2,718 matches
-
bănuți ca să ne lase În pace. Crede-mă, messer Alighieri, noi, tâlharii, suntem Într-o bună tovărășie În cetatea florinului. Dante lăsă să Îi scape un semn involuntar de Încuviințare. Într-adevăr, Între oamenii atârnați În spânzurători și gloata care aplauda nu exista o mare deosebire. Poate că mișelul acela i-ar fi putut fi de folos. — Ai văzut pe careva fugind, nu demult? Întrebă poetul. — Am zărit pe cineva coborând din biserică. — Cine era? Cum era Îmbrăcat? I-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
după-amiaza Nunțiatura pontificală era găzduită cu mărinimie pe cheltuiala Comunei Într-o aripă a mânăstirii Santa Maria Novella. Când, la Începutul anului, cortegiul care Îl Însoțea pe cardinalul de Acquasparta trecuse pe sub Porta Romana prin mulțimea care, despărțită În două, aplauda curioasă, toată lumea avusese cu adevărat impresia că la Florența Își făcuse intrarea marele mediator, bărbatul care avea să stingă ura și să pacifice orașul În numele frăției creștinești. Numai Dante rămăsese deoparte, neliniștit, asemenea unui troian la vederea marelui cal. „Timeo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zărea un vârtej de pânze colorate, Înălțate ca niște vele pe platforma unui car oprit pe latura scurtă a pieței. Pe acea scenă improvizată se mișcau Încoace și Încolo niște trupuri Îmbrăcate În straie multicolore, Înconjurate de o mulțime care aplauda. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să se pomenească, odată cu bestiile acelea, dinaintea unei paiațării de saltimbanci. Încercă să se strecoare spre una din prăvăliile deschise În dreptul zidurilor de-a lungul străzii, Însă toate ușile erau Închise, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
frumusețea este tot o iluzie, dar ce iluzie frumoasă! - Spuneai că m-am contrazis adineauri... - Da, n-am uitat, fii liniștit. Ai afirmat că Centrul ia lumea așa cum este, cu bune și cu rele, fără s-o judece, s-o aplaude sau s-o condamne. Atâta doar că Înțelege să intervină, și chiar o face, inclusiv la modul violent, atunci când la orizont se ivește pericolul generalizării binelui la scară planetară - parcă așa te-ai exprimat, nu? Cum se Împacă, te Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
je m’enfichismul meu congenital, cu relațiile mele suspecte; le e frică de mine pentru că n-am nimic sfînt, pentru că mi se fîlfîie... Înțelegi? Îi am pe toți În buzunar, de-asta nu crîcnesc În fața mea, cred că mi-ar aplauda pînă și pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai acceptat? Nu se poate să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În concluzie nu mai pot reprezenta decît interesele acelei firme - ele nu mai au sensul inițial și sacru pe care li-l conferea neutralitatea lor - deodată constați că ele, cuvintele, au devenit un fel de slujbași detracați ai puterii care aplaudă cu orice ocazie corupția și exterminarea și nu mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o generație și un lider care operează dintr-o convingere dementă asemenea odioase epurări! — Deci ești de acord că mulți dintre aceștia nu eram conștienți de capcana minciunii În care căzuseră — Da, fără Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească tendință de parvenire. Parcă și noi cunoaștem unele exemple similare, nu? — Te referi la Bârsan? Bineînțeles că tupeul și cinismul lui sînt respingătoare, dar iartă-mă, el este totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un certificat legal de apartenență la vatra strămoșească. Întreaga țară devine un trib uriaș În care știința, arta, orice creație ajunge un produs colectiv național, stabilit după un barem impus - patria trebuie să cînte și patria cîntă, patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să rabde și patria rabdă se sacrifică și e gata să sucombe de atîta eroism și spirit revoluționar — Iar Îți trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de apartenență la vatra strămoșească. Întreaga țară devine un trib uriaș În care știința, arta, orice creație ajunge un produs colectiv național, stabilit după un barem impus - patria trebuie să cînte și patria cîntă, patria trebuie să aplaude și patria aplaudă, patria trebuie să rabde și patria rabdă se sacrifică și e gata să sucombe de atîta eroism și spirit revoluționar — Iar Îți trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vedem peste capetele oamenilor care se strânseseră în jurul ringului. „Ia uite-te la Flora“, strigau (Flora o chema pe doamna aceea), „Învârte-o, doamnă Gebler“ și „Uite cum se mișcă astea două“. Când s-a terminat, toată lumea a început să aplaude. Tanti Mae a trecut prin mulțimea de femei care o felicitau și s-a așezat cu noi. Încerca să-și repare tocul care se slăbise de la unul dintre pantofi. Nu voia să stea la loc, așa că tanti Mae și mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mae cu ochii umezi. Femeile se holbau la ea. Nimeni de prin vale nu mai auzise pe cineva să cânte o melodie ca asta, poate doar la radio. Când a terminat tanti Mae, toată lumea a început să fluiere și să aplaude. I-au cerut să mai cânte, dar singurul cântec pe care îl mai știau cei din trupă și pe care să-l știe și ea era Dumnezeu să binecuvânteze America, așa că l-a cântat. Era o melodie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
