911 matches
-
pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se cuibărească ori gata să zboare. Orașul încă dormea. Nu era nimeni să-i răs pundă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia fundul înapoi și piepții înainte, iar în această mișcare cabrată cerceii supra etajați și salbele ca niște ghirlande sunau ca un candelabru care vestește cutremure. Din această cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țepeni și creierele înmuiate și nălucitoare. În întuneric, mormanul uriaș putea fi acum orice, povârnișurile se îndreptau, grohotișurile de cioburi colorate, țesăturile destrămate, cartoanele și lemnele putrezite ca de corăbii scufundate căpătau culoarea opacă și grea a zidurilor, vârfurile se arcuiau. Orașul, cu pâlpâirile lui, rămase în vale ca un cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău, îl bătu Tili pe umăr, în pragul ușii. Dacă n-ai fi bolnav, n-ai mai fi în stare să creezi nimic. Nici n-ai avea nevoie. Ea apăru dintr-odată. Era înaltă și zveltă. Liniile trupului i se arcuiau, împărțind-o între dorința de a trăi și dorința de fi privită. Se înălțase pe vârfuri, căutând ceva pe dulap. Tili luă ghiveciul cu flori de acolo și i-l întinse. — Poftim, Magdalena. Ești nouă pe aici, când ai apărut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după privirile cercetătoare ale aceluia, nici el nu-i părea din caleafară de cunoscut celuilalt. Se uitau unul la altul cu o anumită dezamăgire. Ea venea de la obrajii moi, pe care pomeții nu mai reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
evantaiului. Suntem ca două maimuțe care explorează modalități noi de a se așeza. În cele din urmă, mă simt epuizată și mă întind pe spate, însă fața lui apare de îndată deasupra mea: transpirația sa îmi picură în gură. Îmi arcuiesc cutia toracică și îmi scot sânii înainte. Continuă, țipă el, în timp ce respirația i se oprește. Pot să-mi aud propriul gând: Aplică ce ai învățat la Casa Lotusului! Numai că sunt incapabilă să-mi unduiesc fundul. Mă mișc stângaci, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o pasăre care răsăreau și apoi apuneau... Clatină din cap și spune că nu-și amintește rândul următor. — Ia-o de la capăt și citește din nou! Își deschide manualul, dar se încurcă în cuvinte. Îi citesc eu: — „...una după alta, arcuindu-se în jurul polului nord ceresc, se întind stelele unei constelații numite Carul Mare.“ — E prea greu, se plânge el și aruncă textul. Îl apuc de umeri și-l zgâlțâi: — Asta o să fie pentru un băiat răsfățat care trăiește fără reguli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcea să pară și mai ciudat faptul că Penelope a comandat ce mâncam noi de obicei - o omletă din trei ouă cu brânză, cartofi cu ceapă, apoi un maldăr de clătite cu ciocolată și un pumn de unt topit. Își arcui sprâncenele când mă auzi comandând omletă din albuș cu spanac și roșii și două felii de pâine din făină integrală, dar se abținu cu amabilitate de la orice comentariu, În afară de un murmur: „Chiar așa mult te influențează Elisa?“ I-am ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ce ar trebui să fac? Să n-am nimic Împotriva faptului că o nenorocită răzbunătoare poate să inventeze orice despre mine, iar ei o să publice? E un miracol și o binecuvântare că Încă mai am slujba. —Așa să fie? Își arcui sprâncenele și luă o gură din Bloody Mary, cu degetul mic Întins. —Tu ești cel care m-a obligat practic să accept slujba asta, dacă-mi aduc bine aminte. Ai zis că am nevoie de mai mulți prieteni, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
care vom aștepta, inevitabil, tot mai mult. "Orizont", nr. 2 (1553), februarie 2012 Zeii singurătății "Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!... Suedezul Levov! Rimează cu... Love!...". Trupurile atât de tinere, elastice, încă incerte, ale majoretelor se arcuiesc în ritmul extatic al unei incantații adresate "puternicului, mirificului, singuraticului Suedez", adolescentul evreu cu trasături vikinge, blond, cu ochi albaștri, la fel de neverosimil în splendoarea lui paradoxală precum concilierea forțelor contrare ce au sfârtecat lumea în al Doilea Război Mondial. În
