954 matches
-
puncte centrale al orașului. Eram aproape fericit! Nicăieri nu avusesem o asemenea locuință! La Timișoara am avut cea mai fructuoasă etapă a carierei mele regizorale: deci, nu l-am dezamăgit pe Hansi! Dar altceva vreau să povestesc, ca să rămîn în anecdotic: directorul mă-ntreabă, într-o dimineață, dacă am observat că apartamentul are niște perdele frumoase, lungi, elegante. Răspund pozitiv. Și-mi spune, vag jenat, că el le-a plătit fostului chiriaș cu 700 de lei și mă roagă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise. Să dorm pe scenă, n-am apucat: am compensat cu dormitul prin cabine și în biroul directorului.... Dar nonconformistul scenograf (să precizez: talentat!) are mai multe isprăvi anecdotice în palmares. Spre exemplu, cam în aceeași perioadă, directorul teatrului îi interzisese să mai intre-n instituție în afara orelor de repetiții. Paznicii / portarii aveau ordin și erau cu ochii pe el. Într-o dimineață însă, în condica adusă la semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
spectacol al meu, multiplu premiat, la Timișoara, care ca să poată obține acele distincții, trebuia să-și modifice complet titlul din Elogiu nebuniei, în "Elogiul... rațiunii"! Cei foarte tineri sînt scutiți de asemenea anomalii (deși, slavă Domnului, dau peste alte anomalii). Anecdotic vorbind, un director de teatru era să fie schimbat deoarece de ziua de naștere a Tovarășului a programat premiera piesei Tîlharul! Cînd i s-a atras atenția asupra gafei, a "îndreptat-o" propunînd Comedie cu olteni! Unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un taxi și am poposit acasă la directorul teatrului, cu care eram și amic. După patru șprițuri, uitasem de rozătoare. Acum, mi-am amintit de ele ca să aflați ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor... Un arhivar al anecdoticii teatrale Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte, publicată de el la editura " SemnE": Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite ori doar auzite și memorate de cunoscutul actor. De multe ori, cum se-ntîmplă cu anecdotiștii, autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mai sînt încă, și-or fi, în neamul românesc! 36 Un (altfel de) lup, mîncat de (un altfel de) oaie! 36 Propunere de repertoriu 36 Salata berlineză românească din Austria... 36 Povestiri cu rozătoarele din teatre... 36 Un arhivar al anecdoticii teatrale 36 Un manual pentru facultățile de teatru, semnat Vlad Mugur 36 Normal și paranormal la Shakespeare 36 "Al nouălea val" & mitangiii din edituri 36 Și el a fost al nostru!?... 36 Istorii & isterii teatrale 36 Cum era să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Realitatea transformată pătrunde în imagine și se impune cu autoritate. Goya trăiește evenimentele și se spovedește artistic. Puțini dintre cei care au mers pe urmele lui au reușit să-și înalțe opera în zona artisticului, majoritatea eșuând în ilustrativism și anecdotică și neglijând metafora evidentă sau subterană. * * * Numai cu o sensibilitate ieșită din comun și cu o gândire coerentă, Paul Klee a reușit să impună un nou univers de forme. Linia, la el, își asuma întreaga povară a expresivității și a
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Problema spinoasă a nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul, grotescul, sarcasmul ascunzând intensități afective. Stările nelămurite și stările limită vor constitui fluxul atitudinii poetice specifică ulterior și creației lui Marin Sorescu. "Haideți la biliard!/ Când lucrurile/ încetează să mai aibă un înțeles,/ o legătură,/ mă duc să joc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lemnele,/ numele între tâlhari să i se lase". În "Cariatida", așa cum spune Ion Pop, în "Poezia unei generații", este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până scot scântei, astfel că ai sentimentul că te miști într-un univers incendiat în care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și mai adânc în folclor. Poetul evocă datini și obiceiuri specifice satului. Cultivă anecdoticul cu scopul unor demonstrații morale abia perceptibile. O lume trecută prin metamorfoze, simboluri și analogii, cu scopul de a provoca reacția noastră față de tot ce nu se poate explica simplu și direct. Ion Gheorghe se întoarce în lumea lui Por
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o facă. Speranța mea e că înnoirea va veni și de data aceasta tot dinspre Occident, și tot prin intermediul oamenilor ce se întorc de acolo. Evident, și de data aceasta unii nu vor mai ști ce-i grebla. Dar suportăm anecdoticul, numai să vină schimbarea noastră în noi înșine, să devenim ceea ce am vrea să fim. Complexitatea ritualurilor și istorisirilor creștine despre viața de apoi te poate face să-ți uiți întrebarea, ostenindu-ți căutarea în trasee a căror parcurgere necesită
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
sa în finalul Poemei Romîne, lucru care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de tot restul”.1 ) Exuberantă, muzica lui Hübsch edulcora sentimentele reale ale majorității romînilor; muzică ilustrativă, cu intonații tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un producător de veselie la comandă,2) cît și un paratrăsnet pentru nemulțumirile contemporanilor față de patronul său, Regele, iar numele - o poreclă. Ironic, Romînia, Țara lui Carol I, era numită, prin metonimie, „Țara lui Hübsch”, expresie devenită proverbială
