1,827 matches
-
din partea altor minorități. Ea se inserează în cadrul global în care și alții, pe lângă evrei, cer drepturi în compensarea suferințelor îndurate. Evreii, o dată în plus, cereau apărarea Israelului. America, simbol al democrației, al drepturilor omului și al libertății, era ca o antiteză a ceea ce fusese regimul nazist în Europa. Prin acest proces, își regăsea și ea inocența pierdută, iar americanii moralitatea, făcând din datoria de memorie față de victimele Holocaustului propria lor datorie. O datorie care ștergea în același timp toate paginile întunecate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu e decît un pas. Universul este semnificant. Avem a ne ridica conștiința la nivelul Ființei, într-un proces de autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a noastră schimbă toare, trecătoare, iluzorie, ce nu face parte din real, din divin. Ființa este absolută; Eul este relativ. Ființa este adevărul din noi; Eul este minciuna. Ființa este unică; Eul este multiplu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
sau copiii la putere, înscrisă în repertoriul Teatrului Alfred Jarry. În stil pirandellian, scrisoarea se adresează deopotrivă artistei și personajului interpretat de aceasta. Dacă, pentru Artaud, piesa lui Vitrac ne propulsează „în plină magie”, e pentru că ea pune în discuție antiteza spirit-materie, iar personajul Ida Mortermart este cheia întregii construcții dramatice tocmai fiindcă „reprezintă această antiteză”. „Apariția ei constituie punctul culminant al spectacolului”, consideră Artaud. „Iată de ce Ida Mortermart trebuie să întruchipeze o fantomă, dar numai sub anumite aspecte, mai exact
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
adresează deopotrivă artistei și personajului interpretat de aceasta. Dacă, pentru Artaud, piesa lui Vitrac ne propulsează „în plină magie”, e pentru că ea pune în discuție antiteza spirit-materie, iar personajul Ida Mortermart este cheia întregii construcții dramatice tocmai fiindcă „reprezintă această antiteză”. „Apariția ei constituie punctul culminant al spectacolului”, consideră Artaud. „Iată de ce Ida Mortermart trebuie să întruchipeze o fantomă, dar numai sub anumite aspecte, mai exact, sub un singur aspect: acela al izbitoarei sale realități șs. n.ț”. Ida este fără
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
său de preocupări. Or, economia standard se mândrește cu faptul că operează într-un cadru care exclude omul.” (Georgescu-Roegen, 2009). Și ne întrebăm noi: oare cât au pierdut oamenii abandonându-și destinele unor mecanisme? B. Soluții din interior Reziliența la antiteză Contestațiile venite din varii direcții în legătură cu potențialul cognitiv al Economiei au și nu au temei. Mai ales fizicienii au temei în credința, mereu servită rațional, în experimentalismul funciar al științei lor. Dar toți criticii nu au temei atunci când fac abstracție
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cuprinzătoare a ceea ce există și trebuie explicat. Universul cunoașterii a repetat filogeneza universului care explică posibilul și credibilul și relevează obiectualitatea, adică universul omului. Cunoașterea a trecut de la atotpotențialul demiurgului la atotfuncționalul mecanismului, ajungând să treacă firesc (de la teză și antiteză, la sinteză) la atotintegratorul uman. Are acest drum prin deșertul cunoașterii valoarea emblematică a eliberării rațiunii de convențiile constrângătoare, inclusiv de propriile excese, după regula performanței imposibile de a fi suficientă sieși, imitând fatal destinul divinității și al mecanismului. Eliberarea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care ne este dată. În teatrul lui Democrit râd și fecioarele tinere, și cele vârstnice, filosofii și hamalii, brutarii cu pâinișoarele lor și apicultorii cu mierea lor bună de îmbălsămat. Râs al copiilor și al sclavilor, al filosofului ce încarnează antiteza lui Heraclit, care, se zice, răspundea doar cu lacrimi la spectacolul lumii. Iconografia occidentală a exploatat din plin contrastul dintre râsul lui Democrit, poetul cu scriitura limpede, și lacrimile lui Heraclit, ursuzul supranumit „Obscurul”. Și, de la Diogene din Sinope la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
născut înaintea lui Socrate (469-399 î.Hr.), alții după el, cum ar fi Hippias din Elis (443-343 î.Hr.), Critias din Atena (455-403 î.Hr.) sau Thrasimahos din Calcedon (459 î.Hr.?), însă toți au profesat ca exacți contemporani ai filosofului cu cucuta... 2 Antiteza lui Socrate. Antiphon din Atena înaintează în istorie mascat: zone de umbră persistă în ceea ce privește datele sale - o ignorăm pe cea a nașterii, iar cea a morții, care a făcut obiectul unor îndelungate cercetări, a fost fixată recent în anul 411
