2,598 matches
-
luate în discuție. Întrebările enunțate au menirea să suscite curiozitatea, trebuința de cunoaștere, să incite la căutări, la sesizarea unor relații cauzale, la detectarea asemănărilor și deosebirilor ce caracterizează un grup de obiecte, o categorie de fenomene etc., să favorizeze anticiparea și enunțarea de ipoteze, să faciliteze alegerea, deciziile. Adică să conducă efortul de învățare spre noi achiziții. Este evident însă că un asemenea dialog nu ar putea să servească la nimic însușirii unor date, nume, denumiri, fapte, întâmplări, fenomene etc.
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Eficiența conversației în forma ei euristică este redată de caracterul întrebărilor utilizate. Sunt de preferat întrebările „deschise” și cele globale care solicită gândirea, care lasă mai multă libertate de căutare, de cercetare, de învățare prin descoperire. Ca și întrebările de anticipare sau care pun în mișcare anumite operații mintale, ca, de exemplu, întrebările: „Ce este aceasta?” - cere o clarificare; „unde și când?” - o ordonare în spațiu și timp; „din ce cauză?” - o explicație; „în ce scop?” - o evaluare; „cât?” - o numărare
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
lucrarea Teoria și metodologia instruirii, variabilele specifice acestei linii de dezvoltare didactică pot fi detaliate astfel: operații, modele, produse: proiecte raportate la criteriul de optimalitate. Încercând o definiție a proiectării, aceasta se prezintă ca ansamblu de procese și operații de anticipare a activităților instructiv-educative (Manolescu, 2004). Ea presupune o stare de pregătire optimă a activității, încât aceasta să pună în valoare întregul potențial creativ al profesorului respectiv, fără a-i solicita acestuia copierea unor modele didactice preexistente. Din acest punct de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
unor microdecizii; - concepția normativă: presupune maximum de rigurozitate încă din proiectare, considerându-se că proiectarea inițială și o singură decizie sunt suficiente pentru o activitate educațională eficientă. Profesorul Lazăr Vlăsceanu definește proiectarea ca pe un ansamblu coordonat de operații de anticipare a desfășurării unui program de instruire. A proiecta activitatea didactică înseamnă a corela și integra operațiile de definire a obiectivelor, conținuturilor, strategiilor de dirijare a învățării, probelor de evaluare și a relațiilor dintre acestea (Vlăsceanu, 1986, p. 250). Perioadele de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Pe ce temei putem numi asemenea relații „legi ale naturii”? Răspunsul este că deși nu sunt abstrase din date ale observației și cercetării experimentale, asemenea corelații, asociate cu informații despre caracteristicile de stare ale sistemelor reale, fac posibilă explicarea și anticiparea faptelor. Este cazul explicării și anticipării mișcării corpurilor cerești, de exemplu a regularităților din mișcarea planetelor sistemului solar. Tocmai asemenea corelații între legile formulate în limbajul matematic al teoriei și rezultatelor măsurătorilor sunt cele care ne îndreptățesc să caracterizăm legi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relații „legi ale naturii”? Răspunsul este că deși nu sunt abstrase din date ale observației și cercetării experimentale, asemenea corelații, asociate cu informații despre caracteristicile de stare ale sistemelor reale, fac posibilă explicarea și anticiparea faptelor. Este cazul explicării și anticipării mișcării corpurilor cerești, de exemplu a regularităților din mișcarea planetelor sistemului solar. Tocmai asemenea corelații între legile formulate în limbajul matematic al teoriei și rezultatelor măsurătorilor sunt cele care ne îndreptățesc să caracterizăm legi cum sunt legile mișcării formulate de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept „materia primă” pentru constituirea unei ierarhii de judecăți de experiență 70. Deosebirea dintre ceea ce reprezintă o judecată de percepție și o judecată de experiență se exprimă în distincția pe care o face Kant între o așteptare subiectivă și o anticipare propriu-zisă, bazată pe cunoașterea unor legi cauzale. Ca stare subiectivă, așteptarea că după percepția A va surveni percepția B va fi produsă prin succesiunea repetată, în această ordine, a percepțiilor, pentru un anumit subiect. Succesiunea constantă a acestor percepții va
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
