1,120 matches
-
gazetarului, prin metode radicale, cum se întâmplă, de obicei, în interiorul sistemelor politice coercitive și cum s-a întâmplat și în cazul lui Arghezi. Intensitatea afectivă a pasajului selectat de noi e susținută și printr-o strategie a expunerii, specifică pamfletului arghezian în care lapidaritatea nu e doar mijlocul de a economisi material lingvistic, ci modul cel mai potrivit de a concentra sentimente și de a crea stari emoționale puternice. Invocarea numelor voievodale, prin inserția anaforică a întrebării similare și a răspunsului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
marcat deictic în text, ne determină să vedem întregul demers ca pe o ficțiune lingvistică, ineficientă din punct de vedere pragmatic. Publicul, în calitate de beneficiar, este singurul "mișcat" de pathos-ul discursiv. În final, ca o concluzie de ansamblu asupra artei polemice argheziene, putem considera violența, sub toate aspectele sale, drept o atitudine fundamentală a pamfletarului ale cărui percepții senzoriale s-au dereglat: "simte enorm și vede monstuos", fiind predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
predispus la a-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nuanțate asupra semnificației poetice a agresivității. Una dintre ele rezumă, exemplar, propria ars polemica: "Îmi place injuria picturală și cu stil, frumoasă ca poezia. Insulta nedestinată, intransparentă și facilă e a stupidului"209. Am abordat însă această dimensiune a publicisticii argheziene și dintr-un alt motiv. Pamfletul, ca gest polemic așezat într-o "montură artistică", relevă distanța în termenii intensității afective dintre polemică și pamflet asupra căreia am insistat în demersul nostru teoretic, fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintr-un alt motiv. Pamfletul, ca gest polemic așezat într-o "montură artistică", relevă distanța în termenii intensității afective dintre polemică și pamflet asupra căreia am insistat în demersul nostru teoretic, fapt nesemnalat de nici o cercetare focalizată asupra prozei jurnalistice argheziene. De aceea, considerăm perspectiva lui Angenot din nou productivă, prin nuanțările pe care le aduce: Dacă simpla invectivă, care caută să atace adversarul prin agresiune verbală injurioasă, este fundamental subordonată persuasiunii, dacă simpla polemică este constrânsă să stabilească divergențe marcând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
își legitimează un discurs angajat, cu valențe etice, justificabil ori de câte ori Adevărul (cel istoric, mai ales) ajunge în situație de criză și devine disputabil. Într-un atare tip de discurs, dimensiunea estetică este secundară și se subordonează scopului polemic. Discursul publicistic arghezian, venind pe firul unei de-acum împământenite tradiții polemico-pamfletare, va deveni referențial prin originalitatea construcției, mizând, mai întâi de toate, pe individualitatea gestului artistic. Privită ca parte integrantă a creației eminesciene, publicistica politică, implicit polemică, nu este numai expresia unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eminesciene, publicistica politică, implicit polemică, nu este numai expresia unei minți sagace, ci completează osmotic imaginea unui fascinant puzzle, în care textul și metatextul sunt semnificabile în măsura în care sunt corelate contextului. La o primă lectură paralelă, discursul publicistic eminescian și cel arghezian nu relevă urme de consangvinitate. Acestea sunt însă detectabile la cel mai intim nivel, în virtutea filiației care înrudește doi mari creatori (mai întâi scriitori și abia apoi gazetari) ai aceleiași culturi. Cercetări de referință, aplicate global sau segmențial presei românești
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cel mai intim nivel, în virtutea filiației care înrudește doi mari creatori (mai întâi scriitori și abia apoi gazetari) ai aceleiași culturi. Cercetări de referință, aplicate global sau segmențial presei românești din trecut, inclusiv studii recente, referitoare la publicistica eminesciană sau argheziană 211 subliniază genotipul cultural al autorului Spinilor de hârtie, detaliind prea puțin diferențele sau natura contiguității. O perseverentă și analitică lectură în oglindă va indica linia de demarcație și mai ales va contura specificul fiecăruia dintre ei, pentru că, prea ades
