1,208 matches
-
Xi,j ≠ Xj,i, unde i este Elena, j este Bogdan, iar X definește natura legăturii. În cazul rețelei de antipatie, observăm că Elena îl antipatizează pe Bogdan, dar Bogdan nu o antipatizează pe Elena. Chiar dacă există și legături de antipatie împărtășită (Cristina îl antipatizează pe Bogdan, iar Bogdan o antipatizează pe Cristina), acest lucru nu semnifică faptul că relațiile de antipatie sunt în mod necesar simetrice și reciproce. Unele legături implică în mod necesar reciprocitatea, de exemplu, legăturile de proximitate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
observăm că Elena îl antipatizează pe Bogdan, dar Bogdan nu o antipatizează pe Elena. Chiar dacă există și legături de antipatie împărtășită (Cristina îl antipatizează pe Bogdan, iar Bogdan o antipatizează pe Cristina), acest lucru nu semnifică faptul că relațiile de antipatie sunt în mod necesar simetrice și reciproce. Unele legături implică în mod necesar reciprocitatea, de exemplu, legăturile de proximitate fizică (vezi figura 2.14). Dacă Bogdan este vecin de birou cu Adriana, atunci în mod necesar și Adriana este vecină
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
2012). Mai simplu spus, orice rețea socială poate fi descrisă din punctul de vedere al modului în care se distribuie 10. Prin legături pozitive înțeleg legături de prietenie, respect, comunicare, sprijin, colaborare etc. Aceste legături sunt opuse legăturilor negative (conflict, antipatie, ură etc.; Labianca și Brass, 2006). Cu cât crește densitatea legăturilor pozitive în cadrul unității sociale (grup, comunitate etc.), cu atât scade densitatea legăturilor negative. legăturile dintre indivizi. În acest sens, unele rețele sunt centralizate, adică există un număr mic de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
consecințele produse de rețelele sociale. Au fost propuse diverse modele de emergență a rețelelor sociale la nivel individual. De exemplu, modelul lui Krackhardt a pus accentul pe dependențele din relațiile de muncă, pe intensitatea relaționării și natura afectivității (simpatie sau antipatie). La nivel organizațional, au fost analizate efectele deciziilor de (re)proiectare organizațională (de exemplu, reducerea de personal) asupra configurației rețelelor intraorganizaționale (rețelele de muncă). În ceea ce privește consecințele rețelelor, succesul individual a fost explicat prin natura legăturilor sociale (tari, de tip pod
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
participanților să combine 2-3 idei, pentru a obtine altă nouă. În alcătuirea grupului de lucru se vor respecta condițiile: selecția se face în funcție de dorință persoanei de a participa. Este condiția “sine qua non”; între membrii unui grup să nu existe antipatii, ci legături de prietenie sau simpatie; grupul poate fi stabil, cu aceeași membri la fiecare întrunire, sau, dimpotrivă poate fi fluctuant. De asemenea, poate exista un nucleu permanent completat de fiecare dată cu alți membri în funcție de necesitățile completării nucleului cu
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
mult din noi înșine, intră viața, nu doar în simplele ei păcate („am făcut aceasta, mă comport rău...”) dar astfel reiese capacitatea de a merge la rădăcina a ceea ce nu aș fi dorit să se întâmple. „Doamne, simt în mine antipatii de neînvins... care mă fac să mă simt rău, vorbirile de rău, sunt cauza atâtor lucruri... Aș vrea să fiu vindecat de aceasta, Doamne, uneori simt în mine ispite care mă răvășesc; aș vrea să fiu vindecat de forțele acestor
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
am noroc pe lume, mai bine mă făcea mama un mânz și mă mânca lupul!...”. Iată și un raționament specific rușilor: Cu toate că suntem ortodocși și pe parcursul istoriei am salvat de atâtea ori Principatele Dunărene de sub turci, românii nu ne iubesc. Antipatie reciprocă. Chiar dacă românii au luptat alături de noi în primul război mondial și au întors armele în cel de al doilea război mondial, chiar dacă s-au sacrificat, l-au martirizat pe mareșalul Antonescu, iar noi l-am decorat pe Regele Mihai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
trecutului așa cum se disting două perioade istorice succesive. Căci trecutul nu mai există, în timp ce pentru istoric ambele perioade sînt la fel de reale. Memoria unei societăți se întinde atît cît poate, adică pînă la memoria grupurilor care o alcătuiesc. Nu din rea-voință, antipatie, repulsie sau indiferență uită ea o cantitate atît de mare de evenimente și figuri din vechime, ci pentru că au dispărut grupurile care păstrau amintirea acestora. Dacă durata vieții omenești ar fi dublă sau triplă, cîmpul memoriei colective, măsurat în unități
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