succesiuni a percepțiilor sale constituie o constatare pur contingentă, care nu va putea genera mai mult decât o așteptare subiectivă. Abia o lege cauzală, o judecată de experiență, va face cu putință, și într-un caz și în celălalt, o anticipare propriu-zisă, anume cunoașterea faptului că dacă s-a produs un anumit eveniment un altul se va produce întotdeauna, cu necesitate. Kant insistă asupra acestei distincții între așteptări subiective și anticipări cu valoare obiectivă în expunerea pe care o dă celei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu putință, și într-un caz și în celălalt, o anticipare propriu-zisă, anume cunoașterea faptului că dacă s-a produs un anumit eveniment un altul se va produce întotdeauna, cu necesitate. Kant insistă asupra acestei distincții între așteptări subiective și anticipări cu valoare obiectivă în expunerea pe care o dă celei de-a doua analogii a experienței: Pentru ca percepția mea să conțină cunoașterea unui eveniment, adică a ceva care se întâmplă real, ea trebuie să fie o judecată empirică în care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a priori, cum este principiul cauzalității, fac posibile judecăți empirice cu valoare obiectivă. Inducția singură nu poate să dea socoteală de faptul că noi cunoaștem legi cauzale 72. Or, tocmai cunoașterea acestor legi - ca judecăti de experiență - fac posibile acele anticipări sistematic reușite care probează că suntem în posesia unei cunoașteri cu valoare obiectivă. Că o clădire se va prăbuși dacă îi vor fi șubrezite temeliile nu este o simplă așteptare a celui care ar fi perceput în mod repetat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cunoașteri cu valoare obiectivă. Că o clădire se va prăbuși dacă îi vor fi șubrezite temeliile nu este o simplă așteptare a celui care ar fi perceput în mod repetat mai întâi șubrezirea temeliilor și apoi prăbușirea clădirii, ci o anticipare fermă, care se întemeiază pe cunoașterea unor relații cauzale necesare. Temeiul unor asemenea anticipări în viața de fiecare zi va fi, așadar, același ca și temeiul anticipării rezultatelor unui experiment științific. Într-un caz ca și în celălalt, anticiparea devine
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
șubrezite temeliile nu este o simplă așteptare a celui care ar fi perceput în mod repetat mai întâi șubrezirea temeliilor și apoi prăbușirea clădirii, ci o anticipare fermă, care se întemeiază pe cunoașterea unor relații cauzale necesare. Temeiul unor asemenea anticipări în viața de fiecare zi va fi, așadar, același ca și temeiul anticipării rezultatelor unui experiment științific. Într-un caz ca și în celălalt, anticiparea devine posibilă doar prin integrarea judecății de percepție în sistemul care este știința naturii, adică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în mod repetat mai întâi șubrezirea temeliilor și apoi prăbușirea clădirii, ci o anticipare fermă, care se întemeiază pe cunoașterea unor relații cauzale necesare. Temeiul unor asemenea anticipări în viața de fiecare zi va fi, așadar, același ca și temeiul anticipării rezultatelor unui experiment științific. Într-un caz ca și în celălalt, anticiparea devine posibilă doar prin integrarea judecății de percepție în sistemul care este știința naturii, adică prin transformarea ei din judecată de percepție în judecată de experiență. N O
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o anticipare fermă, care se întemeiază pe cunoașterea unor relații cauzale necesare. Temeiul unor asemenea anticipări în viața de fiecare zi va fi, așadar, același ca și temeiul anticipării rezultatelor unui experiment științific. Într-un caz ca și în celălalt, anticiparea devine posibilă doar prin integrarea judecății de percepție în sistemul care este știința naturii, adică prin transformarea ei din judecată de percepție în judecată de experiență. N O T E 1. Aici sunt utile două precizări. Prima este că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Inevitabilul nu e, în Somnul de veci, o valoare tare. Multe din tragedii ar fi putut fi împiedicate - dar logica multiplului și a unului arată că, fiind singur, Marlowe nu poate prevedea totul. Adeseori, el doar constată tragedia, incapabil de anticiparea chiar și a celor mai banale deznodăminte. Singura împrejurare ce contrazice această evidență se încheie cu o decizie ne-etică: bănuind că, din dorința de a se răzbuna, Carmen Sternwood va încerca să-l ucidă, Marlowe se opune pedepsirii acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de apărare” 110 2. Conceptul de degajare 113 3. Copingul 115 4. Premisele unei abordări integrative 116 PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
