1,180 matches
-
un inventar ( mai degrabă, tezaur) de poeți români care și-au găsit o haină englezească și un index general. Volumul, extrem de dens, este o excelentă bancă de date pentru o ulterioară radiografiere a interesului pentru România în zonele de cultură anglo-saxone, dar și pentru dezvoltarea anglisticii, americanisticii în România și avatarurile ei istorico-politice sau geografice. Evoluția interesului pentru culturile de limbă engleză nu a fost identică în toate provinciile românești, sau în toate centrele culturale, universitare. De exemplu, legăturile istorice ale
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
ziarelor de scandal. Cel mai recent este cazul cu drogurile: o cantitate mică de marijuana a fost confiscată din autobuzul cântărețului de către poliția suedeză, în timpul unui concert la Stockholm. Înfuriat de faptul că este criticat în mod constant de presa anglo-saxonă, artistul pop a oferit explicații pe contul său de pe Instagram: „ sunt obosit de toate minciunile răspândite în mass-media! Eu sunt un om bun, cu inimă mare. Și cred că nu merit toate aceste critici din partea presei. Am muncit din greu
Justin Bieber, gazdă cu acte în regulă by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72219_a_73544]
-
lasă în urmă pârâuri de bale rău mirositoare, trădând o lipsă de caracter de-a dreptul monumentală. Și totuși. O biografie obiectivă, bine informată, e capabilă să deschidă porți ale interpretării care-ar fi rămas pe veci neștiute. În lumea anglo-saxonă se vorbește - în ciuda demonstrației lui Nigel Hamilton - despre o criză a biografiilor. Potrivit unor comentatori, genul a început să decadă, pe de o parte, datorită supraabundenței titlurilor, pe de alta, din cauza centrării pe eroi nesemnificativi. Secolul al XVIII-lea a
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
Nu-mi plac femeile cu pomeții largi, rotunzi, ca niște promontorii osoase de care pare să se lege în secret toată conformația feței. Obrajii astfel croiți mă fac să mă gîndesc la bătrînețe. Și dacă mă atrage ceva în frumusețea anglo-saxonă, atunci e vorba de cazurile atipice, în care oasele obrajilor nu sînt nici teșite, nici rotunde, dar suficient de evidente pentru a marca misterul unei figuri voluntare. „Speculații, my dear, speculații?!..”, m-ar taxa imediat Ondina și zău că ar
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
sunt făcute în fața unui public anume format pentru ele. Aș spune că Franța e țara avangardei instituționalizate, spectacole care în SUA nu ar rezista nici 2 zile pe afiș în Franța rezistă 6-7 luni. Diferența e totală între francezi și anglo-saxoni. Spațiul american trăiește sub o dictatură a teatrului realist și a unor forme de divertisment care au înlocuit arta. S-a ajuns pînă acolo că, imitativ, subconștientul nostru e colonizat de divertisment. Iar Franța e întro logică de rezistență față de
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
atunci) se recomandau și mai vârtos prin această calitate, cele care urmau cursurile pensioanelor catolice se exprimau uneori mai ușor în franțuzește și nemțește, iar engleza făcea și ea pași galopanți, consecutiv interesului general (chiar politic și diplomatic) pentru lumea anglo-saxonă. Neologismele din sfera latinității noastre pe care n-o mai contesta nimeni, chiar dacă niște exaltați de tipul Dan Botta ne îndrumau spre Bizanț, fiind depășiți doar de N. Densușianu cu „pelasgii” săi, pentru mine erau cele mai atractive, chiar dacă italienismele
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
de Nathaniel Smith, K. Shaver și Ion Crețu). Primele două nume mărturisesc că nu-mi spun mare lucru, însă traducerile sunt bune și ne permit, pe de-o parte, să comparăm traseul poetic al lui Ioan Es. Pop cu poezia anglo-saxonă contemporană, iar pe de alta, să ne convingem odată în plus că este o prejudecată imposibilitatea (sau dificultatea extremă) a traducerii unor poeți români. Discursul acestui nouăzecist are toate datele care l-ar fi recomandat drept greu traductibil, și totuși
Ioan Es. Pop în ediție completă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5757_a_7082]
-
în realitate, o recădere în prezent a celui care avea, "în jurul lui 1940", o revelație asupra desfășurării războiului: "În ’43 și ’44, va fi o cursă încrîncenată pentru armamente între: pe de o parte, forțele Axei și, pe de alta, anglo-saxoni. Războiul total, în faza sa culminantă și într-adevăr mondială, va avea loc în 1943, 1944, 1945. Soarta lumii se va decide în 1945 și 1946." În Prezent trecut..., aceeași împotrivire din Război cu toată lumea, din Nu, un spirit care