rezistență scrisă ca literatură de contrabandă, împotriva colaboraționiștilor. Dar din 1940 este scrisă împotriva spiritelor false care, cu mult înainte de pactul germano-sovietic, în anumite medii de stînga (Giono), constituie leagănul viitoarei stîngi de la Vichy; față de acestea Halbwachs își exprimă toată antipatia politică, scriind în carnetele sale la 11 octombrie 1940: "Jeanne s-a căsătorit cu Michel Alexandre, profesor de filosofie... amîndoi foarte pacifiști. Din acest moment drumurile ni s-au despărțit, iar pentru lungi perioade am pierdut contactul cu ea". Aceste
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
scris este marcat prin ghilimele sau prin italice poate fi evidențiat la oral printr-o intonație corespunzătoare. Ilustrativ în acest sens este fragmentul următor din Marivaux (sublinierea ne aparține): Domnul Orgon: Deci acest băiat care tocmai a ieșit îți inspiră antipatia asta extremă pe care o ai pentru stăpânul său? Silvia: Cine? Servitoul lui Dorante? Domnul Orgon: Da, galantul bourguignon. Silvia: Galantul bourguignon, a cărui caracterizare îmi era străină, nu-mi vorbește de el176. În ultima replică a Silviei, grupul nominal
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar fi apărut astfel într-o postură mai puțin "democratică" neglijînd dreptul popoarelor de a dispune de ele însele în situația în care revendicările naționaliste păreau mai puțin redutabile decît pulsiunea revoluționară pornită din Rusia? Vor urma lungi ezitări. În pofida antipatiei sale de republican laic față de clericala Austro-Ungarie, Clemenceau autorizează mai întîi contacte cu Viena în aprilie 1917, în vederea unei păci separate. Însă, cîteva luni mai tîrziu, același Clemenceau se raliază ideii de nimicire a Austro-Ungariei, Franța recunoscînd Consiliul național, cel
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Luceafărului: adversitățile din lumea literară, care i-au șubrezit poziția în interiorul breslei, și campaniile postului de radio "Europa Liberă" pe fondul disputei cu Jacob Popper. Personaj incomod, directorul Luceafărului a reușit într-o perioadă scurtă de timp să-și atragă antipatia tuturor gazetelor literare ale vremii precum Contemporanul, Gazeta literară, Scânteia tineretului și Amfiteatru. Scandalul a fost în cele din urmă tranșat pe Nicolae Ceaușescu, informat periodic asupra evoluțiilor nedorite din presa literară, care a decis înlocuirea lui Eugen Barbu. Nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
secretarului generat al UTC, Ion Iliescu, care cu câteva zile înainte participase la o ședință pregătitoare a Uniunii. Pe un ton care suna a avertisment, Iliescu a fost acuzat că nu manifestase fermitate ideologică în tratarea problemelor literaturii, dovadă a antipatiei crescânde a liderului față de omul despre care avea să spună mai târziu că fusese obișnuit să fie mereu șef22. Terifiat de posibilitatea unei intervenții sovietice, dar și dornic să nu-și păteze reputația de liberal, Ceaușescu justifica necesitatea dogmatismului prin
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ales, ținând cont de faptul că multă vreme nu se numără printre favoriții regimului) pare să ilustreze foarte clar acest aspect. Desigur critica literară este adesea victimă a contextului cultural, social, politic, a prejudecăților de moment, a simpatiilor sau a antipatiilor și, probabil, nu ar fi la fel de interesantă dacă nu s-ar lăsa influențată de acești factori. Împrumută adesea stilul literaturii și alunecă în capcanele limbajului care permite interpretări și reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit. Este uneori spirit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ce ni le țineau niște profesori de o etate preistorică și de-o ignoranță fenomenală. Eram să fiu liber cîtva timp și asta îmi părea bine”.2) Evident, fiecare din aprecierile virulente de mai sus e inspirată de o intensă antipatie, așadar exagerată. Bacovia nu se referă direct la „etatea” profesorilor săi, dar caracterizarea de „pedanți” duce cu gîndul și la bătrînețe. Cîțiva (Nicolae Corivan, Ioan Chiru, Ioan Pandele) trecuseră, într adevăr, de 50 de ani, totuși erau și destui tineri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
propun spre publicare, îmi spune „povestea” lui: inițial l-a destinat Revistei cultului mozaic, dar fiindcă nu l-a flatat niciodată pe Moses Rosen, redacția nu i l-a primit. Ei, vedeți (am tras-o și eu spre glumă), acolo... „antipatie”! în „Rar” este un vers care ne atinge pe toți, băutori și nebăutori: „Vreme de beție”. Unii îl înțeleg, grație experienței, cu cerul gurii și cu inima, alții rămîn nedumeriți în fața lui. Cum să-l explici? „Vremea de beție” face
