12,966 matches
-
În serviciul statului. În interiorul Areopagului existau reprezentanți pentru fiecare din cele patru ginte care coabitau În această regiune. Tribunalul supraveghea exercitarea magistraturilor și judeca crimele grave Însă nu exercita o putere foarte mareă și apărătoarea lor În războaie. În Grecia antică, femeia curtezană primea o educație cu totul specială, diferită de a celorlalte femei, iar acest fapt ne demonstrează că fata era pregătită de la cea mai fragedă vârstă pentru a deveni prostituată Într-un templu, acest lucru nefiind considerat umilitor. Foto
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Într-un templu, acest lucru nefiind considerat umilitor. Foto 5. Grecia antică: două hetaire Prostituata ateniană ducea o viață bogată și Îndestulată, ceea ce Însemna că obiceiul de a fi plătită pentru serviciile erotice era un fapt normal și legal. Curtezana antică ducea o viață liniștită, protejată de tradiții, practicându-și meseria În funcție de pricepere și de gusturile mereu schimbătoare ale epocii. Pentru greci triada soție-amantă-prostituată era clasică. Pe plan economic și social soția ocupă locul Întâi, dar pe tărâm sentimental, de cele mai multe
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
când îmi spunea c-am să ajung aici dacă nu mă țin de carte... REGIZORUL (către ceilalți): Tu o să fii Mama, Doamna Lume și altele asemenea. Tu Bătrânul Cântăreț Orb. Tu Toboșarul. Voi fete obișnuite, feciori la fel, ursitoare, cor antic și ce-o mai trebui. O FATĂ: Iar umplutură... REGIZORUL: Asta-i situația! Nu putem fi vedete cu toții în același timp. La muncă! Rămân în scenă, pentru Precuvântare, Doamna Lume și Destinul. UN BĂIAT: Pe ăsta cine-l face? REGIZORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
special, magdaleniene, spune B. Dandine, citându-l pe Georges Gouri, pare să ne arate omul cerând ajutor divinității. Desigur că, în dramatica încleștare cu forțele înconjurătoare, superioare lui, omul primitiv, în lupta pentru existența sa se adresează divinității. În Grecia antică, mita era atât de frecventă încât Platon propunea să fie pedepsiți cu moartea funcționarii care primeau daruri pentru a-și face datoria. Nu trebuie să primești daruri - spunea el - nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele<footnote Antoniu, G.
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
deveniseră morali. Și, alt fapt important, nimeni nu a cutezat vreodată să meargă în acel turn să vadă dacă existența acelui investitor e fabulație sau nu. Și, mă gândeam că putem asemui această situație cu ce se întâmpla în Grecia antică, unde, analog situaței descrise, nimeni n-a cutezat să meargă în Olimp să verifice dacă zeii există sau nu. Putem identifica aici începutul unei forme de religie sau poate un rudiment de religie care în alte condiții s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vedetă: Ø la autor (persoană sau colectivitate) Ø la titlu Se întocmește la: Autor persoană sau colectivitate: Ø 1 autor Ø 2 autori Ø 3 autori Vedeta de autor persoană fizică ține seama de: Ø Pseudonim Ø nume consacrate (scriitori antici, regi, ranguri bisericești.) Ø traducător (cu text prelucrat, transpus în versuri și proza de...) Ø omagiu Vedeta de autor colectivitate ține seama de: Ø colectivități cu caracter permanent: autorități teritoriale, administrative, statut, organe ale puterii de stat și legislative, juridice
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
uniformă se stabilește în general în ordinea așezării cuvintelor; Ø numele autorilor din Birmania, Thailanda, Indonezia, Malaezia cunosc și ei diferite modalități de stabilire a vedetei uniforme. Consultarea Internetului este obligatorie în vederea găsirii formei corecte 3.6. Nume de autori antici și medievali Observație: Se fac fișe de trimitere Observații: Ø Pentru autorii greci clasici, ar trebui adoptată forma latină a numelui lor Ø Numele cetățeanului roman format din: praenomen (prenume), nomen (nume), cognomen (porecla). Uneori numele aveau două porecle: Publis
