26,366 matches
-
Alexandra Olivotto Cum, cu puțin timp înainte să m-apuc de scris, urmăream la TV o redare a unei înfruntări între un pui de leu și un babuin (ultimul cîștiga detașat), mi-am adus aminte de conceptul Discovery, de a pune două animale - care de obicei au habitate complet diferite
Frivolitate versus machism by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10052_a_11377]
-
Lumină de iulie). Culoarea favorită e albul: "Un alb încremenit ștergar/ îmbracă zarea peretelui" (Restituiri), iar cuvintele șterse din manuscris "întunecă pagina", aidoma unui contrast paradoxal al neîmplinirii (ibidem). O subtilă somnolență sfîrșește prin a potopi simțurile ce nu mai apucă să semnaleze satisfăcător realul, lăsîndu-i imaginea în fază de eboșă, de neînchegare: Și pajiștile/ somnoroase/ și te invită parcă la visare/ în ecuația subtilă/ dintre pămînt și cerul palid// simți punctul dureros/ ca o enigmă -/ aici pornește ordinea/ din lucruri
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
prefațată de Gheorghe Firca, 1974, pp. 393 - 394; footnote> . La 6 mai 1922, din Tescani, Maximilian Costin îi scria, la Berlin: „...fără tine, Breazule, mi-ar fi greu și displăcut să mai fac un singur pas pe drumul ce am apucat, singurul cu putință pentru mine totuși (...) Dar pentru că ne-am găsit, Breazule, nu trebuie să ne pierdem. Să luptăm pentru a rămâne mereu unul lângă altul, măcar cu gândul, dacă altfel nu se va putea și trebuie să se poată
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Doar citindu-i numele pe copertă și inima mi se umple de bucurie și de amintirea nostalgică a atâtor ziceri memorabile sau delicat-corozive ale acestui }uțea bănățean. Vă îmbrățișez, dom' profesor vă doresc viață lungă și, dacă tot v-ați apucat de treaba asta, la cât mai multe cărți!
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
pedala pînă jos. Preferă să fie excesiv și de foarte multe ori, din acest motiv, nedrept, dintr-o teamă de editorialist de a nu scrie la fel ca alții. Inginerul din el îl obligă însă pe ziaristul umoral și adeseori apucat să-și construiască atent textele, adică fără defecțiuni de logică și fără rupturi în demonstrație. Dacă îi accepți premisele, C.T. Popescu știe să te convingă. Dacă nu i le accepți, reușește să te enerveze. Indiferent nu te lasă niciodată. Cîteva
Un subiect gras by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10084_a_11409]
-
Un cititor cu experiență s-ar așteapta acum să povestim despre vreo întrerupere a bine-reglementatului sistem, de pildă cam așa: Într-o bună zi însă, ascensorul se blocă în dreptul etajului doi", sau: , Într-o bună zi, unchiul simți că îl apucă nevoile în timpul trasului." Și să urmeze ceva hazliu, care să dea peste cap toată ordinea. Ei bine, un astfel de cititor va fi dezamăgit, poate chiar derutat. Pentru că nu s-a petrecut absolut nimic din toate acestea. Lucru cu adevărat
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Sorin Lavric Orice filozofie este autoreferențială. Asta înseamnă că în ea e vorba cu precădere de autorul ei, și abia apoi de temele circumstanțiale asupra cărora a apucat el să se aplece. Cu alte cuvinte, indiferent de disciplina în numele căreia vorbește și indiferent de concluziile la care ajunge, filozoful vorbește mereu despre preferințele și gusturile lui. Atîta doar că o face indirect, prin ricoșeu, adică prin oglindire în afară
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
ceva ireductibil." (p. 21). Dacă e să redau, în însușirile ei principale, esența acestei intuiții, ea s-ar mărgini la clasica neputință de a surprinde individualul prin concepte cu sens general. Altfel spus, trăsăturile infinitezimale ale realității nu pot fi apucate cu cleștele grosolan al noțiunilor abstracte. E ca și cum ai vrea să culegi florile cu cupa buldozerului, sau e ca și cum ai vrea să faci incizii extrem de fine nu cu bisturiul, ci cu drujba. Numai că pe cît de veche este această
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
