1,272 matches
-
de a redacta rapoartele rezultatelor științifice ale expediției "Fram". Această muncă era mult mai dificilă decât relatarea narațiunii expediției. Rezultatele au fost în cele din urmă publicate în șase volume și, conform unui cercetător al polilor, , „au fost pentru oceanografia arctică ceea ce a fost rezultatele pentru celelalte oceane.” În 1900, Nansen a devenit director al Laboratorului Internațional pentru Cercetări în Marea Nordului, cu sediul la Christiania, și a contribuit la înființarea Consiliului Internațional pentru Explorarea Mării. Prin legăturile cu această din urmă
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Internațional pentru Cercetări în Marea Nordului, cu sediul la Christiania, și a contribuit la înființarea Consiliului Internațional pentru Explorarea Mării. Prin legăturile cu această din urmă entitate, în vara lui 1900 Nansen s-a îmbarcat pentru prima sa vizită în apele arctice după expediția "Fram", o croazieră în Islanda și în Insula Jan Mayen pe vasul de cercetări oceanografice "Michael Sars", denumită după tatăle Evei. Puțin după întoarcere, a aflat că recordul lui de "Farthest North" fusese depășit de către membrii expediției italiene
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
instrumente și echipamente; „” pentru colectarea de probe de apă de la adâncimi mari a rămas utilizată până în secolul al XXI-lea, într-o variantă actualizată de . La cererea Royal Geographical Society, Nansen a început să lucreze la un studiu al descoperirilor arctice, care s-a dezvoltat într-o instorie în două volume a explorării regiunilor nordice până la începutul secolului al XVI-lea. Cele două volume au fost publicate în 1911 sub titlul "Nord i Tåkeheimen" („În cețurile nordice”). În acel an, a
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
că 427.886 de prizonieri fuseseră repatriați în circa 30 de țări diferite. Comisia responsabilă a consemnat că povestea eforturilor lui „va conține istorisiri de fapte eroice demne de cele din narațiunea traversării Groenlandei și din cea a marii călătorii arctice.” Chiar și înainte ca această muncă să fie încheiată, Nansen s-a implicat și într-un alt efort umanitar. La 1 septembrie 1921, la propunerea delegatului britanic , a acceptat postul de înalt comisar pentru refugiați al Ligii. Pe agenda sa
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
(Rusește: "Му́рманск") este un oraș în Rusia cu 307.257 locuitori (în 2010) și capitala regiunii . Este cel mai mare oraș din regiunea arctică. Murmansk este un port situat pe peninsula Kola. Orașul a luat ființă în anul 1916 sub numele de "Romanov pe Murman" (rus. Романов-на-Мурмане), denumire care provenea de la "Romanov" ultima dinastie de țari din Rusia. El a fost denumit în anul
Murmansk () [Corola-website/Science/300999_a_302328]
-
din octombrie. Apa mării din port mulțumită curentului Golfului nu îngheață iarna. Până în anul 1991 orașul fiind zonă militară, nu putea fi vizitat de străini, Murmansk fiind locul de staționare al flotei de nord. Murmansk este situat pe coasta Oceanului Arctic în apropiere de granița cu Norvegia (Kirkenes). Datorită așezării sale într-un loc pitoresc în golful Kola, el a mai fost denumit și orașul Cap al nordului, se spune că orașul este deosebir de frumos mai ales în iulie când
Murmansk () [Corola-website/Science/300999_a_302328]
-
adiabatică, care este datorată creșterii în altitudine. Aceasta se poate întâmpla: 2) ii se pot forma atunci când se amestecă două mase de aer care sunt ambele sub punctul de saturație. De exemplu respirația într-o zi rece, evaporarea apei Oceanului Arctic, etc. 3) Aerul rămâne la aceeași temperatură dar absoarbe mai mulți vapori de apă, până când ajunge la saturație. Apa dintr-un nor obișnuit poate avea o masă de câteva milioane de tone. În orice caz, volumul unui nor este corespunzător
Nor () [Corola-website/Science/301009_a_302338]
-
media precipitațiilor anuale de aproximativ 600 - 700 mm. În lunile de vară temperatura se ridică la 18 - 20 °C. Temperaturile extreme ating vara 30 - 35 °C, iar iarna media lunii ianuarie este de - 3, - 4 °C, cu excepția invaziilor de aer arctic, când extremele ajung la - 28 °C. Statistici sub aspect confesional: Statistici sub aspect etnic:
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
