977 matches
-
că în cazul lui Commodian, „non c’è dubbio che l’Anticristo orientale sia una incarnazione di Belial” (Carm..., p. 217). Cu toate acestea, nimic nu justifică o atare afirmație. De altfel, singurul argument adus de Salvatore este faptul că Anticristul și profetul său vor fi aruncați în stagnum igneum (v. 985). Într‑adevăr, ei vor fi pedepsiți asemenea diavolului, dar aceasta nu înseamnă că Anticrist este diavolul însuși. . Nero va duce o politică declarat antisenatorială, îndeosebi din cel de‑al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
G. Bardy, Paris, 1983‑1987. . M. Sordi, „Dionigi d’Alessandria, Commodiano...”, pp. 140‑141. . Probabil, tot sub influența comentariului lui Victorin (cap. 7). . Referitor la această temă, vezi opera fundamentală a lui F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967. . „Pentru noi Anticristul a fost Nero, pentru iudei, acesta; / Ei doi sunt pentru totdeauna vestitorii vremurilor de pe urmă: / Nero este ruina Romei, acela [Anticristul], ruina întregului pământ.” . În comentariul său la Instructiones, J.‑M. Poinsotte notează: „Pentru a‑și arăta solidaritatea cu frații
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cap. 7). . Referitor la această temă, vezi opera fundamentală a lui F. Paschoud, Roma aeterna, Neuchâtel, 1967. . „Pentru noi Anticristul a fost Nero, pentru iudei, acesta; / Ei doi sunt pentru totdeauna vestitorii vremurilor de pe urmă: / Nero este ruina Romei, acela [Anticristul], ruina întregului pământ.” . În comentariul său la Instructiones, J.‑M. Poinsotte notează: „Pentru a‑și arăta solidaritatea cu frații săi încă păgâni, pentru a‑i încuraja să părăsească falșii dumnezei, să iasă din întunericul greșelii la lumina revelației, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adoptăm aici lecțiunea lui Rönsch, acceptată, între alții, și de Salvatore. J.‑M. Poinsotte propune euadat, în loc de eradat, și traduce versul în felul următor: „Cel Atotputernic îngăduie să i se dea viață” (este vorba deci de statuie, și nu de Anticrist). Această ipoteză nu ne pare întemeiată, din cel puțin două motive: ea forțează sensul lui euadere și pe cel al lui spiritalis; Omnipotens tribuit nu trimite la prima parte a versetului 15 al Apoc. 13, care vorbește de însuflețirea statuii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Varianta eradat ne pare deci cea mai justificată. . Cf. Is. 14,16‑17. . Dan. 7, 24. . „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, pp. 209‑210. . Care trimite, probabil, la Lateinos, unul dintre posibilele nume ale Anticristului, în consonanță cu cele spuse de Irineu (V 30, 3) și Hipolit, Christ. 49. . Mai rămâne de rezolvat problema lui Latinus din versul 14. În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În opinia lui J.‑M Poinsotte, Commodian ar face aluzie în acest vers la Adu. haer. V 30, 3. Importanța acestui pasaj irineic nu trebuie exagerată. Dacă episcopul de Lyon propune în lucrarea sa o listă de nume posibile pentru Anticrist, nu o face decât pentru a o respinge în cele din urmă, afirmând că adevăratul nume al acestuia va fi descoperit de însuși Dumnezeu la vremea potrivită. În orice caz, el înclină mai mult către varianta Teitanos, insistând pentru ortografia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