obicei de a-i avertiza ("Nu-ți mărita fata cu băiatul ala - verii lui din nord sînt pitici", l-a îndemnat pe un crescător de capre care dormita pe o colină de lîngă Anantnag) sau de a le da sfaturi ("Apuc-o pe fata aia pentru băiatul tău pînă n-o ia altcineva, fiindcă primul ei născut e predestinat să fie un mare sfînt", i-a spus unui barcagiu care dormea în shikara lui pe Lacul Gandarbal, făcîn-- du-l să
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
Constantin Țoiu Praful s-a ales de alianța cu năbădăioasa țigănime. De turci, ea fuge mâncând pământul... Ce-i cu tăcerea aceasta?... Poetul apucă de un colț cerul, și încet-încet îl trage ca pe o cortină... Dacă, în est ungher al Europei, Tatăl ceresc a ținut cu cineva, El a ținut, precis, nu știm nici noi de ce, cu românii. Dar a ținut! Altfel, cum
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10119_a_11444]
-
erau terfelite prin gazetele Partidului unic. Mi se va spune că acum situația este radical diferită, fiindcă e democrație. Iar eu voi spune că numai climatul se schimbă. Procedeele - absolut descalificante pentru un intelectual - rămân aceleași. Cei care n-au apucat gazetele de perete din instituțiile României Socialiste au o consolare la îndemână: le pot citi, într-o versiune actualizată, pe site-ul ziarului Co--tidianul. Rușinea ar trebui să fie nu a celor care figurează pe aceste liste, ci a celor
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
el a mai rămas doar învelișul/ ce la păsările migratoare ai aminte/ cum părăsesc ele cerul spre sudul fierbinte?/ Mai sunt câțiva pași până la criză,/ mică Evă. Iar când păsările pleacă,/ tu știi că tata mă strigă/ să nu m-apuce iarna decât la el în cvadrigă". Jubilația erotică se suprapune peste percepția apăsătoare a sfârșitului, aceasta fiind mai pe larg dezbătută în ultima secțiune a volumului, Cruciada fiului. O evocare a Tatălui văzut de Fiu ca entitate salvatoare în înțeles
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
importante." Haralampy: -Veche, dar, apropo: ce se mai aude cu "anticipatele"? Primul ministru Călin Popescu Tăriceanu: "-Ni-cio-dată nu am înțeles chestia asta cu accizele, dar dacă ați ști cât de încântat este ministrul sănătății cu taxa pe viciu, v-ar apuca tristețea." Haralampy: -Într-adevăr, aveam noi, telespec-ta-to-rii, o senzație de rău de mare văzându-l și auzin--- du-l pe domnu' ministru, da' acum ne-am liniștit - vă mulțumim... Gheorghe Udriște, directorul Direcției Transporturi din cadrul PMB, la emisiunea "Știrea zilei" (Antena
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
găsește o sală suficient de mare. Ba chiar, zice mai în glumă, mai în serios, să încerce să intre în Cartea Recordurilor: „m-am uitat prin ea și cred că am o șansă. Le-am scris și acum m-am apucat de inventar. N-o fac pentru faimă și bani, dar mă gândesc că așa îi voi găsi un proprietar bun. Eu n-am copii și nu vreau să-mi las orfane bibelourile. Mă gândesc să le donez unei fundații, cu
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
incidentul la Poliția din Lugoj. Aceștia au luat imediat legătura cu oamenii legii timișoreni. Un echipaj al Detașamentului Poliției de Intervenție Rapidă (DPIR) s-a postat la intrarea în oraș și l-a săltat pe S.C.B. , înainte ca acesta să apuce să-și viziteze rudele.
Agenda2003-34-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281377_a_282706]
-
felul (inclusiv supravegherea din partea Securității) îl determină să renunțe. În 1977, prinde dragoste de insigne. A dat la schimb câteva monede și a primit 30-40 de insigne. Înșirându-le pe un panou și văzând cât sunt de frumoase, s-a apucat la modul cel mai serios să colecționeze insigne. Dar, ca orice colecționar care se respectă, Milan Ilin adună și alte obiecte: vederi, cartele telefonice, jetoane etc. Sufletul și inima îi sunt totuși alături de uriașa colecție de insigne. Iar dacă soția
Agenda2003-34-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281382_a_282711]
-
a venit ideea să-i fure o parte dintre ele. A deschis ușa și a prins curaj, mai ales că cel care ațipise, obosit după ce bătuse atâta drum, nu s-a trezit la zgomotul făcut. A întins mâna și a apucat exact plasa în care se aflau banii omului, împreună cu telefonul mobil și permisul de conducere.
