4,171 matches
-
preocupările ei chestiunea raporturilor de rudenie. Aceste două repere precedă studiul lui C., Relațiile de rudenie în societățile tradiționale. Reflexe în folclorul românesc (1987; Premiul „S. Fl. Marian” al Academiei Române), care aduce o pespectivă nouă în tratarea problemei, aceea a antropologiei structurale. În cea de-a treia parte a studiului, autorul urmărește „felul în care poezia populară (în sens generic), ca metatext, «citește» sau «reflectă» raporturile de familie ca referent, ca realitate, ca «text»”. Accentul cade pe modelul românesc de înrudire
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
ani omenirea privește cerul printr-o gură de tun”). C. vrea să instaureze în România un etos agresiv. Toate virtuțile, cunoscute și recunoscute, miturile, valorile care susțin orgoliul nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este fatalismul. Omenia este o calamitate și viciul nostru fundamental ar fi resemnarea. În fișa specificului nostru mai sunt notate indiscreția, dezmățul, lipsa de mister
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Marcu, București, 1994; Eseuri, tr., îngr. și pref. Modest Morariu, București, 1988; Revelațiile durerii, îngr. Mariana Vartic și Aurel Sasu, pref. Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 1990; L’Ami lointain: Paris-Bucarest, București, 1991; Singurătate și destin, îngr. Marin Diaconu, București, 1991; Antropologie filosofică, îngr. și pref. C. Barbu, Craiova, 1991; Îndreptar pătimaș, București, 1993; Oeuvres, Paris, 1995; 12 scrisori de pe culmile disperării însoțite de 12 scrisori de bătrânețe și alte texte, îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1995; Razne, îngr. Nicolae Florescu
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
volumului Eu, Alter, Alter Ego. Un pas mai departe îl reprezintă construcția teoretică din Despre teme, unde, prin apelul la concepte curente ale filosofiei sociale din panoplia școlii lui Th. W. Adorno, sunt propuse dezbaterii câteva dintre dilemele esențiale ale antropologiei literaturii, printre care și cea privitoare la sensul estetic al „creației sociale”. Ulterior, și în continuarea acestor investigații preeminent teoretice, cercetătorul își focalizează atenția asupra relației dintre fundalul cultural și performanța literară, terenul predilect pe care și-l alege constituindu
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
Ovidiu Bârlea, „Metoda de cercetare a folclorului”, REF, 1970, 4; Virgiliu Florea, Tipologia folclorului, ST, 1971, 10; Ion Taloș, Enciclopedia poveștilor românești, ST, 1976, 6; Ion Taloș, Ovidiu Bârlea, „Istoria folcloristicii românești”, CREL, 1977, 1; Mihai Coman, De la poetică la antropologie, LCF, 1979, 23; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Poetică folclorică”, AAF, 1981, 309-311; N. Bot, Ovidiu Bârlea, „Folclorul românesc”, AAF, 1983, 350-353; Ion Cuceu, Ovidiu Bârlea, „Eseu despre dansul popular românesc”, AAF, 1983, 384-386; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
literatură, București, 1967, 51-135; Poezii populare în lumina etnografiei, București, 1976; Cadre ale gândirii populare românești. Contribuții la reprezentarea spațiului, timpului și cauzalității, postfață Ovidiu Bârlea, București, 1985; Cel ce urcă muntele, București, 1996; Crist și condiția umană. Încercări de antropologie creștină, București, 1996; Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, București, 1997; Treptele bucuriei, Iași, 1997; Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord, București, 1998. Repere bibliografice: N. Steinhardt, Ernest Bernea despre cadrele gândirii populare românești, ST, 1986, 7; Vintilă
BERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285709_a_287038]
-
din realitatea cotidiană, prozaic-derizorie, din actualitatea social-politică (scrutată, aceasta, din punctul de vedere al omului de cultură și, totodată, din cel al omului „oarecare”, al „omului precar”, fără morga tehnicistă a analistului politic ori a politologului), dar și din domeniul antropologiei culturale, al istoriei ideilor ori mentalităților, al imagologiei aplicate ș.a.m.d. De fapt, sunt solilocvii lăuntrice consemnate în scris, suscitate de cei mai diferiți „stimuli” exteriori care pot stârni o conștiință (în cazul în speță, pe cea a lui
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și pacient este o formă de contact uman și, totodată, o variantă de comunicare interumană; se stabilește un “sistem comunicațional medic-pacient” (I. Oprescu, 1975), care poate fi studiat prin metode lingvistice, psiholingvistice, sociolingvistice, semiotice, etc. - pe scurt, prin metode de antropologie cultural-lingvistică. Contactul medic-pacient este rareori căutat ca un scop în sine, ca o nevoie de contact interuman (la diferite nivele: de la nivelul etiologic - Szondi a argumentat existența unei “pulsiuni de contact” - până la nivelul intelectual sau spiritual). În imensa majoritate a