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu atâta seninătate și împăcare. Povestea despre șarpe exact cum alții ar fi povestit că au fost la câmp să sape sau să culeagă măsline. M-au mai întrebat dacă îmi fusese frică când am văzut șarpele deschizând gura și arcuindu-se înainte de a dispărea. Și tu ce-ai zis? Am zis că nu mi-a fost frică, cum poți să te temi de o ființă care zboară? Nu ți-ar fi frică dacă ai vedea un vultur zburând prin centrul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mistifice trecutul, cînd pot da vina pe alții. Și tot așa, pînă ți se face greață. Dar, poate că alegoria nu-i o zădărnicie. Poate că, mărunt, pidosnic, "Salonul" e un soi de purgatoriu. Dincolo de orizontul tulbure și incert, dramaturgul arcuiește o speranță. O speranță în care, prin încețoșările care persistă, se insinuează neliniști. Și poate chiar spaime. Dar spaima poate duce la o trezire de conștiință. Florin Faifer Singurătatea plurală din "Salonul nr.6 bis" În fiecare zi, cinci personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
romanul precedent, Să faci dragoste. Lui Marie Îi murise tatăl, de aceea naratorul se Întoarce repede din Beijing, pentru a asista la funeralii. și aici, din nou În mijlocul unor descrieri În volute - sîntem pe teritoriu italian, liniile drepte chinezești se arcuiesc la căldura soarelui mediteranean - cartea se Încheie cu plînsetul Mariei - după Înmormîntarea tatălui - În mare. O altă, ultimă eliberare. Eric Chevillard Timid dar orgolios, Eric Chevillard s-a bucurat din plin de copilăria avută. Curiozitatea pentru ceea ce mitul, preistoria, natura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poemul "Somn" sau la "Fum Căzut", în care obiectele sunt prefăcute parcă în absențe, izolat dispuse, în stare de inerție: "Cu mișcări oprite ades/ văd bolți prăbușite în apă" ("Fum căzut"). La Nichita Stănescu apar păsări cu zborul întrerupt, păduri arcuite peste fluvii inexistente, iar el, Dedal, pendulează între starea de om neputincios și cea de Demiurg. Revenit la starea de om, rămâne aspirația că odată va reuși să atingă, conștient și treaz, starea de "altcineva, altunde, altceva", depășind criza de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poverii". Cine are părinți/ pe pământ nu în gând,/ mai aude și-n somn ochii lumii plângând." Târziul și pustiul sunt aduse în contextul sensibilității poetice, cu alt sens decât la Bacovia. La Adrian Păunescu imaginea târziului și a pustiului arcuiește ideea realizării eului, consiliindu-se în sensul realizării adevăratului echilibru. Să nu ne coacem grabnic și vesel, este bine, ne spune poetul, să așteptăm marea coacere, timpul marii coaceri. "Dar uneori e bine că tace și așteaptă;/ Când trec furtuni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pedagogic - VARIANTA 11 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: 1. Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mie pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. 2. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soaren soare, În largul vieții revarsă un trecut. 3. Din călătoarea undă, din apele eterne, Îmi însușesc vestmântul acelor care mor, Și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
drept sursă a creațiilor sale poetice din prima perioadă de activitate (1921-1924). Regăsim metaforă din "Veghe", în forme ușor modificate, si in ermeticele versuri din "Increat": Rotit de două ori la mărul-soare"27, ori cele din "Secol": "[...] când soarelui voit / Arcuite pajurile catari" [s.n.]28. "Destipărit"29, deoarece este o energie ce generează spontan, - contrar percepției noastre obișnuite 30 -, nu după modele, trasându-și și jalonându-și singură calea, pe masura ce o parcurge, neavând o direcție anume, decât cea impusă de ea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