Agenda2003-36-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281434_a_282763]
-
un tânăr, proaspăt căsătorit, care nu adusese acasă decât un sân de grâu, să-i facă nevasta o pâine mare și albă, să se ospăteze cum poate nici la nuntă nu izbutise. Până dimineața însă jandarmii îl și săltaseră. A apucat numai să-i strige nevestei să-i păstreze și lui un pumn de grâu, să-l vadă cum arată, la întoarcere. Dar nu s-a mai întors. Femeia a umplut o sticluță cu grâu și a agățat-o la grindă
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
-n Țara Mioriței: Vrancea - am înțeles unul din mustoasele sensuri ale acestui termen. Acolo, într-o fabrică de mobilă, am cunoscut un om care mi-a recitat, cum n-o să mai ascult niciodată, acea poezie a lui Marin Sorescu: „... Ne apucă un dor de munte / Atât de puternic încât / Vedem cum începe să crească iarba grasă / Pe birouri”. Apoi, scuzându-se, mi-a mărturisit: „Eu sunt din munte, acolo se află casa mea, părinții mei, străbunii mei. De fiecare dată când
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
scuzându-se, mi-a mărturisit: „Eu sunt din munte, acolo se află casa mea, părinții mei, străbunii mei. De fiecare dată când îmi trec palma peste luciul unei mobile, simt cum crește iarba sub mâna și privirea mea. și mă apucă dorul”. Nu mai știu dacă atunci, cu vrânceanul, sau eu, mai târziu, am cercetat versurile-cheie ce urmau: „Sunt gânduri care continuă să ne sosească / Pe vechea noastră adresă”. Dar, iată, mă frământă o întrebare: „Dacă aici, acasă, la câțiva pași
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
polițiștii de frontieră l-au observat cu surprindere cum, după oprirea trenului în stație, a plecat având în mână o sacoșă din care se întrezărea un pachet voluminos. Organele de control l-au oprit imediat la ieșirea din gară. Nu apucase să facă decât câțiva pași. Misterul pachetului a fost elucidat imediat. În interior se afla ceva ce ar fi dat frisoane reprezentanților unor organizații de protecție a animalelor: nu mai puțin de 32 de piei de căprioară tăbăcite, pe care
Agenda2003-38-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281489_a_282818]
-
de R.L. , care din două mișcări l-a trântit la pământ și s-a urcat peste el. Fără să mai stea pe gânduri, A.D.D. a scos din teacă un cuțit și l-a înjunghiat pe R.L. Victima a mai apucat să facă doi pași, după care a căzut la pământ inconștientă, într-o baltă de sânge. Deși la fața locului a sosit imediat o echipă de medici, R.L. a decedat în ambulanță, în drum spre spitalul din Lugoj. În fața anchetatorilor
Agenda2004-3-04-lege () [Corola-journal/Journalistic/281960_a_283289]
-
de data asta, M.G. era însoțit de mai mulți prieteni ca să-l susțină moral. După miezul nopții, D.B. și prietena lui au părăsit localul și s-au îndreptat spre casă, fără să dea vreo importanță amenințărilor lui M.G. N-au apucat să facă nici 400 de metri, că acesta din urmă s-a năpustit asupra lor. D.B. a fost lovit cu pumnii și picioarele, iar când a căzut la pământ, agresorul i-a luat telefonul mobil pe care victima îl cumpărase
Agenda2004-5-04-lege () [Corola-journal/Journalistic/282016_a_283345]
-
văzut câtă pensie am, că nu am avut să plătesc nici cheltuielile, am adunat tot ce am avut, materiale - puține, că mi-era frică, era foarte periculos să te prindă cu ceva în neregulă pe vremea comuniștilor - și m-am apucat de cusut. M-am dus iarăși la Arta și am cumpărat primul lot de materiale. Am găsit numai ciurucurile. Ei tot or împărțit și or cumpărat pe nimica, deși nu aveau voie să se atingă cinci ani de zile de
Agenda2004-6-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282032_a_283361]
-
Când m-am dus și am văzut că nu mai este nimic în magazie, am început să plâng și-am zis, na, ce faceți acuma, încheiați tot? Așa or și făcut“... Camera-atelier „Din nimic am făcut ceva. Așa m-am apucat să lucrez și-n pensie, pentru că sunt foarte bolnavă, am diabet, și atunci uit de tot și fac lucru frumos. Camera mea e mai mult atelier“... Înainte de a intra în producție, Maria Jebeleanu a făcut specializări la Băneasa și București
Agenda2004-6-04-d () [Corola-journal/Journalistic/282032_a_283361]