continentul european. Aceste centre determină diferențe mari de presiune și temperatură în decursul anotimpurilor. În zona bazinului Baraolt se pot evidenția efectele a 4 astfel de centre: - Anticiclonul Siberian, care aduce vânt rece din direcția E, ce viscolește iarna; - Anticiclonul Arctic, care aduce gerul din direcția N; - Ciclonul Atlantic, care determină vânturi din direcția V, aducătoare de precipitații, în special primăvara și toamna; - Ciclonul Mediteranean, care determină vânturi din direcția SV, care aduc o masă mare de aer cald și relativ
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
mare”") și Statele Unite ale Americii (Statele Unite Contigue) la sud și nord-vest (Alaska); Groenlanda se află la nord-est. În largul coastei de sud a Terranova se află Saint Pierre și Miquelon, o colectivitate de peste mări franceză. În 1925 Canada a revendicat o parte a Arcticii situată între 60° vest și 141° vest longitudine la Polul Nord; această pretenție este contestată. Acoperind 9.984.670 km² (uscat: 9.093.507 km², apă: 891.163 km²), suprafața Canadei este aproape trei cincimi din suprafața Rusiei, de 1,2
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
așezare din Canada (și din lume) este Postul Armatei Canadiene (CFS) Alert (situat la nord de Alert, Nunavut) pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - 82,5°N latitudine - la doar 834 km de Polul Nord. Polul Nord Magnetic este situat pe teritoriul arctic revendicat de Canada; totuși, măsurători recente au indicat că Polul Nord Magnetic migrează înspre Siberia. Canada are o suprafață de 9.984.670 km² și multe regiuni geoclimatice. De asemenea, țara are un teritoriu marin vast, cu cea mai mare lungime
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
multe regiuni geoclimatice. De asemenea, țara are un teritoriu marin vast, cu cea mai mare lungime a coastei din lume: 202.080 km. Geografia fizică a Canadei este foarte variată. Pădurea boreală prevalează pe suprafața țării, gheața predomină în zonele arctice din nord și în Munții Stâncoși, iar preriile relativ plane din sud-vest facilitează agricultura. Marile Lacuri alimentează Râul Sfântul Laurențiu (în sud-est) unde depresiunile adună cea mai mare parte a populației țării. Lanțul Munților Apalași se întinde din Georgia, sudul
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
în timpul primelor etape de formare a crustei terestre. Vulcanii vechi au jucat un rol important în estimarea potențialului depozitelor de minereuri canadiene. Multe centuri vulcanice conțin depozite de minereuri care se află în legătură cu vulcanismul. Cea mai mare parte a zonei arctice este compusă din întinderi permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
rol important în estimarea potențialului depozitelor de minereuri canadiene. Multe centuri vulcanice conțin depozite de minereuri care se află în legătură cu vulcanismul. Cea mai mare parte a zonei arctice este compusă din întinderi permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o mare parte
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
canadiene. Multe centuri vulcanice conțin depozite de minereuri care se află în legătură cu vulcanismul. Cea mai mare parte a zonei arctice este compusă din întinderi permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o mare parte a regiunii geografice denumite Platoul Canadian. Solul arctic
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
permanente de gheață aparent nesfârșite și tundră. Zona arctică cuprinde regiuni geologice de diferite tipuri; Cordiliera arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o mare parte a regiunii geografice denumite Platoul Canadian. Solul arctic este compus în cea mai mare parte din permafrost, ceea ce face ca edificarea unor construcții să fie deseori dificilă sau chiar riscantă, iar agricultura
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
arctică (Lanțul Munților Imperiului Britanic și Lanțul Munților Statelor Unite de pe Insula Ellesmere) constituie cel mai nordic șir de munți de pe glob. Zonele joase din partea arctică și din Golful Hudson cuprind o mare parte a regiunii geografice denumite Platoul Canadian. Solul arctic este compus în cea mai mare parte din permafrost, ceea ce face ca edificarea unor construcții să fie deseori dificilă sau chiar riscantă, iar agricultura să fie imposibilă. Zona arctică, definită ca tot ceea ce se află la nord de limita de
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
cuprind o mare parte a regiunii geografice denumite Platoul Canadian. Solul arctic este compus în cea mai mare parte din permafrost, ceea ce face ca edificarea unor construcții să fie deseori dificilă sau chiar riscantă, iar agricultura să fie imposibilă. Zona arctică, definită ca tot ceea ce se află la nord de limita de vegetație a arborilor, acoperă cea mai mare parte a provinciei Nunavut și extremele nordice ale provinciilor Yukon, Manitoba, Ontario, Quebec și Labrador. Canada are mari rezerve de apă: râurile