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cabotin al ideilor, ci un dialectician, în sensul antic al cuvântului. Miza discursului este obținerea adeziunii printr-un susținut spectacol deictic. De aici derivă modalitățile tehnice și strategice prin care discursul publicistic capătă conturul unui prețios poliedru. Geneza actului jurnalistic arghezian are cu totul alte resorturi, legate indisolubil de personalitatea și biografia autorului său. Format în perioada maturității presei românești și având șansa de a veni după Eminescu, Arghezi liricizează discursul gazetăresc într-o manieră atât de personală încât îi va
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradigmatic. Sedus de substanța magică a cuvântului, poetul Agatelor negre va ceda impulsului ludic de a transforma realul evenimențial în poezie, de cele mai multe ori. Acest lucru nu înseamnă că, atunci când rămâne cantonat în actualitatea imediată, devine prozaic, așa cum uneori exegeza argheziană a lăsat să se înțeleagă. Pe de altă parte, la Arghezi factorul biografic joacă un rol fundamental în motivația discursului. El constituie fie pretextul evadării în ficțiune, fie mobilul întreținerii disputelor gazetărești. Implicitul polemic al discursului său traduce experiențe de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
analitice sau strict documentate de pe o poziție echidistantă. Este o falie urișă care-l desparte de Eminescu și care produce o turnură la fel de spectaculoasă precum aceea impusă de Caragiale în evoluția discursului publicistic românesc. Dimensiunea ludică plasează, ab initio, discursul arghezian într-un spațiu al artisticității gratuite, aflat la extremitatea celui retoric, în care excelează gazetarul Eminescu. Cei doi poeți și, jurnaliști evoluează, așadar, în registre diferite: unul retorico-polemic, definit de principiile discursivității și ale elocinței de tribună (Eminescu), iar celălalt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
după criteriile impuse de contactul imediat"224. Narativitatea este, în acest sens, o condiție sine qua non a comprehensibilității, așa cum mijloacele teatral-scenice sunt obligatorii pentru a capta latura afectivă a publicului, perceput ca destinatar prioritar al mesajului polemic. Stilul scriptic arghezian, subliniat întâia dată de Tudor Vianu, rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a capta latura afectivă a publicului, perceput ca destinatar prioritar al mesajului polemic. Stilul scriptic arghezian, subliniat întâia dată de Tudor Vianu, rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trei decenii de gazetărie); ambele fac parte din polemici celebre, în epocă: Eminescu vs. liberali (în speță, C.A. Rosetti) și Arghezi vs. Iorga; în fine, fiecare text în parte e reprezentativ stilistic pentru ceea ce înseamnă discursul publicistic, eminescian sau arghezian. Conceput în registru retoric, ca de altfel mai toate textele în care Eminescu polemizează cu "roșii", articolul publicistului de la Timpul relevă de la o primă analiză existența celor cinci stadii ale discursului (după R. Barthes), fiecare stadiu fiind secondat, așa cum se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strategic armele, Arghezi demonstrează reale abilități dialectice prin tehnica citării discursului advers, susceptibil de trunchierea adevărului. Iată, așadar, reproșul lui Iorga: Când un popor întreg comemora pe Ștefan cel Mare, el (Arghezi, n.n.) își râdea de marele ucigaș"228. Textul arghezian urmează același traseu, dinspre defensiv luând ca pretext acuza injustă spre ofensiv, descalificând atât maniera tendențioasă a preopinentului de a interpreta realitatea, cât și stilul lucrărilor de specialitate, greoi și inaccesibil cititorului obișnuit. Formula aleasă de Arghezi marcă a retoricii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Spiridon inspirat numea homeopatie polemică: lovituri de grație pe spații restrânse. De aceea, specifice scriiturii parcimonioase, litota, antifraza și oximoronul, ca figuri predilecte ale unei ironii sintagmatice 229, fac parte dintr-un arsenal de luptă neconvențional, marcă a pamfletului polemic arghezian. O falsă aserțiune precum "Știu că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune: "Aceasta [nația, n.n.] fiind totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de prudență în discursul polemic al unui scriitor mereu ispitit de transcenderea realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a oprit asupra gazetăriei, de producțiile pamfletare în care ficțiunea, "invenția personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului, ignorând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
