2,942 matches
-
citește nainte”. Viața din interiorul casei nu corespunde cu starea poetului care, intrat într-o transă rău prevestitoare rămâne rece și distant față de căldura oferită („e ziuă și ce întuneric”, „potop e-napoi și nainte”). O stare de teamă și angoasă se accentuează în momentul în care natura înghețată dorește parcă să ajungă la el: „Și-a prins promoroacă și clanța”, stare care apare în ciuda unei chemări surde: „Și ningă... zăpada ne ngroape”. Iubita devine mai mult o iluzie, o aspirație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cărat de doi copii. Nici măcar îngerii nu mai pot aduce pacea sufletului. Moartea groparului a lui Carlos Schwabe înfățișează îngerul negru, aducător de moarte, surprins într-un decor hibernal și sinistru de iarnă, în cimitir. Aripile ascuțite amplifică ideea de angoasă. Iubirea se îngroapă, sacralitatea cade și se rănește, sentimentul de iubire aparținând parcă de altă lume. O ipostază diferită a dragostei apare la Blaga, în poezia Cântecul focului. Profund filosofic, discursul liric marchează potențarea misterului. Dragostea lui Blaga devine elan
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu există nici deflație. Nu putem tolera inflația chiar dacă există opinii că ea funcționează ca un impozit mai echitabil decât alte impozite și că redistribuirea veniturilor se face către partea dinamică a societății. Nu! Orice tip de venit nemeritat produce angoasă socială și probleme în comportamentul economic uman. Omul economic preferă predictibilitatea și stabilitatea, adică exact atributele unei economii pe care inflația le sabotează și le aruncă în aer din start. Inflația funcționează ca un impozit nedrept, pentru că sumele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
urmare a eforturilor sistemului economic de a se reechilibra în condiții de prețuri date, constante. Inflația de penurie este un fenomen cu efecte devastatoare asupra nivelului de trai. A avea bani în buzunar și magazine goale presupune o stare de angoasă în care consumatorul nu are alegeri. Nici măcar alegerea scăderii și raționalizării consumului pe care o are în condiții de inflație într-o economie liberă. Prezența banilor în buzunar și absența mărfurilor a dus la apariția unor cote de piață de
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
omului de afaceri în Evul Mediu, Editura Artemis, București, 1994. Ferguson, N., Civilizația - vestul și restul, Editura Polirom, Iași, 2011. Ferguson, N., Războiul lumii. Epoca urii, Editura RAO, București, 2011. Feuerbach, L., Esența creștinismului, Editura Științifică, București, 1961. Freud, S., "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991. Freud, S., Psihologia colectivă și analiza eu-lui, Editura Mediarex, 1995. Friedman, M., Liber să alegi, Editura All, București, 1998. Friedman, M., Capitalism și libertate, Editura Enciclopedică, București, 1995. Frisch, H.
