11,066 matches
-
avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să se aplece și asupra lumii scenei : “Poate să ne placă teatrul fără să avem gustul destul de fin ca să-l apreciem ; și putem avea gustul destul de bun ca să apreciem bine teatrul, fără ca teatrul să ne placă”. Fraza moralistului francez nici măcar nu-i paradoxală
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le mănâncă dă sticle! Parcă a intrat în pământ". Trase plin de nervi un picior uneia dintre uși și aceasta ricoșă de toc, izbindu-l direct în față, iar cu urechea aceea metalică chiar la rădăcina nasului, taman când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmi fusese de ajuns o privire ca să înțeleg că lucrurile se desfășuraseră așa cum îmi imaginasem. Petrică picotea, îngânând din când în când refrenul unei melodii pe care parcă o mai auzisem eu undeva: "Păăăi, cââând eraaam tiiineeer feciorîîî..." Când se apleca prea tare, fiind gata, gata să cadă în nas, se îndrepta brusc și murmura cu un fățeag solemn, ca și cum și-ar fi prezentat interpretarea: "Pușca și cureaua lată, domnilor și doamnelor!". Curând, un fârnâit din ce în ce mai sonor anunță că portarul pășise
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la oameni ca niminea al'cineva și n-o să vă învețe unu' ca mine ce și cum..." Parohul zâmbea pe sub mustață, amuzat dar și plăcut gâdilat la orgoliu, și-i spunea, amenințându-l cu degetul: "Mai pune lacăt gurii aceleia aplecată la clevetire, Tăsică, că numai la rele te poate duce. Vezi-ți de bârna din ochiul tău și nu te mai lega de paiul din ochiul altuia!". În momentul acela discuția se repeta ca un ritual, la răstimpuri domnul Gomboș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un interes nu neapărat medical. "Ăsta o fi auzit sau n-o fi auzit?", se întrebă ea când, surpriză, îl văzu pe pacient cu ochii largi deschiși și cam speriat. "Dați-mi voie, vă rog!", îi ceru medicul studentei. Se aplecă și începu să-l studieze minuțios pe nea Vasile, dând la răstimpuri aprobator din cap. La capătul examenului se arătă mulțumit: "E bine, domnule Mirică. E chiar foarte bine. Bravo!" Bolnavul se chinui să zâmbească: "Săru'mîna, domnu' doctor! Mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic prin interiorul gentoiului, vârî pachetul într-un colțișor. Apoi îl privi iarăși cu un surâs larg, spunând: "Mersi, dragă! Ești un scump
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de sine, cum să auzi și să recunoști dorințele sufletului, cum putem fi siguri că ambițiile și visele care ne fac să mergem înainte sunt ale noastre. Dorințele noastre, prin definiție, sunt diverse și ambivalente și este destul să ne aplecăm asupra dorințelor noastre de fericire, pentru a vedea complexitatea lor naturală. Cu toții vrem pace interioară, dar în același timp vrem să fim recunoscuți și valorizați de către ceilalți, fără a da socoteală către nimeni, vrem să profităm de prezent, dar nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către Măriuța, care se învârtea prin bucătărie... Costache s-a ridicat, privindu-l întrebător... Hliboceanu s-a aplecat și i-a șoptit ceva, după care s-a întors aproape în vârful picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși. În scurtă vreme, Costache crâșmarul a apărut cu oala plină cu vin și a așezat-o pe prichiciul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
alergând după Măriuța, care s-a apucat să strângă blidele de pe masă. Când a trecut pe lângă ea, i-a șoptit „noapte bună, Măriuță” și a ieșit urmărit de oftatul femeii, care abia a îngăimat: „mulțămesc”... Pâcu, care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat din șale taman când Hliboceanu trecea pe lângă el... Vasilică, băiatul moșului! Ascult, moș Pâcule! Fii cu băgare de seamă, că se vede. Se vede tare limpede, flăcăule. Ce se vede, moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu lauda. Mai bine spune dacă am făcut o afacere bună cumpărând caii iștia? Ca dovadă că am pus mâna pe niște cai de soi, te poftesc să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să privești în urma mea... Moș Dumitru a adunat dârlogii în pumni, s-a aplecat ușor înainte și, strângând calul între pulpe, l-a îndemnat la... trap și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum ar fi mânuit o sabie cu adevărat... După o bucată de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