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăcere” 77 1) Să-ți muști limba și s-o scuipi... 2) Filosoful preafericit. Momentul al doilea - Întrebuințări terapeutice ale cuvântului: sofistica antiphoniană 81 V. Antiphon și „arta de a scăpa de mâhnire” 83 1) O reparație pentru sofiști. 2) Antiteza lui Socrate. 3) Inventarea psihanalizei. 4) Dușmanul legilor. 5) Hedonismul anarhist. 6) Să terminăm odată cu barbarii! Momentul al treilea - Inventarea plăcerii: jubilarea lui Aristip din Cirene 99 VI. Aristip și „voluptatea care gâdilă” 101 1) Filosoful cu fustă. 2) Triunghiul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ei: ruine, moloz, scheletele unor clădiri Înnegrite care se profilau pe ceruri sumbre, draperii sfâșiate, faianță spartă, dulapuri pustii, mobile arse, cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte; a culorii, luminii și cadrajului perfecte, care făceau lumea mai frumoasă decât În realitate. Uite ce frumoasă eram În fotografii, spusese odată, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
matrimoniul sfințit 27. Polemistul va insinua chiar că marcioniții se lasă să moară prin Înfometare (apocarteresis) pentru a-și arăta disprețul față de Demiurg 28. Aici se află, potrivit lui Tertulian, esența Însăși a doctrinei lui Marcion, expusă În lucrarea bine intitulată Antiteze, care Își propune „să arate nepotrivirea dintre Noul Testament și Vechiul Testament, discordia euangelii cum lege”29. Prin ce metode se realizează acest lucru? Pe de o parte, după cum am arătat, printr-o hermeneutică a suspiciunii aplicată Vechiului Testament; pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ierusalimului ceresc 49. Mesajul lui Pavel este lipsit de echivoc. Dacă cineva ar fundamenta creștinismul pe Epistola lui Pavel către Galateni, susține Harnack, atunci creștinismul ar semăna În mod inevitabil cu marcionismul. Sau, afirmă tot Harnack, ar semăna cu luteranismul. Antiteza paulină Între Credință și Lege devine fundamentul exegezei biblice a lui Marcion. Însă mai este ceva. În conflictul de autoritate care Îl opune pe Pavel Bisericii-mame din Ierusalim, Marcion vede opoziția dintre apostolul adevărat și falșii apostoli (pseudapostoloi)50, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Dumnezeul propăvăduit de Noul Testament era diferit de cel din Vechiul Testament. În consecință, nu numai Vechiul Testament a devenit produsul Înșelător al Demiurgului și al slujitorilor săi de pe parcursul istoriei, ci și cea mai mare parte din ceea ce numim Noul Testament 52. Antitezele lui Marcion, care făceau parte din canonul biblic marcionit, erau probabil destinate să furnizeze rațiunile pentru omiterea Întregului Vechi Testament și a majorității Noului Testament sub forma unui sistem de opoziții energice Între Credință și Lege, ceea ce duce la opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Spirit și nici o Triadă de eoni sau o a doua Pentadă de elemente (stoicheia)17; toate acestea apar mai tîrziu, după ce Tatăl va fi emanat-o (proballein, produxit) pe Mama celor Vii (emma de hayye)18. Împărăția Întunericului este o antiteză simetrică În raport cu Pămîntul luminos. Numită Materie 19, ea are cinci Membre (Lumi), „cele cinci despărțituri ale Răului”20, sau antra elementorum („ascunzișuri ale elementelor”): Fum, Foc, VÎnt, Ape, Întuneric. Augustin spune 21: „aliud tenebris, aliud aquis, aliud ventis, aliud igni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Reluînd argumentele marcionite, maniheismul dovedește o puternică tendință antiiudaică. Principala temă a destul de monotonului episcop manihean Faustus din Milevum, combătut de Augustin Într-un amplu tratat În treizeci și trei de cărți (la anul 400 p.C), nu este nimic altceva decît antiteza marcionită Între Vechiul și Noul Testament. Augustin Însuși 137 s-a văzut silit să-i recunoască acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
masculină, care acceptă incertitudinea au fost implementate într-o societate colectivistă, preponderent feminină, care evită incertitudinea și în care distanța față de putere este relativ mare. Soluția adoptată de cultura română contrazice principiul asemănărilor dintre culturi, dar este coerentă cu acomodarea antitezelor în interiorul sistemului. Observând destinele paralele care au cizelat istoria colectivității, Mihai Ralea (1924/1997, p. 70) considera că sufletul nostru etnic e greu de indicat din cauza diferențelor sociale prea mari din trecutul nostru, diferențe care au creat cel puțin două
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
negativ (2); neplăcere (2); obstacol (2); opinie (2); oponent (2); oprește (2); oprire (2); politică (2); protest (2); pune (2); refuza (2); tărie (2); toți (2); voință (2); zice (2); zid (2); adversar; aer; alb-negru; alintat; ambiție; ambițios; animal; anti; antiteză; apărare; aprobă; apune; argumente; ascensiune; astăzi; atacare; bancă; baterie; berbec; a bloca; blocaj; body guard; bou; bun; cal; calm; cap; căpățînos; ceda; cerc; ceva; ci; combate; compara; conflict; confruntă; contracara; contradictoriu; contrapune; a se contrazice; a controversa; nu cred; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