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
iluzie fără nicio acoperire . Desființându-se proprietatea privată este sigur că i se ia agresivității umane și plăcerii pe care ea o procură unul dintre instrumentele sale și fără îndoială un instrument puternic, dar nu cel mai puternic". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație" în Opere, vol. I ", Editura Științifică, București, 1991, p. 335. 1214 Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație" în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 334. 1215 Vezi Richard Dawkins, Gena egoistă, Editura Publica, București, 2013. "Să încercăm
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și plăcerii pe care ea o procură unul dintre instrumentele sale și fără îndoială un instrument puternic, dar nu cel mai puternic". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație" în Opere, vol. I ", Editura Științifică, București, 1991, p. 335. 1214 Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație" în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 334. 1215 Vezi Richard Dawkins, Gena egoistă, Editura Publica, București, 2013. "Să încercăm a-i învăța pe oameni generozitatea și altruismul, deoarece, din naștere suntem egoiști. Să înțelegem ce
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
PCR, București, 1945, pp. 24-25. 1218 Sigmund Freud definește fericirea ca fiind "o satisfacere mai degrabă imediată a nevoilor care au atins o mare tensiune, ceea ce prin natura sa nu este posibil decât sub formă de fenomen episodic". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 301. 1219 "Suferința ne asediază din trei părți. Din partea propriului nostru corp care,sortit decăderii și disoluției nu se poate dispensa de acele semnale de alarmă reprezentate de durere
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 301. 1219 "Suferința ne asediază din trei părți. Din partea propriului nostru corp care,sortit decăderii și disoluției nu se poate dispensa de acele semnale de alarmă reprezentate de durere și angoasă. Din partea lumii exterioare care dispune de forțe invincibile și inexorabile pentru a se înverșuna împotrivă-ne și a ne nimicii. A treia amenințare, în fine, provine din raporturile noastre cu ceilalți oameni. Suferința provocată de această sursă este, poate, cea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
invincibile și inexorabile pentru a se înverșuna împotrivă-ne și a ne nimicii. A treia amenințare, în fine, provine din raporturile noastre cu ceilalți oameni. Suferința provocată de această sursă este, poate, cea mai dureroasă decât oricare alta". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 302. 1220 Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 301, 1221 Discutând despre căutarea fericirii, S. Freud arată cum omul încearcă mereu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în fine, provine din raporturile noastre cu ceilalți oameni. Suferința provocată de această sursă este, poate, cea mai dureroasă decât oricare alta". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 302. 1220 Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație", în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, p. 301, 1221 Discutând despre căutarea fericirii, S. Freud arată cum omul încearcă mereu mai multe căi. Este vorba despre "satisfacerea nevoilor în mod nelimitat ...", apoi despre alte metode: "izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nostru psihic (...) Sublimarea este în acest caz de mare ajutor . În acest sens rezultatul cel mai complet se obține atunci când se consimte a se extrage o cantitate suficient de mare de plăcere din munca intelectuală, din activitatea spiritului". Sigmund Freud, "Angoasă și civilizație" în Opere, vol. I, Editura Științifică, București, 1991, pp. 302-304. 1222 Sigmund Freud ne avertizează că "Opoziția dintre psihologia individuală și psihologia socială sau colectivă care, la prima vedere poate părea profundă, își pierde mult din acuitate când
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
imaginile iarmarocului și carnavalului vieții, ce se extind asupra întregii naturi (Vântul carnavalesc, Iarmarocul furtunii, Convalescențele vernale etc.). Cele paisprezece Meditații din ciclul Dintr-un oraș de munte alcătuiesc o imagine unitară a toamnei și a începutului iernii, percepute prin angoasa ce pune stăpânire pe existența poetului; imagini cu o ușoară tușă bacoviană stau alături de propria-i viziune asupra relației om-natură într-un târg de munte: ploaia interminabilă aduce monotonia - zilele par să se repete, durerile și bucuriile sunt mereu aceleași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
