2,440 matches
-
nici nu este supus unei cinetici imprevizibile (dificil de controlat la nivelul imaginarului colectiv). Un rol major în cadrul lui îl joacă structura mitică, tocmai datorită registrelor sale narative și simbolice, determinate și funcționale în baza schemelor. Mitul este, în perspectivă antropologică, ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat [Émile] Bréhier ["Philosophie et Mythe". 1914], povestirea istorică și legendară. (Durand, Structurile antropologice 54) În cadrul imaginarului, mitul se manifestă precum un sub-sistem cu autonomie parțială, dat fiind că el depinde de contextul în care a fost generat, precum și de cel în care este reluat; în plus, el poate da seamă de un anume
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
natural, o anumită structurare a imaginarului, jalonată de repere fundamentale, precum simbolismul ritualic sau valorile morale. Cum este posibilă, însă, lectura acestei lumi interioare a mentalului colectiv, și nu doar ca o țesătură de motive, imagini, simboluri, mituri, arhetipuri, relevante antropologic, istoric sau chiar estetic (cum se întâlnește la Gaston Bachelard și la Gilbert Durand)? Din ce unghi se poate (re)construi o (altă) perspectivă asupra imaginarului european, care să nu stăruie neapărat asupra cantității sau semnificației creațiilor (fie abstracte, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu au pentru el relevanța altor două noțiuni, imaginea și simbolul. Cu o ancorare diferită în realitatea imediată, mentalitatea și reprezentarea socială rămân manifestări imaginative atașate sau subsidiare imaginarului, a cărui substanță este asigurată mai curând de fenomene cu caracter antropologic și cu relevanță majoră pentru marile comunități, în perioade foarte lungi de timp (precum arhetipul, modelul, mitul, ritualul și credințele). Diferit de mentalitate și de reprezentarea socială, ce este totuși imaginarul − această noțiune atât de bogată, care a depășit statutul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
viața societății, cât și pentru științele contemporane? Definiția dată de Gilbert Durand în 1960 și reiterată de-a lungul zecilor de ediții ale lucrării sale este generoasă, dar este ea și operațională pentru un alt tip de demers decât cel antropologic? Cum anume poate fi (de)limitată această "oglindă a realității" de realitatea însăși, dat fiind că în ea se reflectă nediferențiat artele, politica, acțiunile sociale, iar mass-media exploatează neîncetat locurile comune din tradiția colectivă, actualizează mituri, pun în formă de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
autopropulsează în cadrul mentalului colectiv sub forma mitului, pentru a-l menține activ; astfel, el își exercită funcția compensatorie în raport cu realitatea, dintr-o nevoie umană funciară, simptomatică la nivelul întregului psihism colectiv, de a controla frica de neant (acest adevărat resort antropologic al imaginarului colectiv). Alte câteva precizări metodologice se impun acum, în acest moment al analizei (etimologic, méta și odos definesc progresia unui demers demonstrativ și, totodată, descrierea modalităților prin care el se finalizează și prin care conduce la un progres
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lucru, pregătirea și delimitarea unui perimetru, apoi a nivelelor și a direcțiilor de sondare, a strategiilor după care anumite lucruri sunt lăsate deoparte, ca "martori", în favoarea dezvăluirii altora. Pentru studiul de față, nu urmăresc atât evoluția structurilor globale ale imaginarului, antropologice sau istorice, cât mai curând relația unor noțiuni specifice, dar învecinate semantic, cu referințele lor (din registrul sacrului și al profanului, unele fiind simbolice, altele politice) și cu instanțele care le-au generat și le-au integrat în discursul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de legitimare prin memoria arhivată. Sondarea arheologică vizează însă la rândul său nu atât istoria structurilor imaginarului, cât formarea și tectonica termenilor care sunt definitorii pentru el. Sinuoasă, ea caută să ferească obiectul de studiu de "iluzia semiologică" (Durand, Structurile antropologice 30), pentru a releva mai curând stratificarea și istoria semantico-simbolică a noțiunii de imaginar. Într-o anumită măsură, acest tip de demers poate aminti, cum se va vedea, de tripartiția socială stabilită de Georges Dumézil în relație cu ritualul și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
morfologică a sa. Util demersului de față este și că, în ultimele decenii ale secolului trecut, s-a adăugat o componentă interdisciplinară în studiul ceremoniilor imperiale romane (în care termenul și-a găsit prima sa utilizare specializată și explicită). Natura antropologică și istorică a acelor cercetări ne permite acum corelarea cu tematica generală a reprezentărilor morții din culturile antice, precum și cu cea ideologică, și, adaug în spiritul demonstrației de față, cu simbolistica politicului. Sursele, puțin numeroase, relevă o anumită instabilitate a
