2,089 matches
-
a slujit fidelă și credincioasă, înfrățindu-se. Cerul s-a pogorât pe pământul binecuvântat înmiresmându-i truda. Totul părea cucernic, rugător, impunător. Neamul Acela curat în gândirea dreaptă, primenit prin bunătate, înălțat prin vigoare, semeț prin autoritatea suveranității sale, păstorește ancestral cu țesătură din fibră voievodală și vlădicescă din Carpați. Neamul Acela a durat durarea sufletului românesc care, demn și răspicat a răspuns idealurilor graiului său divin, prelins din seva țărănimii imperiale întotdeauna dîrză și tenace, caldă și entuziastă, luminoasă și
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
în toată grandoarea trupului ei mustind de armonie și farmec. În fața fascinantei priveliști, spiritul bărbatului se înalță, suie spre izbăvire în reflexe de grații desăvârșite. Pentru cel frumos toate sunt frumoase. Obârșia frumuseții FEMEII vine din chemarea înțelesului ei adânc ancestral al DĂRUIRII. „Încă din copilărie, femeile îmi păreau niște personaje de poveste: vocea lor, felul cum râdeau, părul lung și faptul că miroseau a parfum mă făceau să simt un tremur de îndată ce le vedeam. Erau niște făpturi atât de frumoase
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Poezie > Afectiune > CÂND TREC AGALE CERBII Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Când trec agale cerbii Mici perle de lumină, Sticlesc smaraldul ierbii, Mestecenii se-nchină, Când trec agale cerbii. Din ancestral îi cheamă, Un dor neînțeles. Privesc uimiți, cu teamă Și nu se dumiresc. Cu nările de foc, Simt împrejur lumina, Ce-adună la un loc, Trăirea-n cerc, divina. O salbă de raze se strecoară, Prin crengile pădurii de-argint
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
de pamflete și eseuri,/ scrise prin multe locuri/ și în multe feluri; “(volumul Omnia vincit amor!-Curriculum vitae la 47 de ani p.31).Poetul imaginează moderat un soi de realitate eliptică, originală, o realitate trăită, în chipul unor culturi ancestrale și salvate de memorie:” Bordei de chirpici, cu vatră,/cuptor de lut ars, pentru pâine,/ așchii de veșnicie.(... / Pe ulița bisericii liniște de mormânt,/ printre căsuțe adieri de Duh sfânt,/ peste șanțuri, peste timp punți.Vezi? Auzi? Simți? Cânți? “( Elegii
VIBRAȚIA NEOROMANTISMULUI ÎN POEZIA LUI FLORIN T.ROMAN, CRONICĂ DE AL [Corola-blog/BlogPost/381474_a_382803]
-
memorie:” Bordei de chirpici, cu vatră,/cuptor de lut ars, pentru pâine,/ așchii de veșnicie.(... / Pe ulița bisericii liniște de mormânt,/ printre căsuțe adieri de Duh sfânt,/ peste șanțuri, peste timp punți.Vezi? Auzi? Simți? Cânți? “( Elegii și nostalgii-Elegia satului ancestral p. 35).Pe deasupra acestor elemente expresioniste și detectabile, Florin T.Roman a venit cu un strat cultural și apolitic, părând a iubi lirica misterioasă, elegia, uneori de factură mitologică, fără fantezie excesivă, în vers alb, liber, dar și clasic, uneori
VIBRAȚIA NEOROMANTISMULUI ÎN POEZIA LUI FLORIN T.ROMAN, CRONICĂ DE AL [Corola-blog/BlogPost/381474_a_382803]
-
ales, Credință, dăruire și jertfă- n amintire, Fracțiuni de împlinire și karmică iubire, Trecut-au toate, într-o mare de păcate În viața lui trăită, doar pe jumătate, Nu-i cale, nici nu vede să fie vreo lumină, O beznă ancestrală, căzută ca o vină În sufletu- i se prinde cu rădăcini de foc, Vânzând clipa de pace, pe ani de nenoroc, Pierzanie, totul și toate, odată se opresc, Divin și năzuință sfârșesc în omenesc, În patima trăirii, ritualul de credință
FRACȚIUNI DE ÎMPLINIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381510_a_382839]
-
Tălpău , publicat în Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016. (trad. adapt.) Nici marmura, nici monumentul însuși nu rezistă paloare le dă timpul și umbre de negreală dar în aceste rime iubirea mea există și tu, rămâi prin ele, figură ancestrală Războaiele strivi-vor mărețele statui și din pământ smulge-vor ziduri fără milă zeului Marte se închina-vor nesătui cu focul ei vor arde a omenirii filă Doar măreția ta și a ta frumusețe va dăinui, prin mine, prin pana
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
rhyme, But you shall shine more bright in these conténts ... Citește mai mult (trad. adapt.) Nici marmura, nici monumentul însuși nu rezistăpaloare le dă timpul și umbre de negrealădar în aceste rime iubirea mea existăși tu, rămâi prin ele, figură ancestrală Războaiele strivi-vor mărețele statuiși din pământ smulge-vor ziduri fără milăzeului Marte se închina-vor nesătuicu focul ei vor arde a omenirii filăDoar măreția ta și a ta frumusețeva dăinui, prin mine, prin pana mea fierbinteprin rimele-mi fecunde