din 182833? Faptul că a funcționat în regim negativ, ca un dublet odios al genialității, nu arată decât că noua cultură literară se baza pe un suport echivoc: optimismul de a crede că oricine poate face literatură se plătește prin angoasa în fața democratizării nelimitate a accesului la scris. A căuta cu orice preț "bogăția" literaturii implică inevitabil riscul inflației... Faptul că cel care a întemeiat literatura română se teme tocmai de forțele pe care le-a invocat era înscris în însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nu e întâmplător faptul că în universul de reprezentări al epocii "comoara", "tezaurul", colectabilele în general se asociază automat geniului 14. * * * Nu pot să închei această trecere în revistă a gesturilor și tipologiilor colecționării, fără să evoc și versantul negativ, angoasa care le însoțește obsedant și care se regăsește în toate temele monumentalizării. Reflecția lui Benjamin ne ajută să înțelegem natura profund materialistă a colecționării și în același timp melancoliile piederii pe care ea le implică. Pentru că, văzut prin prisma colecționarului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acest sens o experiență mai originară decât cea la care se accede prin intermediul predicației logice care pentru Heidegger, spre deosebire de Hegel, este doar o reflectare palidă a potenței imanente a nimicului. O asemenea experiență fusese identificată în situarea afectivă fundamentală a angoasei. În mod analog, în conferința Despre esența adevărului (Vom Wesen der Wahrheit, concepută în 1930, dar publicată în 1943) "adevărul" ființei era gândit împreună cu "non-adevărul", ca o componentă esențială a acestuia. În același mod, "esența" (Wesen) era gândită ca înglobând
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
violenți, evident mai mult din rivalitate politică decât pe baze filozofice reale. În revista național-socialistă "Volk im Werden", condusă de el, scria în februarie 1934: Perspectiva ideologică de fond a doctrinei lui Heidegger este definită de conceptele de Grijă și Angoasă, care țintesc amândouă Nimicul. Sensul acestei filozofii este un ateism fățiș și un nihilism metafizic, analog celui reprezentat mai cu seamă de scriitorii evrei, cu alte cuvinte un ferment al depravării și distrugerii poporului german 162. O utilizare atât de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care a dominat secolul XX, a fost sursa profundă a dogmatismului modern. Dogmatismului sovietic i s-a opus cel occidental. Dogmatismul dezvoltat în procesul de absorbție a sistemului comunist, ca orice dogmatism, a fost caracterizat de o închidere izvorâtă din angoase iraționale. Vorbim tot mai mult despre necesitatea trecerii spre o „societate a cunoașterii”. Primul pas al constituirii unei asemenea societăți este acceptarea alternativelor în toate zonele deciziei. Epilog: istoria merge mai departe, dar cum?tc "Epilog\: istoria merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și nevroza fobică. Personalitatea devine astfel mediul în care se dezvoltă boala și criteriul ce permite judecarea ei; ea este, în același timp, realitatea și măsura bolii 171". Pentru o mai bună înțelegere a problemei, vom prezenta câteva repere ale
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ne îndoi. Faptul acesta aruncă o lumină pe cât de neașteptată, pe atât de încurajatoare asupra muncii cu deficienții, chiar și cu cei mai gravi: odată cu depășirea stării de "legumă" și cu conștientizarea stării umane, individul nu face cunoștință doar cu angoasele existențiale, ci și cu bucuria de a trăi. Munca psihologiei speciale nu se limitează doar la corectarea, pe cât posibil, a deficiențelor pentru a ușura situația de viață a fiecărui caz în parte. În vederea integrării în societate a persoanelor cu nevoi
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
a le influența cursul și că există o putere a vrerii, rămâne doar să dăm modul de întrebuințare al procesului care ne permite să ne construim ca înțelepți și să realizăm un proiect de existență senină, debarasată de toate temerile, angoasele, ficțiunile și alte iluzii care stau în calea liniștii sufletești. În mod ciudat, filosoful din Abdera pune bazele unei gândiri utilitariste ale cărei efecte vor deveni vizibile mult mai târziu - în speță, la câțiva anglo-saxoni din secolul al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
indiferență față de zei, devenită posibilă prin indiferența zeilor față de oameni; al treilea moment presupune o dietetică a dorințelor care generează o adevărată practică a plăcerii înțelese ca jubilare de a fi liber, independent, autonom, eliberat de orice teamă, frică sau angoasă. Primul moment: teoria democritiană a cunoașterii identifică adevărul cu reprezentarea unui obiect. Poziție cât se poate de antiplatoniciană - sofiștii, printre care și Protagoras, sclavul cumpărat de Democrit, o vor recicla: adevărul nu întreține niciun fel de raport cu ideile în
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Este o sarcină peste puterile oricui. Nimeni nu se poate achita corect de ea. Or, o educație ratată, mai ales când e vorba de propriii copii, este o veritabilă sursă de neplăceri! Copiii le produc părinților necazuri, temeri, griji și angoase. Sănătatea lor, viitorul lor, viața lor, totul devine o povară pe umerii tatălui și ai mamei. Oare din perspectiva acestei profesiuni de credință de celibatar trebuie citit fragmentul în care Democrit face o paralelă între masturbare și relația amoroasă? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Diogene, libertatea în locul companiei sau afecțiunii mai-marilor zilei și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]