se află în continuă mișcare, devenind ea însăși "conștiință" 12, plenitudinea unei conștiințe. Percepția primară a lumii, exterioară sau interioară, este o non-imagine, "o umbră a obiectului", "un obiect-fantomă" 13. Imaginea pe care Gilbert Durand o supune "regimului diurn", al antitezei, și "regimului nocturn", al eufemismelor, capătă existență proprie, transformându-se în "structură antropologică. Fie că este sceptru, spadă, cupă, roată, baston, cu puteri teriomorfe, acvamorfe sau nictomorfe, imaginea descrisă de Gilbert Durand este "încărcată" universal "cu un al doilea sens
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpului, mitul a fost considerat "o dramaturgie a vieții sociale, a istoriei poetizate", "un ansamblu de simboluri foarte vechi, destinate inițial să învăluie dogmele filosofiei , și de idei morale al căror sens s-ar fi pierdut."7 Gândit, întotdeauna, în "antiteză" cu ceva sau ca "reziduu" a ceva, mitul a avut diferite accepțiuni: * O transformare fantezistă a unor evenimente istorice reale (de la Euhermus la istorici și folcloriști moderni); * Un limbaj "poetic" prin care sunt exprimate cunoștințe despre lumea fizică și socială
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a început demolarea caselor de pe strada principală a orașului. Atunci când acestuia i s-a expropiat casa pentru a fi demolată, s-a spânzurat în casa lui, lasând soția și cei 4 copii, 2 fete și 2 băieți, pe drumuri. In antiteză cu aceste personaje triste, apăreau din ce în ce mai mult figurile noilor conducători, duri și inculți, cu care am avut și noi tot felul de confruntări. Mulți tecuceni își amintesc întâmplări legate de ignoranța celor care conduceau treburile orașului Tecuci după instaurarea regimului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
era o adevărată ofensă adusă regimului ateu. Sfântul Sinod a instituit rugăciuni speciale pentru toți care au suferit în temnițele și lagărele comuniste. In cinstea lor biserica a hotărât o zi specială de rugăciune, a doua duminică după Rusalii. In antiteză, incultura supraveghetorilor, așa cum le-am văzut și eu din documentele dosarului tatălui meu, este sugestiv ilustrată de Iosif Schwartz. Intr-o perioadă de destindere, când au început să aducă niște cărți deținuților, evident cu caracter de îndoctrinare, un caraliu “brunet
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și-alunecând, îmi zgârie pieptul/ și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie fâșii de carne,/ și-alunecând" alunecând, rămâne în mine numai scheletul." În poemul "În lunga noapte" din "Istoria unei secunde", Adrian Păunescu evocă istoria într-o atitudine romantică la care antiteza trecut-prezent amintește de "Epigonii" lui Eminescu. A. Păunescu realizează, și el, o hiperbolă în care se integrează Bălcescu și Mihai Viteazul. Țara este martorul vechiului și al noului. Se repune în discuție locul omului, cu posibilitățile ce se deschid spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
știu,/ toți unul într-altul suntem acum,/ și numai eu sunt eu./ Să nu adorm. Să nu adormi.../ Cine știe în ce putem să ne trezim,/ Cine știe în cine...". ("Cosmogonia sau cântec de leagăn"). Alteori este sec, schematic "teză, antiteză, sinteză", cum ar spune M. Nițescu. Deși s-a vorbit despre lipsa de emoție și de patos a poeziei lui N. Stănescu, trebuie să subliniem că demonstrația riguroasă ne transmite pasiunea, indiferent că face teoria numerelor, pune întrebări asupra problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fixează, în general, o durată unică, reliefată direct (uneori, chiar în titlu: Sara pe deal, Se bate miezul nopții..., Sfârșit de toamnă etc.) sau doar sugerată. Prezentul liric sau imperfectul evocativ (cele mai frecvente durate poetice) se asociază uneori contrastiv (antiteza trecut-prezent este specifică liricii romantice, de pildă) sau participă la triada trecut- prezent- viitor. Schițarea unei paradigme a categoriei timpului în cele trei genuri evidențiază valorile multiple atribuite acestui reper esențial al viziunii artistice. Seriile valorice pot fi următoarele: - timp
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moartă) sau se poate dispensa de tropi (Când luna prin nouri pe lume veghează). Diferențierea se produce și la nivelul structurii morfologice: metasememul privește un cuvânt/o sin tagmă, în timp ce metalogismul se poate manifesta în unități de semnificație superioare cuvântului. Antiteza este procedeul/figura de stil prin care se accentuează opoziția semantică și stilistică între două cuvinte, idei, concepte, imagini sau simboluri poetice, între două per sonaje sau situații. Uneori, titlul însuși evidențiază antiteza, ca procedeu compozițional ce structurează întregul text
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]