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Iosif este lipsit de orice urmă de lirism, care ar fi parazitar într-o structură narativă complexă ce poate așeza față în față universul artistic evoluat și un personaj ca mătușa Varvara, o femeie care canalizează energiile benefice pe liniile ancestrale ale spațiilor sacre și realizează, sinergetic, conexiunea cu astralul. Așa cum am mai afirmat, autoarei îi „ies” portretele de grup, reușind, în puține cuvinte, să contureze o personalitate, ca cea a Isabellei și, în același timp, să o diferențieze de celelalte
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
se știe, poate am să le public în volum. Este un risc, dar am nădejdea, că tu-mi vei fi de ajutor, în noaptea care se lasă grea în liniștitul dormitor. Aș muri sub pat, subit, de frică iar gândul ancestral și vag inima lent mi-o despică ca feribotul apa-n larg. Mi-aș aminti zăcând pe spate de un cutremur ucigaș din marte șaptezeci și șapte mai criminal decât un laș. Vezi, din spaim-acum, mi-am revenit; am scăpat
ÎN RÂND CU LUMEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374428_a_375757]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > UCIGAȘII SATANICI Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1280 din 03 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În jurul omenirii tăciunii urii oarbe, Alimentați spasmodic de gene ancestrale, Remodelează-n spațiu figurile tribale, De ucigași satanici,ce sufletul ni-l soarbe. Drept crez ei au teroarea, ucid cu sânge rece, Distrug a noastră viață inoculându-i frica. Cu vorbe ucigașe susțin în noi panica, Și-al lacrimii, nu
UCIGAŞII SATANICI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374438_a_375767]
-
să mă înalț din lumea cea gregară. Cum poate mintea să zădărnicească un mers, așa cum este scris în Carte ? Singurătatea este nefirească, dar om și Umbră nu se pot desparte. Să fiu doar călătorul dintr-un tren care sfidează legile ancestrale ? O umbră a Umbrei pusă într-un teren, să lupte pentru țeluri magistrale ? Aș fi avut o Umbră și-a murit, prilej de sărbătoare sau tristețe ? Mă-ntreb, dar încă nu m-am dumirit cum să trăiesc și cine-o
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
o cameră a amintirilor stăpân când ce-și dorește inima, s-arată, nu mă tentează să am un gând păgân să-l spăl, să-i văd imaginea curată. Mă-mpiedică să ies din zona de confort vreo frică veche, poate ancestrală rămasă-n conștiință și-acum port o luptă dovedită a fi banală ?! Să dau cuvântului vitala energie și-n lume suprapusă să cutreier ? Fără să am vreodat' o strategie eu pot să-l las, ca să-mi sculpteze creier. Și cine
INTROSPECȚIE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374458_a_375787]
-
mierliței pune miere în levitația Fulgului de păpădie Dus mai departe în interiorul zilei Cum orele sunt plimbate de indicatoarele ceasului Pe cadranul numerotat de cineva Ce n-a știut să numere Decât până la al doisprezecelea ceas. Poezia trece În vremuri ancestrale Gânditorul din Hamangia adăstând într-o vale cu tribul său împreună se temeau de apariția scrisului, sub lună, acele semne de rău prevestitoare : “cine va mai asculta cântece și gânduri sub soare când nimeni nu știe să citească și scrisul
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
simpozioane de imagini prevesteau sfârșitul Poeziei, sorbind laptele viei: “Nimeni nu mai citește o carte și internetul cititorii n-i împarte,” nevăzând că Poezia încălțată cu sandale din pielea cerului și talpă din scoarță de tei agale venind din veacuri ancestrale se strecoară printre ei ca o femeie tânără și dornică de dragoste în mână cu o carte în mileniul viitor mai departe... A doua moarte a lui Zeus Zeus în speranța nemuriri Cât a existat la Pontul Euxin Și-a
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
românesc, fără teamă de o evocare caleidoscopică. Unde se cântă cu suflet se și ivește tendința de a cânta toți, și atunci se contopesc unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit crepusculul unei artiste uimitoare: o tânără fragedă ca lujerul de crin, blondă ca floarea soarelui, frumoasă ca
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
povestea unui Făt-frumos bătut de vântul unei soarte lumești crude. Vântul a făcut să apară primul cântec de pe pământ, a suflat prin trestii, l-a înfiorat pe primitiv și l-a inspirat, a fost muzica lui inițială.Vântul e demiurgul ancestral al muzicii pământești: ”Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare...” (”Codru și salon”) Pentru EMINESCU vântul vine de departe din loc și timp, e fluidul călător prin milenii și ere, prin cer și pe pământ, prin suflete și
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