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
la granița dintre Golful Hudson și Oceanul Arctic și se scurge în amândouă. Este singurul lac din lume care, în mod natural, se scurge în două direcții. Diviziunea continentală constituită de Munții Stâncoși desparte „bazinul hidrografic al Pacificului” de bazinul Oceanului Arctic și de bazinul Golfului Hudson. Acest bazin irigă terenurile agricole importante din interiorul Columbiei Britanice, iar râurile sale sunt folosite pentru producerea energiei electrice. Elementele importante sunt: Râul Yukon, Râul Columbia, Râul Fraser. Părțile nordice ale provinciilor Alberta, Manitoba, Columbia
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
sunt folosite pentru producerea energiei electrice. Elementele importante sunt: Râul Yukon, Râul Columbia, Râul Fraser. Părțile nordice ale provinciilor Alberta, Manitoba, Columbia Britanică și cea mai mare parte a teritoriilor de nord-vest și a teritoriului Nunavut sunt drenate de „bazinul Arctic”. Acest bazin nu prea a fost folosit pentru producerea energiei electrice, cu excepția Fluviului Mackenzie. Râul Peace, Râul Athabasca, Râul Liard ca și Lacul Great Bear și Lacul Great Slave sunt elementele importante ale bazinului hidrografic Arctic. Fiecare dintre aceste elemente
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
sunt drenate de „bazinul Arctic”. Acest bazin nu prea a fost folosit pentru producerea energiei electrice, cu excepția Fluviului Mackenzie. Râul Peace, Râul Athabasca, Râul Liard ca și Lacul Great Bear și Lacul Great Slave sunt elementele importante ale bazinului hidrografic Arctic. Fiecare dintre aceste elemente, într-un fel sau altul, are o legătură cu Fluviul Mackenzie, care astfel drenează cea mai mare parte a bazinului hidrografic Arctic. Cel mai sudic punct al provinciei Alberta este drenată spre Golful Mexic prin intermediul Râului
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
și Lacul Great Bear și Lacul Great Slave sunt elementele importante ale bazinului hidrografic Arctic. Fiecare dintre aceste elemente, într-un fel sau altul, are o legătură cu Fluviul Mackenzie, care astfel drenează cea mai mare parte a bazinului hidrografic Arctic. Cel mai sudic punct al provinciei Alberta este drenată spre Golful Mexic prin intermediul Râului Milk și a afluenților acestuia. Râul Milk își are obârșia în Munții Stâncoși din Montana, curge spre Alberta, apoi se întoarce în Statele Unite, unde se varsă
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
lungă graniță nemilitarizată din lume, de 8893 km; granița cu Alaska are o lungime de 2477 km. Groenlanda, care este un teritoriu dependent de Danemarca, se află la nord-est și este separată prin Golful Baffin și Strâmtoarea Davis de Insulele Arctice Canadiene. Insulele franceze Saint Pierre și Miquelon se află la sud de coasta Insulei Newfoundland, în Golful Sfântul Laurențiu, iar marea teritorială a acestora este o enclavă în zona economică exclusivă a Canadei. Canada are și o graniță terestră cu Danemarca. Așa cum rezultă
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
peste Polul Nord și peste Canada era cel mai scurt drum aerian dintre cele două țări, iar rachetele balistice intercontinentale aveau o traiectorie directă prin aceeași zonă. De la sfârșitul războiului rece a crescut numărul speculațiilor referitoare la revendicarea unei părți a Arcticii de către Canada. Aceste revendicări pot fi deosebit de importante în contextul în care, din cauza încălzirii globale, gheața se topește și se deschide pasajul de nord-vest. Abundeța de resurse naturale de care dispune țara se reflectă în importanța continuă pe care acestea
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]
-
timp îndelungat rezervele de cărbune și de gaze naturale. Resursele minerale ale Canadei sunt diverse și bogate. De-a lungul Platoului Canadian și în nord se află depozite de fier, nichel, zinc, cupru, aur, plumb, molibden și uraniu. În zona Arctică au fost descoperite mari depozite de diamante, ceea ce face ca țara să devină unul din cei mai mari producători mondiali în domeniu. Multe orașe situate pe Platoul Canadian sunt orașe miniere. Cel mai mare și mai cunoscut este Sudbury, din
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]