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor păcatelor și o frână pentru dobândirea virtuților înalte? Nu frumusețea Elenei a întunecat mințile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se învrăjbească împotriva troienilor? Gândind în așa fel, se-nțelege lesne de unde i se trăgea lui Marius descumpănirea și tot conflictul lui lăuntric, pendulând nehotărât între minte și inimă, între rațiune și simțire. „Într-adevăr
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
natural și justul legal (φνυσει διχαιον νοµο διχαιον)”. Giorgio Del Vecchio face afirmația, corectă, că „Filosofia dreptului este așadar, Într-un anumit sens, mai veche decât Însăși știința dreptului. Numele de Filosofia dreptului este cu toate acestea relativ recent; numele antic clasic al disciplinei noastre a fos jus naturale, juris naturalis scientia, drept natural. Numele de philosophia juris a fost folosit În mod incidental și de scriitorii antici, dar numai de aproape un secol (din sec. XVIII-XIX, n.n V.V.) această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
știința dreptului. Numele de Filosofia dreptului este cu toate acestea relativ recent; numele antic clasic al disciplinei noastre a fos jus naturale, juris naturalis scientia, drept natural. Numele de philosophia juris a fost folosit În mod incidental și de scriitorii antici, dar numai de aproape un secol (din sec. XVIII-XIX, n.n V.V.) această denumire a Început să fie preferată celei vechi și aceasta pentru o rațiune care merită să fie amintită”. Aici, Giorgio Del Vecchio amintește situația de la Începutul secolului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sistem de legi universale: „acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii”. A doua formulă derivată a fost considerată ca „expresia majoră a umanismului modern, comparabilă cu celebra expresie protagoreană a umanismului antic, homo mensura”; În interiorul său putem deosebi trei falii: una ontologică, una axiologică și una, bineînțeles, morală. „acționează astfel ca să folosești umanitatea atât În persoana ta, cât și În persoana oricui altuia totdeauna În același timp ca scop. Iar niciodată numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
teorie despre puterile voinței prin care se asigură Îndeplinirea datoriilor, obținerea valorilor. Prin urmare, Paulsen consideră că Etica este știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora. De la anticii greci și până În zilele noastre ideea dominantă este aceea a Binelui suprem pentru om. Spre aceasta este Îndreptată voința ca spre o viață umană desăvârșită, o viață care duce la desfășurarea completă și activitatea tuturor predispozițiilor și forțelor umane, de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur neprevăzute de cei mai vechi adepți ai dreptului natural, În formele de libertate prilejuite de invențiile moderne, ca, de exemplu, presa. Așadar, principiile juridice au, din punct
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e folosit În coduri, are În realitate un Înțeles imperativ. De asemeni sfaturile, simplele Îndemnuri, ies din sfera dreptului; toate formele atenuate de impunere, nu sunt de natură juridică. E foarte adevărat că adeseori găsim, mai cu seamă În legislațiile antice, enunțuri de fapte și opinii care nu sunt de natură imperativă. Dar aceasta nu trebuie să ne inducă În eroare; aceste enunțuri, chiar dacă se găsesc În mod material În texte legislative, nu au caracter juridic. Cărțile sacre primare, de ex.