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
criza filosofică a valorilor și a politicului, substanța vieții civice ateniene. Aristotel își dezvoltă teoria pe suportul asigurat de maestrul său, fără a conteni totuși să polemizeze cu el. Mutația principală pe care o propune viziunea sa este de natură antropologică: natura umană este responsabilă pentru întreaga viață în societate. Instituțiile sunt revăzute conceptual, dar și pragmatic prin teoria noului stat, cel al lui Alexandru Macedon, autorul schimbării ireversibile a gândirii politice grecești și model pentru cea romană. Raționalitatea lumii ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Din păcate, deși proiectul său politic, comparativ cu cel al lui Platon, nu a fost artificial și utopic, nu a fost nici la fel de "democrat" în ce privește înțelegerea relațiilor sociale. Imaginarul colectiv antic și medieval, conservator prin definiție, face pandant cu viziunea antropologică a Stagiritului asupra gestionării puterii și asupra rolurilor socio-economice și culturale (masculin-feminin, stăpân-sclav), considerate până în timpurile moderne, de toate instituțiile, ca fiind "naturale". Imaginarul medieval s-a constituit pe baza unor formațiuni discursive care nu au avut întotdeauna o sorginte
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de memorare a informației sunt, implicit, un factor de ordonare a materiei de prezervat. Tocmai de aceea, imaginarul colectiv este un tip de matrice în oglindă față de realitate, el "memorând" schema rolurilor și a relațiilor de putere, cu relevanța lor antropologică și teologică. Format din câmpuri discursive deschise (în care acționează procesual miturile, codificarea simbolică, ierarhia spațiilor etc.), cu specificul lor, sistemul imaginarului este conectat permanent la materia realității și la gândirea colectivă. Aceste câmpuri discursive converg către un factor coagulant
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
natură, divină și umană, din care derivă și dubla sa putere, de judecător absolut (peste laicat și ecclesie), dar și de guvernator al oikonomiei creștine. Pe "ordonata" structurii sale interne, imaginarul organizează și reprezintă registrul perceptibilului, fie "reglat" după modelul antropologic teoretizat de Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modelul simbolic al lumii medievale (cultură−natură, dar și relații de tipul: spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu profan-spațiu religios, spațiul existentului-spațiul lumii de dincolo etc.). Timpul, "abscisa
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
e Medioevo centrale". Dolcini 99-120. Dubois, Claude-Gilbert. "Les modes de classification des mythes". Thomas 28-35. Duby, Georges. Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului. București: Meridiane, 1998. [1978] Dumézil, Georges. Mythes et épopées. Gallimard: Paris, 1968-73. 3 vol. Durand, Gilbert. Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală. Trad. Marcel Aderca. Postfață Cornel Mihai Ionescu. București: Univers Enciclopedic, 1998. [1960] ---. L'Immaginario. Scienza e filosofia dell'immagine. Como: RED, 1996. [1994] Ferluga, Jarlan. Bisanzio. Societa e stato. Milano: Sansoni, 1974. Ferraris, Maurizio
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
izvorul, fântâna". În limbajul medical, fontanelă (NA; cf. fr. fontanelle) desemnează conceptul de ,,spațiu neosificat, membranos și depresibil, situat la punctele de întâlnire ale unor suturi ale bolții craniene la nou- născut" (DM, 2007: 496). Tiparele preconceptuale sunt eterogene (ontologice, antropologice, livrești etc.) în cercetarea metaforei specializate. Endolimfă (cf. fr. endolymphe; en. endolymph) este una dintre metaforele al cărei model preconceptual are caracter livresc: lympha, ae era o metaforă poetică utilizată de Lucrețius și de Vergilius cu accepțiunea de apă "limpede
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
limba latină, la Quintilian, în urmă cu aproape două milenii, utilizat cu o accepțiune empirică. Eco-, -eco-, - oie (cf. gr. οϊκος, -ου, s.m.) este unul dintre modelele preconceptuale deosebit de productive în terminologia economică, de-a lungul secolelor. Domeniul-sursă de natură antropologică este deosebit de productiv în constructele metaforice medicale: med. semnul siluetei; med. sindromul degetului albastru; med. sindromul fibrelor lungi; med. sindromul omului roșu; med. sindromul părului argintiu; med. sindromul persoanelor cu cârjă etc. Prin caracteristica "cunoscut/ determinat" dată de articolul hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nu pot fi abordate înafara relației dintre strategiile de comunicare și obiectivele pe care presa și le propune. Mesajul, dar mai ales impactul informației asupra publicului sunt obiective fundamentale. Este dimensiunea care permite abordarea tiparelor de metaforizare, dintr-o perspectivă antropologică. În acest scop, am recurs (selectiv) la excerptarea câtorva tipare de metaforizare existente în articolele de presă, dintre care, metafora jurnalistică - nominală și apozitivă (cu aplicație pe Cotidianul, Gazeta sporturilor, Jurnalul National etc.). De o tratare specială beneficiază domeniul-sursă al