op. cit., p. 94 și nota 64. Legenda lui Simon Magul are la origine episodul din FA 8,9‑15. Cf., de asemenea, Faptele lui Petru 32 (190 d.Cr.); Origen, Comentariu la Matei 24, în PG 13, col. 1643A și 1659D. . Anticristul în concepția lui Chiril nu este în totalitate diavolul în persoană, ci diavolul este complet prezent în el. . Ieronim este foarte apropiat de concepția lui Chiril (Comentariu la Daniel 7, 8). . Diferența între poziția lui Chiril și Ieronim - radicală, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale versiunii care susține că Anticristul ar fi diavolul întrupat la sfârșitul veacurilor, provin din această regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din Asia Mică, vorbește în mai multe rânduri, în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regiune. Irineu, originar și el dintr‑un oraș din Asia Mică, vorbește în mai multe rânduri, în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să confunde într‑un singur personaj pe Anticristul și pe cel care îl inspiră. . De exemplu, V, 26, 2. . Insistăm asupra acestui aspect: Anticristul nu coincide integral cu Satan, ci el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în tratatul său Adu. haer., de o acțiune fățișă a diavolului în timpul perioadei eshatologice, dar se ferește să confunde într‑un singur personaj pe Anticristul și pe cel care îl inspiră. . De exemplu, V, 26, 2. . Insistăm asupra acestui aspect: Anticristul nu coincide integral cu Satan, ci el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar nu îndrăznește totuși să diminueze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar nu îndrăznește totuși să diminueze meritul martirilor contemporani în raport cu cel al martirilor eshatologici. . Parusia se va desfășura în două faze: mai întâi, va apărea crucea pentru condamnarea celor păcătoși, apoi „se vor arăta îngerii care înalță slavă” (Ioan Hrisostom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
terra a gentibus bellices, abscondent se homines per montibus, per rupibus et saxis, per speluncis et cauernis terrae, per sepulchris et monumenta mortuorum, et illic a pauore contabescentes expirabunt. Este și poziția susținută de B. McGinn, în monografia sa despre Anticrist. . Întruparea lui Cristos este reală, în timp ce a lui Anticrist este aparentă. În acest sens, vorbim aici de caracterul antidocetist al textului. El denunță pseudoîntruparea ca ținând de natura Anticristului. . Motivul acesta apare de asemenea în Apocalipsa lui Daniel, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
per rupibus et saxis, per speluncis et cauernis terrae, per sepulchris et monumenta mortuorum, et illic a pauore contabescentes expirabunt. Este și poziția susținută de B. McGinn, în monografia sa despre Anticrist. . Întruparea lui Cristos este reală, în timp ce a lui Anticrist este aparentă. În acest sens, vorbim aici de caracterul antidocetist al textului. El denunță pseudoîntruparea ca ținând de natura Anticristului. . Motivul acesta apare de asemenea în Apocalipsa lui Daniel, la începutul secolului al IX‑lea (probabil în mediul iconoclast). Anticristul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Este și poziția susținută de B. McGinn, în monografia sa despre Anticrist. . Întruparea lui Cristos este reală, în timp ce a lui Anticrist este aparentă. În acest sens, vorbim aici de caracterul antidocetist al textului. El denunță pseudoîntruparea ca ținând de natura Anticristului. . Motivul acesta apare de asemenea în Apocalipsa lui Daniel, la începutul secolului al IX‑lea (probabil în mediul iconoclast). Anticristul, abia ieșit din infern, „va intra într‑un pește mic” care va fi „pescuit de doisprezece pescari”, printre care Iuda
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist este aparentă. În acest sens, vorbim aici de caracterul antidocetist al textului. El denunță pseudoîntruparea ca ținând de natura Anticristului. . Motivul acesta apare de asemenea în Apocalipsa lui Daniel, la începutul secolului al IX‑lea (probabil în mediul iconoclast). Anticristul, abia ieșit din infern, „va intra într‑un pește mic” care va fi „pescuit de doisprezece pescari”, printre care Iuda. Acesta va vinde, pentru treizeci de dinari, peștele blestemat unei fecioare pe nume Adikia, care, după ce îl va mânca, va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din