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cari hotărăsc și necesitează apriori purtarea practică. Moralitatea este singura legiuită ordine a acțiunilor care poate fi dedusă cu totul apriori din principie. De aceea metafizica moravurilor e adică și proprie morală pură, căreia nu i se pune de temei antropologia (și nici o condiție empirică). Metafizica rațiunei speculative este cea care se obișnuiește a se numi într-un sens mai îngust metafizică; dar întru cât morala curată aparține totuși trunchiului deosebit de cunoștință umană, recte filozofică, din rațiune pură, voim să-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea importantă pentru a o elimina cu totul sau a o anina într-alt loc, unde ar găsi poate și mai puțină înrudire decât în metafizică. Este așadar o venetică primită de câtva timp, pînă-și va găsi căpătâiul într-o antropologie detaliată (acest pendant al științei naturale empirice). Aceasta este așadar ideea generală a metafizicei, de la care exigîndu-se în început mult mai mult decum i se putea cere cu dreptul și desfătîndu-se multă vreme în așteptări plăcute, a căzut în urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ANDREI OIȘTEANU (n. 1948) este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română), conferențiar la Centrul de Studii Ebraice (Universitatea din București) și președinte al Asociației Române de Istorie a Religiilor. Domeniile sale predilecte sunt etnologia, antropologia culturală, istoria religiilor și a mentalităților. Este doctor în științe umaniste (Universi tatea din București) și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Cărți publicate în limba română : Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Dacia, 1980 (ediția a II-a, Polirom
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II-a, Polirom, 2012) ; Motive și semnificații mito simbolice în cultura tradițională românească, Minerva, 1989 ; Cutia cu bătrâni (roman), Meta, 1995 (ediția a II-a, Cartea Românească, 2005 ; ediția a III-a, Polirom, 2012) ; Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, Nemira, 1997 (ediția a II-a, 1998) ; Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas, 2001 (ediția a II-a, 2004 ; ediția a III a, Polirom, 2012) (Premiul Uniunii Scriitorilor din România - Asociația București
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
etc.) și uneltele specifice sunt, cu rare excepții (105), inventate și patronate de zeițe sau de eroine legendare (52). La aceste concluzii de antro- pologie economico-culturală s-au alăturat și lingviștii. Ei au adus în această privință argumente noi, de antropologie lingvistică, susținând înru direa semantică și fonetică dintre cuvinte ca germ. Weib („femeie”), pe de o parte, și germ. weben („a țese”), engl. web („țesă tură, pânză”), pe de altă parte, sau dintre engl. to weave („a țese, a urzi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era imaginată de mentalitatea arhaică și tradițională românească. Această ipoteză pare să fie confirmată de faptul că, în vechime, macul se oferea divinităților htoniene, funerare și infernale : Iștar (Inanna), Demetra, Persefona, Hypnos etc. Macul se oferea, de asemenea, defuncților - susțin antropologii - pentru a-i „apăra împotriva spiritelor rele de dincolo de mormânt” (110). 7. Opium, hașiș, tutun. Ciubuce, narghilele, tabachere Prin incizarea capsulelor verzi de mac (Papaver somniferum ; a nu se confunda cu macul de câmp, Papaver rhoeas) se extrage un suc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dintru început Ce se purta chiorâș pe ape (38). Nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât vaga speranță de a rosti câteodată - într-un moment de inspirație sau din pură întâmplare - câteva sunete pe care îngerii să le poată înțelege. IX. Antropologia locuirii tradiționale 1. Omul între Natură și Cultură Textul de mai jos a fost prezentat la sesiunea de comunicări „Natură și Cultură în arhitectura sfârșitului de secol. O dezbatere despre poietica locuirii”, desfășurată la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ion Mincu” din București, pe 13-14 mai 1988 (1). Inițiată și organizată pe principiul abordării interdisciplinare a temei, sesiunea a reunit cam 30 de specialiști care au tratat complexa problematică a locuirii din diverse perspective : arhitectură, filosofie, etnologie, lingvistică, ecologie, antropologie culturală etc. Editura Meridiane s-a oferit să publice un volum cuprinzând textele comunicărilor. Cartea a fost inclusă în planul editorial al anului 1990. Aflând de această inițiativă, fostul Consiliu al Culturii și Educației Socialiste a trimis Editurii Meridiane, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