adaptarea subiectului la lumea înconjurătoare. Aceste apărări adaptative prezintă cinci caracteristici: 1) Modul lor de funcționare vizează, spre exemplu, în cazul afectului, nu dispariția acestuia, „anestezierea” lui, ci mai degrabă „prelucrarea” lui și deci „reducerea durerii”. Așa se explică de ce anticiparea sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau reprimarea (desemnată în această lucrare sub numele de „suprimare”) sunt mecanisme mai adaptative decât formațiunea reacțională, activismul (acting-out) și refuzul psihotic. 2) Apărările adaptative se înscriu într-o perspectivă temporală: ele sunt orientate mai degrabă către un termen lung. Anticiparea este astfel superioară acțiunii, întrucât ea permite, metaforic vorbind, „să plătești acum și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi adaptativă, o apărare trebuie să fie cât se poate de specifică. Metafora cea mai ilustrativă din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau stiluri de coping”. Celor optsprezece mecanisme din glosarul DSM IV-R li se adaugă sublimarea (numărul mecanismelor preluate din lista Annei Freud crește acum la șase) și cele treisprezece care urmează: Afirmarea de sine (numită autoafirmare în glosarul DSM-IV) Altruismul Anticiparea Autoobservarea Capacitatea de a recurge la celălalt 17 Distorsiunea psihotică Identificarea proiectivă Omnipotența Plângerea cuprinzând solicitarea unui ajutor și respingerea ajutorului Proiecția delirantă Refuzul psihotic Retragerea apatică Umorul. Aceste completări vizează mai cu seamă mecanismele de nivel adaptativ ridicat (în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că un mecanism din lista dată în DSM III-R, respectiv somatizarea, nu mai figurează deloc în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împotriva anxietății crescânde. Acest mecanism se caracterizează printr-o nevoie de a cunoaște toate detaliile într-un mod pe cât posibil complet. Conținutul situației ce provoacă spaima nu este vizat, dar subiectul încearcă, printr-un proces îndelungat de familiarizare ce permite anticiparea pericolului, să se pregătească și să-și diminueze astfel anxietatea 19. 10) Controlul omnipotent asupra obiectului (L. și P.; Segal): apărare maniacă proprie poziției depresive (care se întinde pe durata celei de-a doua jumătăți a primului an de viață
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea reacțională. 4) A patra categorie, aceea a apărărilor mature, cuprinde altruismul, sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul adaptativ ridicat. Opt apărări date
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994/1996), unde sunt descrise următoarele șapte niveluri ale funcționării defensive: 1) Nivelul adaptativ ridicat. Opt apărări date ca exemplu - anticiparea, capacitatea de a recurge la celălalt (afiliere), altruismul, umorul, autoafirmarea, autoobservarea, sublimarea și reprimarea - permit o adaptare optimală la factorii de stres, accentuează sentimentul de gratificare, autorizează o percepție conștientă a sentimentelor, a ideilor și a consecințelor lor și asigură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
către propria persoană”. În fața conflictelor și amenințărilor, răspunsurile defensive orientează către propria persoană criticile excesive, furia și ostilitatea nejustificată. Acest tip de răspunsuri creează un fel de „pernă de aer” sau „saltea” care atenuează impactul psihologic al conflictelor și amenințărilor. Anticiparea pericolului creează iluzia unui control existențial asupra rezultatelor nedorite, diminuând implicit impactul amenințărilor percepute, și conține - dacă nu o poate elimina - și o componentă de anxietate. Această strategie protejează împotriva unei posibile diminuări o stimă de sine vulnerabilă. Întoarcerea către
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atenție deosebită. Folosind un material obținut în cadrul unor interviuri clinice, acest autor constată că, dacă apărările ipohondrice, activismul, formațiunea reacțională, refuzul în fantezie și întoarcerea către propria persoană scad în perioada adolescenței târzii până la vârsta adultă, altruismul, sublimarea, reprimarea și anticiparea cresc. Alți autori au încercat să pună în relație apariția și utilizarea diverselor mecanisme de apărare cu stadiile descrise de mai multe cercetări de psihologia dezvoltării: stadiile dezvoltării eului, așa cum au fost ele determinate de Loevinger (1966), nivelurile de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]