insuportabilului. Până și plenitudinea, în asemenea clipe, îi pare însămânțată de dezastre. Un „narcotic” ar fi lecturile (devoră carte după carte, dar totdeauna cu un ascuțit, neconcesiv spirit critic), pe urmă cinematograful, teatrul, concertele și, nu în ultimul rând, prietenia, arcuită la orizont ca un miraj. Și notațiile din jurnal contează ca o terapie, ele putând converti uneori suferința vie într-o „suferință literară”, în care eul caută să filtreze dificultățile realului. Revenită în cotidianul care îi rezervă atâtea frustrări, adolescenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]
-
mai portocalie și mai cinabrie - care izvora, nesfârșită, ca o spermă gata să insemineze cu spaimă Întreg pământul. Când, la sfârșit, a lăsat deoparte penelurile și s-a tras câțiva pași Înapoi, ca să-și cerceteze roadele muncii, Faulques și-a arcuit buzele Într-un surâs satisfăcut, apoi și le-a muiat Într-un alt pahar cu coniac. Bun sau rău, vulcanul era oarecum deosebit de cei pictați de doctorul Atl - și se chinuise și el cu câțiva - În decursul Întregii sale vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o sublimare a haosului. O ordine cu legile travestite În Întâmplare. - Și chiar crezi asta? a insistat. În fine, pictorul de război a vorbit. Zâmbea dușmănos, fără nici o simpatie. - Desigur. E aproape o știință exactă. Ca meteorologia. Croatul și-a arcuit sprâncenele. - Meteorologia? Se poate prevedea un uragan, a explicat Faulques, dar nu În punctul exact. O zecime de secundă, Încă un strop de umezeală ici și colo, și totul se duce la mii de kilometri. Cauze minime, incalculabile la prima
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
inscripția pe șase rânduri CENTENARUL / PRIMELOR CERCETĂRI DIN / STAȚIUNEA NEOLITICĂ EPONIMĂ / CUCUTENI / ROMÂNIA / 18841984. Suntem convinși că cei care vor contempla această parte a medaliei vor observa că, văzută în ansamblu, ea are forma unei cruci nimbate. Precizăm că inscripția arcuită de sus arată că medalia este realizată de Secțiunea ieșeană a Societății Numismatice Române, în colaborare cu Primăria comunei Cucuteni, care se etalează în legenda de pe cealaltă parte. Nu mai putem preciza însă cui aparține exprimarea din legenda plasată în
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
Dumnezeu cu steagul victoriei, în mijloc crucea, înconjurată de cârja episcopală și de mitră, iar jos motoul episcopului: BEATUS POPULUS CUIUS DOMINUS EST DEUS (Fericit poporul al cărui Domn este Dumnezeu)”. Reprezentarea reversului este încadrată de bandă marginală cu legenda arcuită sub forma nimbului, POPULUS FIDELIS IN PERPETUAM EIUS MEMORIAM FELICITER DEDICAT (Poporul credincios dedică cu bucurie (medalia n.n), spre veșnica sa amintire), continuată în partea de jos, DIE 17 MAII 2008. Este, dacă nu ne înșeală memoria și bagajul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
dispuse simetric, este inscripția pe patru rânduri UNIVERSITATEA / TEHNICA / GH. ASACHI / IAȘI (fig. 52av). Pe revers (fig 52rv), în zona centrală, este plasat chipul lui Asachi, așezat pe un ornament semicircular din frunze de laur dispuse simetric, având deasupra inscripția arcuită PER ASPERA AD ASTRA (Cu greutate până la stele). Inspirat ales ni se pare acest dicton latin, care face o interesantă legătură dintre mesajul aversului și cel al reversului. Așa după cum era de așteptat, între reprezentările de pe o altă medalie a
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
a fost folosită drept recompensă pentru cei care au susținut material întreprinderea lui Theodor Codrescu. Pe avers (fig. 91av), medalia are chipul istoricului cu puțin bust orientat jumătate dreapta. Sub bust sunt înscriși anii 1819-1894, iar sus, numele THEODOR / CODRESCU (arcuit de o parte și de alta a chipului). În partea stângă pe bust, cu litere foarte mici, este scris numele gravorului KISSING. Întregul avers este încadrat pe marginea medaliei de două cercuri liniare proeminente. Pe reversul medaliei (fig. 91rv), într-
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]