New Orleans, unde fiica mergea la școala catolică. Când predicatorul a terminat, ne-am așezat cu toții, iar domnul Farney a vorbit despre ce clasă bună am fost și că se bucura că ne-a avut ca elevi. Toți părinții au aplaudat. Apoi am cântat Dixie și toată lumea a cântat cu noi, domnul Farney la pian. Apoi domnul Farney ne-a dat un certificat care atesta faptul că am încheiat cu succes gimnaziul și că puteam intra la orice liceu de stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mine. Am lăsat radioul și luminile aprinse. Apoi m-am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam teniși cu talpă de cauciuc. Ceea ce eu numesc cu mândrie atelier este de fapt un depozit detașabil de dimensiuni reduse care fusese inițial construit ca anexă pentru depozitul alăturat. O scară duce de la acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spunând că nu repetasem îndeajuns. Zadarnic. Nimeni nu putea trece peste hotărârile lui Oleg. - O să fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am umplut imediat cu acel „nimic“ care devine „totul“, simțind în pântece săgețile trimise de Eros. Am cântat, probând puterea de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încercau să facă lumea să râdă. Cu măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de a vorbi când promiteau ce nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
seamă poeți ai noului val, cel mai important reprezentat al generației grobiene... este vorba despre domnul... - Giordano, Giordano!! Bobby Giordano, strigară câteva femei isterice, reușind în mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
privi precaută peste umărul meu și, văzând că birjarul scoate grăbit pătura de pe cal, mai că strigă de bucurie. Punându-mi-se în față și ridicându-se pe vârfuri, îmi șopti plină de entuziasm: - E de acord, e de acord (aplaudă chiar fără zgomot), vine imediat. Vedeți ce isteață sunt? (îmi tot căuta ochii). Vedeți? Aha, ia uitați-vă! Acest „aha“ îmi suna foarte plăcut în urechi. Reieșea că eu aș fi un crai elegant, bogat și cheltuitor, și că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Müller, nu vi se pare, domnilor, că o asemenea mândrie este expresia nu atât a puterii și sănătății lui Ivan Țâbulkin, cât a neputinței și a bolii națiunii? Dacă Ivan Țâbulkin repurtează un succes, este clar că cel care îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
națiunii? Dacă Ivan Țâbulkin repurtează un succes, este clar că cel care îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu atât este mai previzibilă modificarea opiniei publice și, odată cu aceasta, a întregii nații care și-l ia drept ideal pe sportsman, dorind să devină un Ivan Țâbulkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl aplaudă pe acest Ivan cu suspectă venerație, prin aplauzele sale, își declară public disponibilitatea proprie de a-și schimba viața cu aceea a insului pe care îl aplaudă; e clar că, cu cât există mai mulți asemenea oameni care aplaudă, cu atât este mai previzibilă modificarea opiniei publice și, odată cu aceasta, a întregii nații care și-l ia drept ideal pe sportsman, dorind să devină un Ivan Țâbulkin, al cărui merit unic și unanim recunoscut sunt mușchii lui foarte puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bărbatului mincinos. Dacă vrei să posezi cu adevărat o femeie, trebuie să gîndești ca ea, iar primul lucru e să-i cîștigi sufletul. Restul, dulcele Înveliș molcuț care te face să-ți pierzi mințile și virtutea, vine pe deasupra. I-am aplaudat discursul cu solemnitate. — Fermín, dumneata ești un poet. — Nu, eu sînt cu Ortega și sînt un pragmatic, pentru că poezia minte, deși Într-un fel frumos, iar ceea ce spun eu e mai adevărat decît pîinea cu pătlăgele. Cum spunea maestrul, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
le fie sparte ușile sacrosancte ale căminului, profanate amintirile de familie, furată argintăria, Cântați, cântați, că în curând o să plângeți, își spuneau unii altora ca să-și dea curaj. În ceea ce-i privește pe votanții partidului de stânga, cei care nu aplaudau de la ferestre nu o făceau pentru că ieșiseră pe stradă, așa cum se poate demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sânge și distrugere, și așa ajungem la concluzia lamentabilă, deși ne vine greu s-o spunem cu voce tare și pentru toată țara, că guvernul, care s-a dovedit atât de eficient în alte sectoare și pentru asta a fost aplaudat de cetățenii onești, a acționat cu o imprudență reprobabilă când a hotărât să abandoneze orașul lăsându-l pradă instinctelor mulțimilor înfuriate, fără prezența paternală și disuasivă a agenților de autoritate pe străzi, fără poliția de șoc, fără gaze lacrimogene, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reproducă inelele și să submineze forțele națiunii, dar ultima bătălie o vom câștiga noi, cuvântul meu și cuvântul dumneavoastră, astăzi și până la victoria finală, vor fi garanția acestei promisiuni. Hârșâindu-și scaunele, miniștrii se ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ridicară ca unul și, în picioare, aplaudară cu entuziasm. În sfârșit, expurgat de elementele perturbatoare, consiliul era un bloc sudat, un șef, o voință, un proiect, o cale. Așezat în fotoliu, așa cum i se cuvenea demnității funcției sale, președintele republicii aplauda cu vârfurile degetelor, lăsând astfel să se înțeleagă și prin expresia severă a figurii, contrarietatea care îi fusese provocată de faptul că nu fusese obiectul unei referiri, nici măcar minime, în discursul prim-ministrului. Trebuia să știe cu cine avea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]