comoara noastră străveche. Un Dragobete născut din ființa Dochiei (Daciei) și a spiritului muntelui , care s-a metamorfozat într-o plantă numită ”Năvalnic”, la fel de năvalnic precum furtuna dragostei, care strecoară în sufletele tinerilor fiorul primelor iubiri, este cu adevărat emanația ancestrală a epicului autohton. Animal fabulos, al cărui corn divin neutralizează acțiunile malefice și otrava, separă apele poluate și are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar și cea mai mică alterare a strălucirii diamantului, Inorogul reprezintă, în viziunea
FLOAREA CĂRBUNE-” LEGENDE” SAU BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE PRIN ÎNTOARCEREA INOROGULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374597_a_375926]
-
stelei acelei vestale, Plină de voluptate atingea frumusețea seminței stelare. Căldura din suflet înmugurea în primăvara iubirii, O iubire mare sădită cu o sete nepieritoare. Tinerețea iradia din suflet pentru suflet, lumină pentru lumină, Un răsărit de soare cu simțire ancestrală ce creează o căldură mare. DIMINEȚI LA UMBRA PAȘILOR TĂI Mereu îmi este dor de umbra pașilor tăi, Înodați printre paginile inimii îngălbenite, Rămase deschise între semnele adunate, Prin iernile grele, se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
atâtea himere Eliberând lacrima gândului prin care am învins, Cetățile părăsite din vis. Te-am găsit printre zâmbete oglindite-n artere, Coloane dăltuite de lumini și de stele. Înmugureau trandafirii inimii mele, Iar iernile hibernale deveneau simfonii epocale, Prin lumini ancestrale. Tu mă cauți, eu te caut, în bezna lutului și a sărutului, În glasul pământului așteptând freamătul vântului, La izvorul cel viu al cuvântului. SOMN TAINIC Poporul meu își doarme greul somn, De mii de ani păstrând un tainic semn
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
la critică pe măsură, acolo unde e cazul. Personal, rămân la iubirea declarată pentru Estrada, pentru că scriitorul argentinian a știut întotdeauna cu multă precizie faptul că în sufletul vulcanic al pampei trăiește ascunsă vibrația superioară a mitului etern, iar adevărul ancestral, nesupus relativizărilor fluctuante ale istoriei, reprezintă pentru mine cea mai atractivă definiție a realităților lumii aceste. P.S. Nu numai Umberto Eco a avut în ultima vreme un discurs public nepotrivit, ci și unele persoane din spațiul autohton, pe care, înainte de
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
armonic, în care oamenii conviețuiau frumos, respectându-și obiceiurile și valorile, chiar dacă proveneau din culturi diferite, unii erau șvabi, alții unguri, alții sârbi, alții români. Este o lume fabuloasă prin diversitate și colorit, o lume forțată să dispară, o lume ancestrala, formată din oameni hărnici și inteligenți, oameni care scriau poezii, păstrau jurnale despre muncile agricole, despre viața și obiceiurile lor. Fără să observăm, își face apariția și iubita lui Marius, întoarsă de la lucru, singura pe care nu apucasem încă să
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
cu care mă întorc acasă, nu mă pot abține să nu refelctez la ceea ce am simțit în această călătorie fascinantă, care m-a îmbogățit spiritual. Mă întorc acasă cu o mândrie deosebită că am fost invitată la un ceremonial aproape ancestral, la care au luat parte niște oameni deosebiți, asemănători prin funcția lor cu Cerberii mitologici, portari la porțile timpului, păstrători și transmițători ai frumosului peste timpuri, în eternitate. Eu știu că am cunoscut acești oameni și că voi duce povestea
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
nu crede-n tine! Această eroare te cufundă În nonrațiune, Sacrifici spiritul ,ucizi credința Fiind singura ascensiune Pe care ți-o refuzi! Mergi la-ntâmplare pe drumul Timpului etern, Nu-ți amputezi partea din tine Ce te coboară-nfern, Uiți regulile ancestrale! La această nesupunere,viata Ți-a răspuns, Depărtându-se de tine tăcut. Oare unde-ai fi ajuns, Dacă ascultai moral de tine? Referință Bibliografică: Nosce te... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1887, Anul VI, 01 martie 2016
NOSCE TE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373340_a_374669]
-
noi toți, deodată, am renunța. Mă uit în jurul meu și văd oameni care nu renunță, care se pregătesc zilnic de un drum pe care nu îl cunosc și care nu știu unde duce acesta, dar au dezvoltat o carismă aparte, de liniște ancestrala, care mie cel puțin în acest moment îmi scăpa. -„Frâu Ionescu”, puteti intra. Mă ridic cu gândurile care parcă au greutate fizică și folosesc un trup parcă transparent și îmi iau locul pe scaunul pe care îl cunosc de un
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]