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el, mă strădui să rămîn pertinent față de afirmațiile celor de dinainte, ferindu-mă să-i acuz de miopie sau de opacitate. Cu atît mai mult cu cît opiniile lor au fost „opinii sincere”, adică neinfluențate nici de simpatii, nici de antipatii personale. Inși care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bine garnisite cu accente anti-partide și anti-grupuri de interese, astfel încât se poate deduce că în idealul de democrației al Reformiștilor nu ar mai fi loc și pentru mecanisme de mediere între popor și urmărirea intereselor individuale sau de familie. Însă antipatia față de partide și de grupurile de interese era în definitiv o antipatie față de stat, pe care partidele și grupurile de interese aveau tendința de a-l extinde în dauna "libertății adevărate" exprimate în ceea ce Robert Nozick a numit odată: "acte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
deduce că în idealul de democrației al Reformiștilor nu ar mai fi loc și pentru mecanisme de mediere între popor și urmărirea intereselor individuale sau de familie. Însă antipatia față de partide și de grupurile de interese era în definitiv o antipatie față de stat, pe care partidele și grupurile de interese aveau tendința de a-l extinde în dauna "libertății adevărate" exprimate în ceea ce Robert Nozick a numit odată: "acte capitaliste între adulții care consimt acest lucru" (Nozick, 1974: 162). Neîndoielnic, Partidul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
întrupați de Crane. Într-adevăr, ei și literații epocii așa cum erau Howells și Dreiser descoperă în mod critic înstrăinarea tot mai mare dintre subiect și obiect în practica jurnalistică de zi cu zi. Spre exemplu, jurnalistul Jacob Riis își exprima antipatia față de conceptul transcripției obiectivate (aici spre exemplu lua în discuție fotojurnalismul): "Eu nu vreau să prind fluturi cu acul și să îi pun apoi în ramă cu sticlă. Eu vreau să văd cum se reflectă razele soarelui pe aripile sale
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în cazul articolului care urmează după cel al lui Hemingway, un reportaj despre lipsa de autoritate din Senatul Statelor Unite (Washington Notes, 353). De asemenea, "Italy, 1927" dezvăluie una dintre întâlnirile timpurii ale lui Hemingway cu fascismul. În cele din urmă, antipatia sa față de fascism se va reflecta în reportajul realizat în numele republicanilor în timpul Războiului Civil din Spania și în romanul Pentru cine bat clopotele. Experiența descrisă în "Italy, 1927" contribuie, astfel, la politizarea lui datorită implicării propriei subiectivități. Între timp, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dovezile sunt exemplare. Într-adevăr, ar fi nedrept să afirmăm că au existat anumite încercări intenționate de a exclude studiul jurnalismului literar narativ din studiile comunicării de masă. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că Schramm și-a exprimat antipatia față de studiul literar după ce s-a întors de la Iowa la Washington. Având în vedere că a lucrat alături de Alfred North Whitehead la Harvard și că a studiat psihologia și statistica în altă parte, el a spus că "ar fi fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ședința trecută, și Dilbert, un personaj de benzi desenate devenit cult în America, bloguri întregi dedicate supraviețuirii la birou sau micilor obiecte care personalizează cel mai impersonal spațiu din lume. Cultura la cub Ce au în comun toate acestea este antipatia față de cultura de „cub“, acel birou funcționalizat la maximum, fără ușă pe post de paravan în fața nasurilor curioase ale celorlalți colegi aflați în propriul lor spațiu eficientizat și lipsit de intimitate. „Cubul“ a devenit simbolul pentru tot ce este mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
a profesorilor și profilul liceului. Rezultatele obținute prin corelarea metodelor științelor sociale, statistice și semiotice demonstrează influența reactivității accentuate la stres a profesorilor asupra apariției disfuncțiilor în comunicarea didactică și efectele negative asupra elevilor (intimidare, frustrare, distanțare, complex de inferioritate, antipatie, anxietate etc.), comparativ cu celelalte variabile ale cercetării, care nu au amprentă semnificativă asupra comunicării gestuale. În acest context, am elaborat un Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică, care cuprinde elemente curriculare ce pot fi introduse în programele
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și, în același timp, atingerea cu cealaltă mână a umărului său drept pentru a induce un comportament de ascultare și respect din partea acestuia; • mâna diavolului: întinderea provocatoare a mâinii stângi pentru a saluta fără ca persoana să fie stângace, mărturisind o antipatie, dur însoțită de un zâmbet fals; • mâna caracatiță: cuprinderea mâinii și antebrațului interlocutorului cu ambele mâini, mărind astfel contactul fizic și neutralizând mijloacele de apărare a acestuia; • mâna strivitoare: exercitarea unei presiuni prea mari asupra falangelor interlocutorului cu intenția de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]