constitutivă, un biet cal care, aidoma semenilor săi din grajduri și de pe câmpii, murea cu fiecare moment. Trebuie să fi fost minunat să-l vezi cambrându-și grațios spinarea la fiecare bici al ploii, nechezând mut la orice pală de vânt, aplecându-și greabănul sub mângâierea soarelui, pînă când din el nu a rămas decât o mână alunecândă de clisă. „Frumusețea adevărată este fragilă, perisabilă, are viață și se comportă altfel decât vrea creatorul“, Își frângea Leonardo mâinile În sala judecății. Cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor nesigure și Începătorilor Într-ale volanului, apoi se apleca ușor către poșeta de pe scaunul din dreapta, de unde extrăgea țigara și bricheta. Când flăcăruia lăsa locul unui punct de jar, ridica brațul stâng pentru a-și privi rapid ceasul, după care elibera frâna. De data aceasta, pentru că strecurase În ritual un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mort al șoferiței. Ea s-a trezit cu un jet de spumă pe parbriz, apoi, În mai puțin de o secundă, T-ul băiatului desena arcade pe sticlă. Chiar atunci, aparatul radio din mașină a pierdut postul și m-am aplecat să-l reglez. Ascultam muzică, Îmi amintesc chiar și melodia: Drive My Car a grupului Beatles. Brusc, vocile și chitarele electrice s-au stins, dar nu au fost acoperite de foșnetul care anunța de obicei părăsirea lungimii de undă. S-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
auzit zgomotul unui motor puternic turat. „Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
monede În palmă. — Ai văzut? am strigat. A ridicat din umeri, privindu-mă cu ochi mari prin parbrizul strălucitor. Am sărit În fața mașinii, bătând cu palmele În capotă. — Deschide! Deschide repede! S-a executat, mai mult din cauza tonului meu violent, aplecându-se sub bord. Nu merge, a zis ea. S-a blocat. În două secunde, eram la mașina mea, de unde am revenit cu un levier pe care l-am introdus sub muchia capotei, Încercând s-o forțez. — Ce faci, ești nebun
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a cheilor În contact. Apoi, metodele au evoluat. Unii se propteau cu mâinile În șold În fața cutiilor de tablă, cu aerul pierdut al artiștilor Înaintea lucrurilor mărețe și de neînțeles, alții, mai pricepuți, după o scurtă scărpinare În cap, se aplecau deasupra pacientului deschis, cerând cu glas sigur nevestelor șurubelnițe pe care le răsuceau apoi cu Îndemânare și rezultate nule. Urma Încercarea de resuscitare a bateriei, prin cuplarea cleștilor la o altă baterie: „Dă-i la automat!... Înc-o dată!... Las-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai sofisticate. Bunăoară, pentru a scoate din uz un frigider, formația ideală cuprindea trei oameni. Unul trebuia să atragă electrocasnicul către un loc ceva mai Întunecos și, cât timp acesta se hurducăia pe colțuri, ceilalți se strecurau În spatele lui, primul apleca Înainte paralelipipedul, spre a-i anula devastatoarele lovituri cu ușa congelatorului, iar celălalt tăia cu un clește rezervorul de freon, iar aparatul se fâsâia pe loc. Nici Iubitorii de Mașini n-au stat chiar degeaba, deși un neavizat ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri ai unor vești care nu sufereau amânare. Când ne-am oprit la un semafor, m-am aplecat și am sărutat-o pe Anna, rămânând astfel uniți secunde În șir, departe de toate catastrofele lumii. Am tresărit numai când jetul de spumă a atins parbrizul, lăsându-ne să Întrezărim În spatele ecranului albicios o șapcă albastră. călătorul Eu, domnilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În fața mea se găseau cele mai frumoase creaturi din galaxie, două blonde identice, Înalte, cu picioarele mai lungi ca două autostrăzi și ochii la fel de reci ca ai unui câine husky. Doriți ceva de băut, domnule Kravciuk? a Întrebat cea din stânga, aplecându-se ușor peste birou. — O cafea, poate? a adăugat cealaltă. Dacă n-aș fi avut brațele prinse În cătușe la spate, m-aș fi frecat la ochi. Văzusem nenumărate clone la viața mea, de la cele chinezești, care după două luni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu botezul. Clonele făcute după treizeci de ani nu stăpânesc metode prea subtile de ademenire a partenerului. De obicei, vor să ajungă cât mai rapid la-mperechere. Or, amândouă erați la fel de interesate de persoana mea, dar numai una s-a aplecat pentru a-mi oferi șansa unei prospectări gratis a minelor din decolteu. Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]