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
romanul de debut al Monicăi Ali, Brick Lane, a propulsat-o pe autoarea sa direct în topul celor mai talentați tineri scriitori britanici realizat de prestigioasa revistă "Granta" în anul 2003. Nominalizat la cele mai importante premii din arena literară anglo-saxonă (Booker Prize, Guardian "First Book Prize", National Book Critics Circle Award, Commonwealth Writer's Prize, Orange Prize, pentru a nu enumera decît cîteva), romanul acestei scriitoare născute la Dhaka, în Bangladesh, și crescute în Anglia, a făcut în scurt timp
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
cu mult mai vechi ca, de pildă, Lumi ficționale (1986), Mirajul lingvistic. Eseu asupra modernizării intelectuale (1988) sau Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică (1996). Traduse, și ele, la distanțe mai mici sau mai mari față de edițiile inițiale, franceze ori anglo-saxone. Iar faptul că agenda culturală de la noi preferă subiecte cu mult mai lejere - de la generațiile de creație până la raporturile dintre literatură și politică, de la redescoperirea unor autori de rang secund până la intensa localizare a noțiunii de canon - e departe de
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
putere, ea continua să exporte cultură. Cît de catastrofală a fost ultima tranșă de teorie franceză exportată cea cumpărată de americani numai astăzi se poate calcula, cînd ceea ce a fost vîndut a ajuns ușor să fie acaparat și incorporat culturii anglo-saxone care, apoi, s-a întors să colonizeze ceea ce mai rămîne valoros din cultura franceză. În anii ’50, așadar, apar Noul Roman și ideologii lui, sau alții, aflați în margine. Printre ei, cel mai abil, poate, Roland Barthes, califică operele proaspătului
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o înfrîngere a marii culturi europene, ci pur și simplu semnul unei epuizări de experiență estetică corelativă resurecției altora.
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
român, pentru suveranitatea sa. România a fost tratată de unii funcționari de la Bruxelles ca o colonie, lipsită de atributele suveranității. În esență, exercitarea unei prerogative constituționale (art. 94) a fost suspendată printr-o „directivă” politică de la Bruxelles. În doctrina clasică anglo-saxonă „domeniul rezervat” al statelor este reprezentat de „onorea, interesele vitale și esențiale ale lor.” În cazul României, nu mai există acest „domeniu rezervat”? Este evident că o astfel de decizie impusă României nu este specifică relațiilor în interiorul unei „federații europene
Adrian Năstase nu vrea să fie grațiat. Vezi de ce by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41365_a_42690]
-
a fost oficializată de principele Ioan Sigismund prin Edictul de la Turda, din 1568. Unitarienii și-au făcut tipografie la Alba Iulia, școală de teologie la Cluj, mai târziu au fost persecutați. În secolul al XVIII-lea, sectele antitrinitariene din lumea anglo-saxonă i-au descoperit pe unitarienii din Transilvania, și-au luat același nume, i-au ajutat să clădească biserica din Sibiu. Patru președinți ai Statelor Unite și oameni celebri ca Newton, Chamberlain, Dickens, Linus Pauling, Frank Lloyd Wright au fost unitarieni. Și
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
de reflecție meta-teoretică, de contemplație disciplinară, definesc lumea umaniștilor (și ceea ce unii s-ar grăbi să numească "criză") în perioada actuală. Deși nu mă îndoiesc de celebritatea lui Putnam chiar și în cercurile intelectuale din România (unde filozofia de import anglo-saxonă nu e încă prizată cu același entuziasm, precum cea sosită de pe meleaguri mai apropiate geografic), iată datele unei mini-biografii esențiale: Putnam reprezintă în ce are ea mai bun școala americană de pragmatism, predînd în această calitate ca profesor cu scaun
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
fisură a argumentelor discursive. Dintre profesioniștii pe care logica românească îi are în clipa de față, Mircea Dumitru este un exemplu privilegiat. Privilegiat din motivul că, făcînd parte din ultima generație de logicieni, Mircea Dumitru se mișcă în miezul paradigmei anglo-saxone de gîndire analitică, o paradigmă ai cărei zei tutelari - Frege, Quine, Russell, Meinong, Strawson sau Kripke - au împins această ramură la rangul de cea mai răspîndită formă de filozofare din Occident. Cred că nu greșesc spunînd că mai mult de