infern, „va intra într‑un pește mic” care va fi „pescuit de doisprezece pescari”, printre care Iuda. Acesta va vinde, pentru treizeci de dinari, peștele blestemat unei fecioare pe nume Adikia, care, după ce îl va mânca, va da naștere Anticristului. Cf. ediția lui K. Berger cu o traducere germană, în Die Griechische Daniel‑Diegese: Eine altkirchliche Apokalypse, Leyde, 1976; „Apocalypse of Daniel”, intr., trad. și note de G.T. Zervos, în J.H. Charlesworth (ed.), The Old Testament Pseudepigrapha, vol. I, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
comunicare storia»”, în Atti del XXXII Incontro di studiosi dell’antichità cristiana, 8‑10 mai 2003: Comunicazione e recezione: protagonisti, tecniche e vie del documento cristiano (IV‑VI secolo), Studia Ephemeridis „Augustinianum”, Rome, 2004. . Cf. „Inventar al principalelor referiri la Anticrist în literatura creștină a primelor secole” de la sfârșitul volumului. În legătură cu semnificația celor patru regate, Ieronim scrie: „Cele patru regate au fost pământești și cum toate au ieșit din pământ, în pământ se vor întoarce” (cf. Eclez. 3,20). Sfinții însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Idemque Daniel qui, licet apud Hebreos nequaqam prophetico choro recipitur sed inter eos annumeratur qui Agiographa conscripserunt, tribus libris a supra memorato sancto Hieronymo noscitur explanatus. Am urmat ediția lui Gloire, în patru volume, din care ultimul constituie tratatul despre Anticrist. De altfel, acest tratat a circulat autonom multă vreme. Pentru comentariu, cf. J. Braverman, Jerome’s Commentary on Daniel: A Study of Comparative Jewish and Christian Interpretations of the Bible, Washington, 1978. . Suzana și Bel și Balaurul apar în notele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
propun aproape același sens pentru Dan. 11,37. Cu toate acestea, Ieronim traduce pasajul în felul următor: Et erit in concupiscentiis feminarum, precizând că „textul ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință a iudeilor potrivit căreia judecata neamurilor va avea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cincilea an al domniei Macedonenilor și se va încheia în a noua lună a celui de‑al o sută patruzeci și optulea an, ceea ce nu înseamnă decât trei ani.” (12, 7) . Codexul Z aduce și mai multe precizări asupra morții Anticristului: Tradunt autem doctores quod in monte Oliueti Antichristus occidetur in papilione et in solio suo in illo loco contra quem Dominus ascendit ad caelos. Tiranul va muri, așadar, chiar pe tronul pe care și l‑a însușit ilegitim. . Cf. Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1906, vol. III, pp. 290‑650. . 3, 6, 2: cum iudaico errore sociari. . Adu. Marc. 3, 8, 1; 3, 23, 1 etc. . 1, 15; 4, 6; 5, 16. . 3, 7. . Ad Fortunatum, 11: „Adversarul lor, regele Antiochos, sau mai curând [...] Anticristul reprezentat prin Antiochos încerca să întineze cu carne de porc gura glorioasă a martirilor, al căror spirit păstrase nealterată mărturisirea credinței”. . Ciprian, Ad Fortunatum, ed. R. Weber, 1972. . Lettres, text, intr. și trad. franceză de L. Bayard, Paris, 1925. . Referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
temă a fost dezvoltată mult mai sistematic în tratatul său De unitate Ecclesiae, alcătuit în timpul exilului. Cf. ediția și traducerea lui P. de Labriolle, De unitate Ecclesiae, Paris, 1942. . Augustin, Epistulae, CSEL 57, ed. A. Goldbacher, 1897. . Cf. capitolul despre Anticristul lui Ieronim al prezentului studiu și mai ales inventarierea principalelor interpretări ale simbolului celor „șaptezeci de săptămâni de ani” de la Daniel. . „Eu cred că trebuie mai ales să înțelegem săptămânile lui Daniel ca timpul deja trecut; căci nu îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]