1,630 matches
-
caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ajutîndu-se numai cu copilandrii așezării punând semănătura la adăpost de năzbâtiile pârâului pentru o agoniseală din cele mai bogate. Numai ceva ploaie trebuia să vină chiar acum, fără întîrziere, când bobul dă în lapte, după un șir de zile de arșiță și uscăciune, deoarece pământul a început să se crape. Ceea ce usucă și mai tare. După cum i-a dat de știre încă de ieri Mama Grâului, astăzi la amiază se vor aduna cu toții în Casa Mumelor Ocrotitoare să le aducă daruri
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Mircea Mihăieș, Tratat de disperare, O, 1997, 6; Daniel Cristea-Enache, Căldură mare, ALA, 1997, 327; Ioan Stanomir, Infernul cotidian, LCF, 1997, 39; Ruxandra Ivăncescu, Două fețe ale realului, două fețe ale textului, VTRA, 1997, 11; Gheorghe Perian, Un roman despre arșiță și moarte, VTRA, 1997, 11; Ruxandra Cesereanu, „Între hanger și sofa”, ST, 1998, 11-12; Nicolae Breban, Cămila lui Nietzsche, CNT, 1999, 15; Mircea Cau, Între anonimat și identitate, CC, 1999, 6-7; Florentina Costache, Ficțiuni, RL, 1999, 32; Monica Spiridon, Mic
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
ale vânătorii, scoate totuși din tăcere amintiri despre timpul de odinioară, când, copil fiind, văzuse vestitele locuri ale acestei îndeletniciri, în Bărăgan, împărăția dropiilor. În substanța fluidă a rememorării intră spectacolul unei lumi fascinante: mișcarea surdă a imensității toropite de arșiță, colinda căruțelor cu tămădăieni, vânătorii de dropii (Et in Arcadia ego). Monolog în meandre, debitat nostalgic, împodobit cu digresiuni despre păsări, reverii livrești, anecdote vânătorești. Peregrinarea propriu-zisă, pe tărâmul artei, are ca punct de plecare lucrarea Laokoon a lui Lessing
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Poetica sa e obsedată de metafora existențială, de praguri, esențe, transsubstanțieri. Cântărețul de sticlă, poemul titular al primei plachete, rezumă metoda prin care descrierea unor sinestezii - sunetele „de sticlă” ale bluesului unui jazman virtuoz - primește reverberări magice: „și el despică arșița/ Cu pasul jaguarului/ [...] trompeta se-ntoarce spre umăr,/ vibrațiile cerului se sparg/ în mii de sunete colorate/ și oamenii aleargă desculți/ în urma picioarelor lui goale”. Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme hotarul, „estuar deschis / între două limanuri”, „împărăție dintre două lumi”; una e proiecție imaginară a eului, land alb, cu ghețari plutitori fumegând în cascade de arșiță, cealaltă e un spațiu întunecat, „de umbră” - oraș („sterp”) sau insulă („ipotetică”) de cuvinte, e un artefact discreditat și recuzat („depărtează de mine vremea cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
găsit, sunt plasate inspirat elementele romantice ale unei iubiri, ajunsă obsesie, într-un cadru semifantastic, misterios și magic, evitându-se melodrama prin introducerea unui „prolog” ce constituie, de fapt, epilogul întâmplărilor narate. Romanele care au urmat, Anii iubirii (1955), Sub arșița verii (1957), Între două oglinzi (1965), Succes (1971) și Moartea tânărului veteran (1978), ca și volumele de proză scurtă Suită dramatică (1959) și Mărul cunoștinței (1968) sunt cărți datate. Indiferent de mediul investigat (muncitoresc, studențesc, artistic), tiparele psihologice sunt stereotipe
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
deschis (1955) și în Noi, cei vii (1963), autoarea versifică facil și declamativ teme frecvente în literatura momentului, vădind o atitudine entuziast-idilică în raport cu realitățile. SCRIERI: Cercul alb, București, 1945; Anii iubirii, București, 1955; Lângă un geam deschis, București, 1955; Sub arșița verii, București, 1957; Suită dramatică, București, 1959; Noi, cei vii, București, 1963; Între două oglinzi, București, 1965; Mărul cunoștinței, București, 1968; Succes, București, 1971; Moartea tânărului veteran, București, 1978. Traduceri: Dimos Rendis, Pământul patriei, București, 1953 (în colaborare cu Demostene
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
întreruptă, I-III, București, 1965-1967 (în colaborare cu Nicolae Parocescu), Iubirile lui Beethoven, București, 1967 (în colaborare cu Nicolae Parocescu). Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 152-155; Perpessicius, Opere, XI, 257-262; G. Călinescu, „Cercul alb”, „Națiunea”, 1948, 532; Ion Tiba, „Sub arșița verii”, IL, 1958, 6; Magdalena Popescu, „Între două oglinzi” GL, 1965, 43; Piru, Panorama, 394-396; Sorin Titel, „Succes”, RL, 1971, 44; Ioana Crețulescu, Istorie romanțată, LCF, 1978, 16; Lit. rom. cont., I, 390; Dicț. scriit. rom., III, 624-625. D.Gr.
PAPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288682_a_290011]
-
a dat ordin ca bătrînul nostru Sammy... Ă Samuel Enderby, acesta e numele corabiei mele, îi tăie vorba căpitanul ciung, adresîndu-se lui Ahab. Continuă, băiete! Ă ...a dat ordin ca bătrînul nostru Sammy să vireze spre nord, ca să scape de arșița cumplită de la Ecuator. Dar asta n-a ajutat la nimic, deși eu am făcut tot ce mi-a stat în putință - rămîneam nopți întregi lîngă dînsul, îi prescriam un regim foarte sever... Ă A, foarte sever! exclamă pacientul. Apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
literari amenință chiar că vor scrie recenzii despre Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa cerneală a tovarășilor sus amintiți care ne sunt scumpi, iar la scris tot cam scumpi (...). Încă un eveniment al anului: G. Călinescu reintră în arena
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub jugul fascist de către Armata Sovietică, poeții, necontenit ajutați de partidul clasei muncitoare pe de o parte, pe de alta având în față luminosul model al creațiilor literaturii sovietice
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
venirea bolșevicilor, zilele aveau lungimea aspră a muncilor câmpului, duritatea trunchiurilor groase sub fierăstrău, gustul pâinii scump câștigate. Din fericirea de odinioară rămâneau doar câteva răsărituri de soare, izvorul răcoros din scobitura unei vâlcele, într-o zi de seceriș, în arșița verii, drumul sub șfichiul ultimului viscol. La fel ca acum. La fel ca întotdeauna... Neștiind dacă trebuia să se bucure sau să se întristeze de cât de rară era acea fericire, constantă totuși, Nikolai își amintea de noaptea, deja atât
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pierdere semnifică moartea, este culoarea cea mai dinamică din toată gama. Roșul corespunde corpului, planurilor fizic și material. Din acest punct de vedere se opune albastrului, culoarea spiritului. Polaritatea sa este yang, masculină și activă. În plan psihologic, roșul reprezintă arșița trupului, adică dorința, libidoul. Forța lui se exprimă în pulsiunile vitale și sexuale. Domnește asupra instinctelor și asupra emoțiilor. Expresiile populare exprimă clar aceste noțiuni: «roșu de furie», «a vedea roșu în fața ochilor» sau a roși, fenomen ce reflectă emoția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
funcții politice importante. B. a debutat editorial cu placheta de versuri Baștina (1959). Originar din Bugeac, el evoca, de pe acum, realități specifice sudului basarabean și folosea un lexic marcat de un puternic colorit local. Peisajul specific (Dunărea și câmpia sub arșiță) și oamenii (găzari, „lopătari”) dezvăluie un poet original, atras de formula tradiționalistă. Volumele ulterioare, Credință (1963), Continente (1966), Panoplie (1968) și, mai cu seamă, Zodiac (1971), Casă în Bugeac (1973) și Ornic (1978), confirmă aceste particularități. Cu timpul, în poezia
BOŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285843_a_287172]
-
sfârșit, te întreb și pe tine, oule cel mic. Ce ai vrea să fii ca să nu-ți pară rău niciodată? -Vai, mă dor ochii deja, de atâta nisip și vânt nebun, și picioarele, de atâta mers, în vânt, furtună și arșiță, aș vrea să fiu într-un loc, unde pot vedea copaci în jurul meu și multe flori! - ofta cu jind micuțul ou. -Rugămintea ta se va îndeplini, îi răspunse Văzduhul, atingându-l cu sabia de foc, în vârful capului, și prefăcându
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