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
ș.a. care n-au fost deloc egoiști, ci s-au comportat față de apropiați conform principiilor pe care le-au propovăduit. Se pare că autorul a ales doar câteva dintre personajele "negative" care îi erau lui cunoscute, mai ales din lumea anglo-saxonă - pentru a demonstra că "intelectualii nu sunt mai înțelepți în calitate de mentori, nici nu sunt niște exemplare mai valoroase decât vrăjitoarele, vracii și preoții din trecut" și că nu ar avea dreptul, mai mult decât orice om de pe stradă, să ne
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
Andrei Codrescu descifra în scrisul său metodologia unui „thriller”. La fel de precis ar fi să identificăm o poveste cu demoni. O poveste cu un deznodământ cunoscut, dar cu multe, multe enigme rămase în penumbră. Pe tonul perfect detașat al școlii realiste anglo-saxone, Vladimir Tismăneanu edifică o implacabilă anatomie și fiziologie a creaturii monstruoase care a dominat o bună parte din lume vreme de trei sferturi de veac. Aș sublinia de la început calitatea înalt literară a textului. Cartea se citește, într-adevăr, cu
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
că se abătuse peste noi, cum ar fi azi în Coreea de nord, sau în Uganda... O duceam și-așa rău, încît să te mai și vaieți ce prost trăiești, era neplăcut, mai ales în străinătate, în special în lumea anglo-saxonă, al cărui principiu de bază, moral, e să nu-ți vorbești de rău locul de unde provii, orișice ar fi fost... Astfel încît, în momentul în care sora amfitrionului, a profesorului pe care îl îngrijea cu atîta grijă, el neavînd soție
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
o muncă de istoric literar. Trebuie mai mult. Mircea Nedelciu, împreună cu colegii de la grupul literar „Noii” din primii ani ai deceniului opt, nu propune doar o poetică nouă, ci, în plus față de toate generațiile postbelice, vine cu ceea ce în lumea anglo-saxonă se numește de cîteva decenii theory. Faptul că „Noii” sînt textualiști, că experimentează la nivelul scriiturii, că citesc „teorie” - e drept, fără program -, și nu doar autori de ficțiune, îi singularizează față de antecesori, ca și față de predecesori. Este de altfel
Best of 80’s, remasterizat by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4895_a_6220]
-
pe pământ. Și alte legende antice sunt construite în jurul aceleiași teme, echinocțiul de primăvară coincizând cu întoarcerea sau cu trezirea unei divinități pe pământ. Originile păgâne sunt probate și de numele englezesc al Paștelui, Easter, care este numele unei divinități anglo-saxone asociate primăverii. Oricare ar fi rădăcinile sale religioase sau păgâne, sărbătoarea este asociată cu noul, renașterea, viața și fertilitatea. De la iepure la... Iepuraș Popoarele primitive credeau că dacă mănânci creier de iepure, te vindeci de spaime și de tremurături. În
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
Eugen Simion, Lucian Raicu și Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea și Mircea Iorgulescu. Adică o preeminență a criticii impresioniste și a cronicii de întâmpinare. Volumul din 1972 al lui Virgil Nemoianu ne demonstrează, atât prin articolele dedicate unor scriitori români și anglo-saxoni clasici și contemporani (ca Ion Pillat, Ion Negoițescu, Ștefan Augustin Doinaș, dar și Shakespeare, Swift, Evelyn Waugh, J. D. Salinger ș.a.), cât și prin eseurile Preludii la o critică simptomatologică sau Câteva rosturi ale literaturii, că peisajul critic românesc era
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
din contră, o impresie penibilă de neglijență stilistica. Ca atare, impresia mea este că traducătoarea a trebuit să-și caute punctele de sprijin mai aproape, si anume în spațiul traducerilor înseși. Aici, numeroasele și excelentele versiuni, îndeosebi din mării romancieri anglo-saxoni - aceiași a caror înrâurire se simte și la scriitorul spaniol -, sunt cu adevărat pe cale de a institui o tradiție locală a scriiturii românești; pe de altă parte, multe dintre aceste versiuni (de n-ar fi decât echivalentele joyciene și faulkneriene
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]