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Totuși este de remarcat faptul că acest tip de realism presupune în mod aproape sistematic, așa cum s-a putut observa în nenumărate rînduri, o epurare cu rol de a elimina din descriere anumite date, în special cele care țin de anecdotic, de actualitatea efemeră sau de un vocabular mult prea tehnic [...]. Într-adevăr, doar eliberîndu-se mai mult sau mai puțin de suportul material, ținutele feminine pot deveni, în Comedia Umană, limbaj, simbol și poezie [...]. Vom nota mai întîi faptul că acest
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
soi, profitând de călătoriile oferite de program pentru reuniuni și alte vizite pedagogice care nu-s decât alibiuri. "Piața violenței școlare" nu este numai o piață pentru acest tip de asociații sau de paraziți. Aceasta ține, la urma urmei, de anecdotică, iar dacă în grămadă doi paraziți permit unui program bun să existe, vom putea respecta o tăcere stingherită, dar prudentă asupra acestor practici. Totuși, cum a demonstrat John Devine la prima conferință mondială asupra violenței în școală (Devine, 2001), tinde
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
limbajului prozaic sau amestecul de limbaje cu o structură diferită: limbajul presei, al reflecției directe, limbajul eminamente oral etc. potrivit conținutului ce se caută pe sine. O trăsătură comună a multor poezii este caracterul lor epic, semnalând uneori chiar prezența anecdoticului. Combină uneori liricul cu epicul. Rezultatele obținute de poet în domeniul lirismului de tip baladesc, fără a fi remarcabile, merită totuși a fi relevate, deoarece vădesc în creația lui Labiș pe un bun mânuitor al uneltelor poetice, versul lui câștigând
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aibă 17 etaje, saloane de spitalizare de 1, 2 și 3 paturi și multiple dotări care constituiau premiere tehnice pentru un spital din România la acea dată (de ex. bloc operator cu instalații de aerisire cu flux laminar). Cu caracter anecdotic menționăm că la ultimul etaj era prevăzută o clinică de psihiatrie. Decizia conducerii statului din acel moment de a se muta în Palatul Cotroceni și cutremurul din 4 martie 1977, care a surprins spitalul într-o etapă avansată de construcție
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
situații) și literaturizată (cu vădite concesii făcute comandamentelor propagandistice ale epocii), prin narare obiectivată, la persoana a treia, sub aspectul unui roman „de acțiune” realist-socialist. Eclipsa este o scriere-mărturie, o autobiografie propriu-zisă, construită pe mai multe registre: cel al rememorării anecdotice și al confesiunii, cel al reconstituirii documentare și cel al comentariului de natură istorică și morală. Dacă în Masacrul G. cedase unor constrângeri care alterau parțial filonul mărturiei cu valoare documentară, în Eclipsa el evită, deliberat și consecvent, orice „cosmetizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
măsură și ortografia În sens strict (p. XXXVII). CITAT RETRAS!!! Se spune că I.L. Caragiale, exilat la Berlin, dădea telefon tipografilor săi pentru a schimba câte o virgulă În unele dintre textele sale! Chiar dacă faptul În sine ține de domeniul anecdoticii, el sugerează cât se poate de bine scrupulozitatea În privința problemelor de punctuație a marelui nostru dramaturg. Dacă există vreun reproș care s-ar putea face tuturor publicațiilor românești din perioada postdecembristă, acesta se referă la problema punctuației, mai precis la
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de câte ori te văd, îmi amintești prietenia care am avut-o cu moși-tu. Dar spune drept, este vreo asemănare între tine și el?; Foarte mare, domnule profesor, Mihai a fost un geniu și eu am facut armata la Geniu"61. Anecdotic, măi amintim în încheierea acestor câteva rânduri ce i le-am dedicat lui Victor Eminescu faptul că numele său a fost dat unui personaj dintr-o peliculă modestă (cum notă în cronică să din 23 martie 1942 "New York Times"), intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
umor că făcea parte din „hălăciuga academicăʺ N‐am întâlnit publicate versurile satirice în cele 23 numere ale Florilor Dalbe apărute în 1919, dar am găsit versuri de o sensibilitate aparte semnate de același Victor Ion Popa, naive și duios anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru șine
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a conduitelor etc. b) Anamneza trebuie să fie cât se poate de obiectivă. Se va face distincția între aspectele obiective ale bolii și relatările subiective ale bolnavului față de propria sa suferință și istorie biografică. Anamneza trebuie să evite aspectele nesemnificative, anecdotice, colecționând și reținând numai datele reale. Culegerea datelor anamnestice constă în a preciza și a ordona relatarea (narațiunea) spontană a bolnavului, căutând să i se completeze „golurile”. Principalele aspecte care trebuie urmărite sunt: - istoria vieții personale a bolnavului (psihobiografia); - istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proză: un fel de jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din confesiunile distinsei doamne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
cu umbre și eroi, Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
Ziua verde a lui Percival, Valea Cerului Senin) ficționalizează spațiile dintre franjele unui decor postatomic, posttraumatic, populat de o umanitate decrepită și mutantă. Secvențele narative, unele de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]