personală activă" privită de însuși autorul Biletelor de papagal ca o condiție esențială a literarității -, este elementul esențial al discursului, ignorând cu obstinație texte polemice valoroase care, deși sunt marcate de conjunctural, poartă, în orice situație, amprenta inconfundabilă a stilului arghezian. Atunci când temperatura violenței scade, iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
publică a românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane") căreia îi acordă, din principiu, un statut justițiar. Fără îndoială că afinități și puncte comune pot fi identificate ușor în gazetăria polemică eminesciană și argheziană, însă acestea țin de consangvinitatea etno-culturală de care vorbeam la început. Cert e că apropierea e cu mult mai mică decât distanțarea, iar literarmente vorbind, valoarea textelor publicistice rezidă și în valoarea autorului lor. Dacă despre gazetăria eminesciană s-a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
valoarea autorului lor. Dacă despre gazetăria eminesciană s-a spus că a evoluat dinspre apolinic spre dionisiac (Vatamaniuc), adică de la o atitudine analitică, marcată de echidistanță și echilibru, la una în care subiectivismul și puseele colerice domină discursul, despre cea argheziană Șerban Cioculescu a observat o trecere "în decursul anilor, de la acțiunea romantică, înverșunată împotriva indivizilor, la ținuta clasică a moralistului (în sensul galic al cuvântului) vizând către generalitate"232. Sunt două optici care, alăturate, ar putea sugera o continuitate de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în structura de manifestare, dată fiind complexitatea factorilor extradiscursivi ce țin de contextul istoric, de formația intelectuală și culturală a autorilor, de înțelegerea diferită a funcției actului publicistic etc. De aceea credem că putem adânci perspectiva contiguității discursiv-polemice, situând gazetăria argheziană în proximitatea spirituală și chiar afectivă a celei caragialiene, pentru a releva palierul cel mai spectaculos al întâlnirii celor două condeie: comicul. Asupra acestei problematici, viziunea eminesciană dobândește un sens paradigmatic, de aceea o reamintim: "Nu sunt oamenii la locul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
240. Ar fi încă multe de spus despre spiritul ironic, despre legătura intimă dintre polemică și ironie sau despre cum funcționează ironia, însă credem că e potrivit să continuăm aventura interpretării pe firul vizibil și invizibil al textelor caragialian și arghezian. Revenind la paralela propusă, observăm mai întâi că Arghezi dezvoltă, în raport cu autorul moftului și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei epoci fără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
creației publicistice, pentru ca, apoi, să-i distingă complet, la nivelul de suprafață al discursului publicistic ei devenind exponenți ai unor maniere diferite de "punere în formă". Fapt firesc, având în vedere "orgoliul de prozator" al lui Caragiale, în contrast cu lirismul structural arghezian. Primul se manifestă epic în proza jurnalistică, al doilea cedează ușor impulsului liric. Să ne amintim că Arghezi decretase, încă din 1904, e drept cu destule exagerări, superioritatea absolută a poeziei (sau, mai bine zis, a "stării de poezie") în fața
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în greutățile ei s-a convins că pe deplin n-are să le poată birui niciodată"245. Ambele viziuni devin exponențiale pentru autorii lor, însă acest lucru e departe de a semnifica poziții ireconciliabile. Din contră, în spiritul ei comic, publicistica argheziană pare racordată la universul caragialian prin fire invizibile și, mai mult, pare a-i prelungi inconfundabil substanța. Sensul dat de Arghezi caragialismului derivă dintr-un mod comun de a se instala în lumea valorilor răsturnate. Mundus inversus e, și pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]