de la Reims? Fără să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
liderul studenților) erau bolșevici și influențați de bolșevici. Este puțin probabil ca bolșevicii să fi inițiat activități pe scară largă înainte de sfîrșitul lui martie 1917, înainte de venirea verii. Diferite acțiuni inclusiv crime din martie 1917 erau mai curînd inițiate de anarhiști decît de bolșevicii disciplinați și care aveau un țel precis 85 "Neamul românesc", 23 ianuarie 1932 86 "Neamul românesc", 25 ianuarie 1932 87 "Neamul românesc", 26 și 27 ianuarie 1932 88 O viață de om..., vol. II, p. 275 89
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
care expune unele idei cu caracter revoluționar. Se stabilește la Paris, unde duce o viață ascetică, se concentrează asupra studiilor despre viața socială și se apropie de ideile socialiștilor francezi. A fost prima persoană care și-a dat denumirea de "anarhist". După evenimentele din 1848, el s-a declarat ca fiind adept al concepției federaliste. În 1840, publică lucrarea Qu'est-ce que la propriété, încercând să explice că proprietatea este un furt, ceea ce a creat un scandal la Academia Besançon, care
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
mizeriei, Marx, în scrisoarea pe care i-a adresat-o lui J. B. Schweitzer, a început o polemică despre cartea lui Proudhon; în urma acestei polemici, s-au întrerupt și relațiile dintre Marx, care era un suporter al Internaționalei Muncitorești, și anarhistul Proudhon. Pentru scurt timp, Proudhon a condus o mică tipografie în Besançon, care s-a dovedit total nerentabilă și, ca atare, a părăsit această activitate și apoi a devenit șef al unei firme comerciale din Lyon, Franța. În 1847, s-
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
după competitivitatea internațională este pe deplin legitimă. Altfel rămânem un trib retardat, îngăimând ceva de interes etno-antropologic despre „barză, brazdă, viezure”. Dorința celor „vechi” în sensul unei minime recunoașteri și gratitudini din partea celor care îi urmează este la fel de legitimă. Datul anarhist cu parul în tot ce există și nu ne seamănă, la fel ca și ținutul cu dinții de scaun, cu orice preț, inclusiv cu cel al amanetării viitorului sunt la fel de maligne. Este însă drept că la această oră efectul datului
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cu adevărat necesar), statul e servitorul națiunii, al poporului de alegători. De acord, dacă am fi mai luminați, mai înțelepți și mai puțin agresivi ne-am putea dispensa de unele forme statale constrângătoare și risipitoare. Dar ăsta e un vis (anarhist) care riscă să se transforme în coșmar (comunist), e o idee care nu se poate pune în practică în starea de înapoiere mintală în care se află 99% din populația globului. Până una alta, statul, servitorul nostru, are niște funcții
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de stânga decât am lăsat să se vadă până acum... — Comunist! — Nu, comuniștii nu sunt și nici n-au fost vreodată de stânga. Sunt autoritari și etatiști. Poate înainte de Revoluția rusă să fi fost considerați de stânga... Dar și atunci, anarhiștii aveau dreptate: revoluția lor nu putea reuși cu adevărat, pentru că mentalitatea nu era coaptă pentru așa ceva... Și acum e coaptă? — Nu e nici acum! Și oricum e prea târziu, marea ocazie a fost ratată. E prea târziu, pentru că nu mai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
au osândit și a primit pedeapsa muncii silnice pe viață. Plecând Brătianu la Congresul din Berlin, C.A. Rosetti este numit mi nistru de Interne; imediat în unele ziare streine apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluționar anarhist. Aceasta spre a scáde influența delegației române la Congres. La București se aștepta cu înfrigurare rezultatul tratativelor de la Berlin. Tot soiul de versiuni circulau. Din spirit de opozițiune, conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută definitiv, dar adăugau: firește că e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]