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
însă, prezintă puțin interes pentru terminologie. Nu este lipsită de interes observația că ontologia este o disciplină a substanței, terminologia, o disciplină prin excelență nominală (în desemnare). Modelele preconceptuale ale metaforei medicale se definesc printr-o mare varietate culturală, ontologică, antropologică etc. V.1. Modelul antropocentric Perspectiva antropocentrică (Tabel 2; Tabel 3; Tabel 4) în terminologia medicală implică sub aspect conceptual, cognitiv și sub aspectul filozofiei limbajului, ființa umană cu tot ceea ce îi este specific (relații de rudenie, părți ale corpului
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica mediului / 88 4.1. Argumentul valorii intrinseci sau "argumentul ultimului om" / 89 4.2. Un argument bazat pe științele vieții / 92 4.3. Un argument utilitarist bazat pe interese / 94 4.4. Un argument antropologic bazat pe "diferența ontologică" / 98 4.5. Un argument teologic sau bazat pe credințe religioase / 101 Partea a II-a. Paradigme în etica mediului / 107 1. Land Ethic / 107 2. Eliberarea sau drepturile animalelor? / 113 2.1. Eliberarea animalelor / 113
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Din perspectiva constituirii relaționale a conștiinței ecologiste, Morin identifică nucleul generativ în relația dintre înțelegerea ecosistemică a naturii și revizuirea viziunii tradiționale asupra naturii. Filosoful francez enumeră următoarele componente procesuale ale formării conștiinței ecologiste 9: • Reintegrarea mediului înconjurător în conștiința antropologică și socială. • Resurecția ecosistemică a ideii de natură. • Aportul decisiv al biosferei la formarea conștiinței planetare. Drept urmare, prin efectul cumulat al acestor procese de redefinire, reconceptualizare și reorientare, rezultatul este acela că, la nivel fundamental, radical, recunoaștem că "problema ecologică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în considerare a rezultatelor cercetării din științele vieții. A treia analiză ne întoarce la presupozițiile specifice utilitarismului și la noțiunea de interes, dar în contextul relaxării cadrelor specifice unei asemenea abordări. Următoarea strategie se originează în diverse demersuri de tip antropologic care pornesc de la specificul ființei umane ca ființă culturală, reflexivă, socială și politică. În fine, întrucât elaborarea eticii mediului este uneori corelată cu un fundament constituit din credințe de tip religios, analizez și această dimensiune a constituirii unui discurs etic
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
au anumite caracteristici care îi diferențiază de alte viețuitoare, pe când din perspectivă ecocentrică vom lua în considerare o caracteristică pe care o au în comun toate ființele vii, aceea de a fi membrii ai comunității vieții. 4.4. Un argument antropologic bazat pe "diferența ontologică" Consider că ideea lui Blaga 160 cu privire la "diferența ontologică" dintre orizontul specific uman, caracterizat prin aspirația spre cultură și deschidere spre mister și revelare și orizontul imediatului, specific vieții animale, caracterizat prin centrarea pe instinct și
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sălbatică nu trebuie evaluată economic. Alte construcții teoretice iau în considerare alte aspecte ale relației dintre om și natură, de la natură ca obiect al contemplației estetice la natură ca furnizor de plăceri, ceea ce duce la dezvoltarea altor versiuni ale argumentului antropologic, de la accentul hedonist bazat pe plăcere la accentul estetic bazat pe frumusețea naturii. Astfel, cred că este conceptibilă o etică hedonistă a mediului în care natura, pusă în relație cu posibilitatea fericirii ființei umane, să fie înțeleasă drept o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
consecința obligatorie dar constituia, în ciuda a tot și a toate, o ieșire posibilă. Această interpretare, care coincide în multe privințe cu cele ale lui Karl Popper, Hannah Arendt sau Claude Lefort, evidențiază prezența în opera lui Marx a unui „nucleu antropologic” vinovat în mare parte de concepția coercitivă a comunismului care va triumfa mai târziu, și invitând la despărțirea de lecturile propuse de filosoful comunist francez Louis Althusser. într-adevăr, nu există nicio „separație epistemologică” între operele din tinerețe marcate de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice are aproape un secol. Direcția de cercetare denumită astfel se caracterizează prin baze antropologice care vizează studiul comparativ al comportamentelor comunicative din diverse societăți sau culturi. Obiectul investigației este competența comunicativă, ce reprezintă ansamblul regulilor sociale care permit manifestarea la vorbitori a unei competențe lingvistice (în speță, gramaticale) similare. În acest mod, etnografia comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]