se ducă. Afară, ăia o luaseră de la capăt: lunetiștii. Era aproape cinci dimineața. În fiecare seară, soarele care cobora ca un inel de la niște jaluzele trăgea noaptea În jos peste cartier. Lunetiștii se Întorceau de pe unde reușeau să dispară pe arșița din timpul zilei. Își reluau pozițiile. De la ferestrele hotelurilor rău famate, din ieșiri de incendiu și din balcoane de după mașini ridicate pe cric În fața caselor ieșeau țevile armelor lor diverse. Dacă te uitai de aproape, dacă erai suficient de curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât aproape două luni și jumătate de la plecarea din Japonia, erau copleșiți de sentimentul că deja călătoriseră o veșnicie. S-au îmbrățișat bucuroși că reușiseră cum-necum să o scoată la capăt. Ziua următoare, vasul se apropie de țărm. Era o arșiță cumplită. Razele puternice ale soarelui luminau plaja întinsă, orbitor de albă. Pe dealurile din spate se înșiruiau copaci nemaiîntâlniți, plantați în ordine. De la marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele dogorea cu putere peste golf și peste plajă. Liniștea aceea adâncă îi îngrijora grozav pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl urmau în tăcere îndrumându-șiu măgarii. La fel ca la urcușul de la Acapulco la Mexico, și de data aceasta în fața convoiului se întindea un câmp sălbatic cu agave și cactuși. Pe măsură ce coborau de pe platourile înalte ale orașului Mexico spre șes, arșița devenea din ce în ce mai chinuitoare. Indienii care munceau ogoarele încetau lucrul, iar copiii care pășteau oi și capre de munte se opreau locului și se uitau lung la alaiul neobișnuit de japonezi. O pasăre plutea domol, purtată de curenții de aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răcoroasă de pe câmpurile de orez și morile rotitoare de apă. Nu numai el, ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri asemănătoare, dar nu le dădeau în vileag nici în glas, nici pe chip. Din pricina arșiței și a oboselii, toți erau tăcuți și posaci. De cum au trecut cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de dobitoace. Înțelegi spaniola? Femeia strigă ceva cu o voce ascuțită ca de pasăre, dar nici Velasco nu putu desluși ce spunea. Liniște! În clipa aceea, Tanaka își ciuli urechile și-l opri pe Velasco. El singur auzise ceva. În mijlocul arșiței și al tăcerii, toți rămaseră neclintiți cu privirile ațintite către dealuri. Se auzeau pași înăbușiți. Apoi, cu băgare de seamă, dintre buruieni se iți un cap negru. Sângele se prelingea pe chipul ars de soare. Din iarbă se ridicară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să știi, Hasekura, eu am primit această însărcinare nu pentru că așa mi-a poruncit Sfatul Bătrânilor. Ci pentru că vreau să-mi primesc înapoi domeniul de la Nihonmatsu. Și tocmai pentru că îmi vreau înapoi pământurile... am răbdat și călătoriile pe corabie, și arșița din aceste ținuturi străine, și mâncarea, cu toate că nu mi-au priit deloc... La fel făcuse și samuraiul. Dacă vorbele seniorului Shiraishi și ale seniorului Ishida erau adevărate, atunci se putea ca pământurile de la Kurokawa să fie înapoiate familiei Hasekura ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bolnav. Dar toate aceste suferințe nu erau nimic pe lângă patimile îndurate de Domnul pe cruce. Primul oraș oriental pe care-l vedeam era murdar, grosolan și zgomotos. Manila era un oraș în care se înghesuiau, urlau și forfoteau pe o arșiță de cuptor spanioli, negri, chinezi și băștinași filipinezi. Frații noștri de aici ajunseseră la capătul răbdării propovăduind printre nenumărații chinezi ce trăiau în acest oraș. Pe atunci, erau mulți credincioși căci toți chinezii care se creștinau erau scutiți de dări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]