îngerilor. Reconstituiri, dispute, utopii 1. Lingua Adamica ....................... 545 2. Experimentele suveranilor și disputele teologilor ........................................... 548 3. Cea mai veche atestare a motivului ..................................................... ..... 555 4. Cartea lui Solomon ..................................................... ..................... 557 5. Cartea-copac ..................................................... ........................... 559 6. Cartea-hrană ..................................................... ........................... 562 7. Cartea-templu ..................................................... .......................... 565 Note ..................................................... ...................................... 569 IX. Antropologia locuirii tradiționale 1. Omul între Natură și Cultură ......................... 575 2. Buricul pământului ..................................................... ..................... 576 3. (U)topograma satului tradițional ..................................................... ....... 578 4. Lumea de dincolo și lumea de dincoace ..................................................... .. 580 5. Urbi et orbi................................................. ................................ 582 6. Magia și mitologia hotarului ..................................................... ........... 583 7
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestea intervin, de cele mai multe ori într-un mod hotărîtor, în alegerea, circulația sau "cariera" lor. Cercetînd ansamblul discursurilor, de la cele religioase pînă la cele științifice, demersul mediologic se deschide unor categorii largi de receptori, de la cei interesați de istoria mentalităților, antropologie, religie, politică și pînă la cei atrași de filosofie, ideologie sau știință. Cele douăsprezece capitole ale Cursului prezintă, pe lîngă un cadru teoretic indispensabil, și numeroase redimensionări ale unor forme concrete de acțiune sau ale unor sisteme "clasice" de gîndire
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
distinctivă a transmiterii aceea de a transporta sistemul în timp, între sfere spațio-temporale extrem de diferite, pe cînd comunicarea ar consta în a propaga o informație doar în spațiu. Teoria mediologică a autorului francez ar subîntinde, așadar, o filosofie și o antropologie care se pliază pe o nouă receptare a realităților actuale. Régis Debray constată că tendința generală a modernității și a lumii în care trăim este aceea de a cuceri cît mai mult spațiu, de a extinde orizonturile de percepție existente
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
controlul asupra duratei lungi care ar diminua atît goana după instanțierea evenimentelor, cît și tendința obsesivă de dezmărginire a spațiilor. A integra evoluția umanității într-un cadru istoric bazat pe studiul faptelor de transmitere înseamnă, de asemenea, a postula o antropologie care să revalorifice sentimentul de co-apartenență pe care R. Debray îl denumește "a fi împreună în mod succesiv". Actul de comunicare realizează mai ales relații pragmatice între indivizi, co-prezența sau tele-prezența fiind cele care imprimă timpului caracteristica simultaneității, a lui
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
scrisul au avut în acest domeniu mai multă intuiție decît slujbașii spiritului botezați filosofi. Mai multă decît Leibniz și a sa teorie a transformărilor, cu preocupările sale pentru rețele și mașini. Mai multă decît Immanuel Kant, atunci cînd analiza în Antropologia din punct de vedere pragmatic ce înseamnă "o masă bună într-o companie bună" "bunăstarea care pare să rimeze cu Umanitatea" -, aprofundînd exercițiul mediologiei aplicate. Mai multă decît Valéry în a sa Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci, în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe exacte într-o instituție școlară, între instrumente și creație în antropologie, între tehnico-economic și psiho-cultural în sociologie, chiar împărțirea intelectuali/muncitori în anuarul meseriilor; formă și sens în analizele de text (ca și cum punerea în pagină, așezarea caracterelor, dispunerea grafică n-ar fi purtătoare de sens), suprafață și conținut, mesaj și suport
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
muritori să revină la sursele lor. Semnele de întrebare ale religiei umbresc modul de răspîndire a acesteia. Nouă ne rămîne să le îndepărtăm. Este un fapt inevitabil. În științele umaniste, răspunsurile greșite au venit înaintea întrebărilor potrivite. Teologia noastră creștină, antropologie prematură, este știința noastră politică în stare sălbatică, iar în adevărurile ascunse în Dumnezeu nu vom găsi nici mai mult, nici mai puțin decît cele mai banale operațiuni umane. În consecință, societățile s-au organizat la început în numele și întru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sfintei Treimi. Și cea mai bună dovadă, în treacăt fie spus, că omul este triadic și ternar este faptul că Dumnezeu este trinitate. Tripartițiile mitice ale ordinii sociale (de tipul "preoți, războinici și țărani") au o garanție teologică mulțumitoare, în timp ce antropologiile duale care merg pe opoziția între doi termeni nu reușesc să treacă examenul originilor simptom rușinos pentru ele. Ceea ce noi dobîndim prin convenție sau din lene în Omul-Dumnezeu, Hristos, reprezintă în realitate întruparea Cuvîntului lui Dumnezeu. Oricare ar fi prioritatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]