9,963 matches
-
ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Doamna o dojeni și o lămuri că nu o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o poate ține în brațe pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru că nu e loc. Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
totuna. — Vreau să apăs pe buton. ... și liftul se opri. Toți au rămas calmi, în aceeași poziție, fiind siguri că în clipa următoare fie vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vor porni din nou, fie se vor deschide ușile; nu se întâmplă nimic în schimb. Secretara apăsă pe unul din butoane sperând. Toți o aprobau din priviri, mai puțin fetița, care îi scoase limba, rânjind cu răutate. — Eu trebuia să apăs pe buton. Termină! Liftul se mișcă puțin, dar nu urcă deloc. Un sentiment de îngrijorare creștea în fiecare, însă nu aveau curajul să-l arate. Puteau să privească ceasul, dar ar fi fost ca și cum timpul care le strângea încheietura mâinii
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
umăr secretara. — La ce am pierdut. Cred că am să șterg ziuă asta din agendă, nu mi-a folosit la nimic. — Vă înșelați, domnule, mai târziu vă veți aminti. — Ca de o zi pierdută. — Dacă așa considerați. — Acum pot să apăs pe buton? Nimeni nu dădu atenție întrebării. De oboseală, se așezară pe podea, apoi mâncară pizza și băură Coca-Cola. Spre dimineață li se făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dragoste. Treptat părerile fiecăruia se schimbau pe măsură ce aflau mai multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el își va tăia unghiile, ea își va pensa sprâncenele; însă mirosul de curat al aerului, al cearșafului și al pielii a fost tot ce i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
i-a mai rămas în minte după ce se treziră doamna și fetița ei. — Vreau să apăs pe butoane. Nu se poate. — Lăsați-o să se joace, e totuși un copil. Fetița nu mai așteptă îngăduirea mamei și se apucă să apese aleatoriu pe câte două-trei butoane odată ca și cum ar fi cântat la un instrument cu clape. După câteva secunde liftul se puse în mișcare și începu să coboare repede, dezmembrându-se din pricina vitezei. Podeaua se desprinse prima și căzu în gol
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce și-a amintit deja, era
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să îi treacă starea asta și să-i poată înfrunta pe ceilalți. Dacă își punea în gând să rămână așa ar fi putut sta nemișcat zile în șir fără să simtă nevoia să clipească sau, de ce nu, să respire. Își apăsă pleoapele cu podul palmelor până când durerea îi făcu bine. Iubea durerea fizică, preferând-o celei psihice, care acum îi sfredelește creierul golindu-l de orice sentiment al unui eventual viitor. A ieșit până la urmă din cameră; se pregătea să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
obosit. — Tu ai văzut cât e ceasul? — Nu. — Obosit de atâta somn; tu ce crezi? — Nimic. Nu ai și tu o părere, măcar așa, de ochii lumii? — Nici măcar de ochii lumii. Dar ce am spus, dragă? Mirosul din bucătărie îi apăsa și mai greu tâmplele; un aer închis din cauza mâncării care se prăjea pe aragaz. Asta îl făcu să simtă că parcă i se întorcea cu paleta creierul în tigaie și era apoi lăsat să se îmbibe de ulei. I se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
liber.................................................... Pentru a nu exista vreo confuzie am să pun de fiecare dată când este vorba de acest personaj un X. Cum ți se pare până acum? Acest bărbat poartă o discuție; îți dai seama de acest lucru după pașii apăsați pe care îi face înainte și înapoi, apoi dintr-odată se oprește, ca și când ar vrea să accentueze o idee. Dacă vrei poți să-i privești chipul ca să vezi ce expresie îi stăpânește fața și să înțelegi ce gânduri îi trec
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici.Aici l-am căutat și tot aici l-am găsit. O, discretul meu drag, vino să te pup. Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în umbră, mișcându
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o bere. De aceea și mergea, el, cu ochii țesând împrejurimile: că, pe aici, pe undeva, era, dac-o mai fi, un bar. A, da, mai este. Hop!, cam dat peste sfinția ta, barule, scoțătorule din marea sete ce mă apasă! Ce ai, mă, vorbești singur? Nu, cu Dumnezeu, și cu barul, vorbesc. Singuri vorbesc numai cei care încă nu și-au plantat arpagica. Da’tu cu care bar vorbești? Cu ăsta, de dinaintea noastră. A, da, că nici nu-l observasem
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la proces, prin practici frauduloase, în care fuseseră implicate și forurile care, de fapt, pecetluiseră soarta lui, era tot cu ce se putea lăuda, în cazul în care, vreodată, ar fi venit vorba despre așa ceva. Dar vorba nu venea. O apăsau tot mai intens tristețea și singurătatea, cufundând-o, fără putință de întoarcere, ori, măcar, de ameliorare, într-o lume asemeni unui cerc închis. Zilele treceau cum treceau și nopțile: cumplite. Bărbați mulți ar fi dorit-o. Se agățau de dânsa
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poartă a fost strigat: coane, te rog frumos, dacă ești amabil, să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini, îi făcu să tacă și să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o viteză și un calm straniu coline, câmpii, râuri. În jurul meu se derula o panoramă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și inefabil îmi pătrunseră întreaga ființă, nu percepeam nici zdruncinăturile dricului. Simțeam doar cufărul apăsându-mi pieptul. Cadavrul Său, corpul, mi se părea că greutatea lui îmi apăsase pe piept dintotdeauna. O ceață acoperea vecinătățile drumului. Drișca traversa cu o viteză și un calm straniu coline, câmpii, râuri. În jurul meu se derula o panoramă pe care n-o mai văzusem niciodată, nici în vis, nici în starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mereu cu o anume formă geometrică, conice sau trunchiuri de con, cu ferestre strâmte și strâmbe, din care ieșeau nuferi albaștri, ce se cățărau de-a lungul pereților. Dintr-odată, spectacolul dispăru dincolo de ceața groasă. Nori grei, încărcați de umiditate, apăsau pe creasta colinelor; o ploaie fină se pulveriza în aer ca un praf rătăcit și nesigur. După ce rulase atâta timp, drișca se opri la piciorul unui munte înalt, despuiat. M-am debarasat de cufăr și m-am ridicat. Pe coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru unic. De dincolo de nori, stelele contemplau pământul, asemenea unor pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vrut să i le dau, dar, când l-am atins, capul i se desprinse de trup și se rostogoli pe pământ. Mă trezii în țipete. Încă nu se făcuse ziuă. Inima îmi bătea foarte tare. Aveam senzația că tavanul îmi apăsa pe cap și că pereții deveniseră peste măsură de groși, că pieptul era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu o perdea de nori groși, galbeni, încărcată cu moarte, care apăsa peste tot orașul. Era o vreme teribilă și plăcută. Nu știu de ce mă simțeam aplecat spre pământ. Atmosfera asta îmi dădea mereu idei de moarte. Dar, acum că moartea îmi arăta fața ei sângeroasă și că mâinile ei osoase mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]