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
adică să nu se oprească la litera legii, ci să-i descopere Înțelesul propriu, spiritul ei”. Adesea, Înțelesul propriu al normei trece peste intenția indivizilor care au formulat-o. Filosoful Dreptului exemplifică prin faptul conceptului Libertății individuale, elaborat de filosofia antică și de doctrinele lui jus naturale care nu au putut prevedea formele de libertate cu totul noi (ale invențiilor moderne), cum este, de pildă, Presa. Aplicarea mecanică a legilor conduce la cea mai mare injustiție (nedreptate). De aceea este necesară
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fel iubirea lucidă pentru folclorul și tradițiile Iranului vechi (îi datorăm numeroase traduceri de texte pahlavi, dar și prețioase lucrări despre folclorul iranian). Acestui curios sincretism cultural îi adăugăm pasiunea cu care s-a aplecat asupra complicatelor religii ale Persiei antice, asupra superstițiilor și practicilor magiei populare care derivă din ele. Și peste toate s-a așezat tulburătoarea umbră a Indiei. Au fost dimensiunile care au trezit, la Hedayat, gustul pentru straniu și insolit, ideea că excepțiile și devierile de la ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
anterioare - de parcă aceasta n-ar fi fost decât un reflex al existenței mele reale. Era un alt univers, dar atât de imediat, atât de intim, încât aici mă regăseam în ambianța mea normală. Tocmai mă nășteam într-o altă lume, antică, dar mai apropiată și mai naturală. Era la lăsarea nopții. O lampă cu ulei ardea în nișa peretelui. Într-un colț al camerei era un pat, dar nu puteam dormi. Trupul mi-era în flăcări; pete de sânge îmi ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen din colțuri - pentru că, de când am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem aici. Era o zi de „Sizdah-be-dar“. Le însoțeam pe bunica și pe târfă. Ce alergări și ce jocuri în jurul chiparosului! Apoi, mai mulți copii au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am îndoit picioarele, am închis ochii și am continuat să-mi urmez gândul. Șiruri compunând destinul meu sumbru, trist, teribil și extrem de plăcut - locuri unde viața se amestecă cu moartea și unde se nasc imagini deformate, locuri în care refulări antice, dorințe confuze, reprimate, se manifestă din nou, strigând răzbunare. Mă consideram rupt de natură și de lumea sensibilă, gata să mă pierd în curgerea eternă. Rostii în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
câțiva kilometri de Teheran. Moscheea din Șăh Abd-ol-Azim este un loc de pelerinaj foarte popular. În virtutea sfințeniei locului, multe familii din capitala Iranului își îngroapă morții în cimitirul din apropiere. Aceasta este pedeapsa rezervată hoților, în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de imaginație? Mai vreau și eu să văd un actor și să nu ghicesc pînă unde poate merge. Mi s-a Întîmplat, de vreo cinci ori, În patruzeci de ani. Dar mai de mult, ultima oară În 1990, la Trilogia antică a lui Șerban. Găsesc Într-un jurnal din perioada chișinăuană o minunată butadă a lui Ion Ungureanu, rostită la premiera mea cu În casa asta se trîntesc ușile (Părinți teribili) de Cocteau ; Întrebat de o actriță dacă l-a deranjat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o stranie frumusețe :” Treplev Își distrugea manus crisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră, a apei, care Îl Înghițea”p.270), ori, În continuarea Trilogiei antice, de Electra lui Strauss :”...O lume asemănătoare lagărelor de concentrare , unde era deținută Electra. Ea apărea ca dintr-o cușcă , tîrÎndu-se ca un animal Înfometat. Era ca o pasăre de pradă rănită, dar gata de atac”(p.280). Despre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
foru-mi interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o săncerc... Visul lui Brook, Revizorul lui Pintilie, Nepotul lui Rameau (Esrig), Război și pace de S. Bondarciuk, Unchiul Vanea ( Koncealovski), Furtuna (Ciulei), Trilogia antică (A. Șerban), Birlic În Două loturi, Tragedia omului a lui Gh. Harag, filmele lui Fellini ș.a. mi-au smuls de pe buze, recunosc, contestabila exclamație. Ce spunea marele Borges? Că n-a citit prea mult În viață : În schimb a știut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Lopahin pare În Întregime posedat de romantis mul lui Lermontov, din care, În mod bizar, noul stăpîn citea ză un vers”(98) ; „Lopahin, care nu e Rogojin, nu-i aruncă la picioare [Ranevskaiei] livada, ca monedă de schimb ” (101); „Soluție antică : fiica Îl conduce pe tatăl orb. Aici, Liubov, cu ochii aburiți de lacrimi, ia locul lui Oedip, cel cu ochii străpunși”(105); „Lopahin, acest Bolingbroke În drăgostit de regina pe care o detronează”(111); „Liubov e o Mutter Courage a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]