4,072 matches
-
Care cântă a dragoste./ Gângurit de guguștiuc/ Mă-ndeamnă să mă duc.../ Să mă duc ori unde, aiurea,/ Să mă iubesc cu pădurea,/ Să văd o turmă de oi/ Păscând iarbă în zăvoi/ Și un munte cu tichie/ De zăpadă argintie/ Să ascult frunza cum crește/ Și o vorbă-n românește...”. În anul 2013 revine la editura Anamarol și publică o nouă carte. Titlul acestei „ Căutând insula fericirii / Looking for the isle of happiness”. O carte de poeme bilingve. Venise vremea
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzuta precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
din noi. DANSUL FLORILOR Roiesc florile-n livadă Albe, fragede, înmiresmate, Cu glasuri de fructe coapte. În jocul amețitor al vântului Se cerne neaua pământului, Pură, albă, diafană Pentru om și pentru țară. SEMEȚIA FLORILOR Miroase-a flori liliachiu Și argintiu și auriu. Bujorii își aprind obrajii în zori, Lalelele împodobesc grădinile Într-o paletă de culori Alese de un pictor uimitor. Iasomia miroase narcotizant. Trandafirul domnește mândru în palat, Ocrotit cu dragoste de împărat, Ales de bucătărese Să le-aducă
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
acesteia și lumii celeilalte, ce nu se lăsa descoperită. Se născuse într-o zi de iarnă, când făptura nefinită a lui D-zeu coborâse peste strigătul pruncului care plonjase în lume, și când lacrima suspendată a mamei, nimbase albul lunii argintii.Ursitoarele-i prefiguraseră un destin constelat deasupra rănii surâsului, pentru că, din fântâna, din ființa ei băuseră mai târziu toți cei care insetaseră în viață.Încă de copilă credea că va fi veșnică prin darurile date de D-zeu, și că
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de ea, un bărbat impunător, cu o vestă la două rânduri de nasturi metalici, de buzunarul căreia atârna un lanț gros de aur legat la butonieră indicând prezența unui ceas de buzunar. Avea un barbișon în care își făcuseră apariția
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CHIP ANGELIC/ REVELION/ ORAȘUL AMORȚIT Autor: Cristina Mariana Bălășoiu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Chip angelic Negru pictează albastru sub arcada sprâncenelor, genele se arcuiesc pe spate, luminițe argintii dansează pe retină croind piruete în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului înălțarea timpului pe altarele cuvântului iată ce ne poate lăsa tăcerea apelor în fluidele trupului în fluidele gândului care ca un radical ne învelește trăirile și toate celelalte fire de iarbă din tâmplele argintii ale anilor trăiți câte un lujer crește rătăcit printre plantele devenite adulte recită poemele copilăriei din timpul unui Crăciun și-n toate aceste dezbateri aprinse asupra cuvintelor rostite și ale celor nerostite cineva ne spune că este... Fericit cel în
NAŞTERE ŞI ÎNĂLŢARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370123_a_371452]
-
adunării și ciuli urechile. Nu înțelegea ea prea multe din vorbele regelui, așa că, începu să se distreze, studiind fețele și veștmintele căpeteniilor. Toți aveau privirile încruntate, ca și când, un mare pericol îi pândea pe daci. Cușmele lor, aveau ornamente aurii și argintii, așa că nu era foarte greu să îi deosebești de alți războinici. Podoabele pe care le purtau pe piept păreau grele și purtau însemnele triburilor pe care le conduceau. Bristena era de-a dreptul fascinată de acele însemne. Tatăl ei purta
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
pe statuia sa, folosind un scaun, în timp ce, cu bucurie, schimba fioroasele coarne de drac de pe borurile elegantei sale pălării, cu niște imense coarne de ren. De o ureche a scriitorului atârnă un globuleț roșu, iar în mustața aspră, niște beteală argintie scămoșată. Venea Crăciunul! Și astfel, renumitul Colegiu o ținea cu “La Diabla“ din sărbătoare în sărbătoare! Surâsul dramaturgului împietri însă, înghețat în spuma de zăpadă artificială ce-i fusese pulverizată din abundență, pe față. “Mai bine adorm definitiv, să nu
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ne-așteaptă-azurul Mării Marmara Unde testam papile gustative Și unde ne-mbăiam în catifea De ape,mângâindu-ne lascive... Ne vor fire de vânt să ne sărute Obrajii-ncinși de sete de amor Și-n argintiu de noapte pământeană Un val vrea să te legene ,ușor, Să mai venim ca ieri pe plaja udă De lacrimi din iubiri împărtășite, Ne cheamă peste mare stânca nudă (Ce se-nvelea cu noi),în rugi șoptite, Un albatros timid
CHEMĂRI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352822_a_354151]
-
destramă sub căldura de amiază către seară se strâng roată fetele cu cofe-n mână apă rece vin să scoată din adâncul de fântână doar un strigăt le zorește către casă de-ntârzie pe cer luna-și risipește larg paloarea argintie *** Ciclul "Vara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: zi de vară / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1630, Anul V, 18 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZI DE VARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352921_a_354250]
-
VIS SPRE LUNĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Avusei un vis prelung, Se făcea că merg spre lună, Drumul era tare lung, Iar eu alergam nebună. Și-n mantia-i argintie, Sta a nopților regină, Ce visele mi le îmbie, Cu lumina ei divină. Eram tare curioasă, S-o văd din apropiere, Pe a soarelui mireasă, Luna, plină de mistere. Dar, când vrusei să pun pasul Pe-ntinderea selenară, Mă trezii
VIS SPRE LUNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354493_a_355822]
-
cea europeană, cu arcade mari la uși, cu ferestre care amintesc de stilul gotic, case înconjurate de multă verdeața, flori și arbori decorativi. De altfel London este numit și “Forest City” pentru că a fost construit în mijlocul unei păduri cu brazi argintii, arțari, castani, tei, etc. Bună impresie a fost completată și de întâlnirea cu români care se declarau foarte mulțumiți de felul cum se desfasoara viața lor pe aceste meleaguri. Universitatea Western din London. Când am plecat din London, am simțit
ÎN MARTIE PRIN ONTARIO de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354499_a_355828]
-
iubitei; era ca și cum ar fi strâns-o la piept pe ea însăși, urându-i cele bune. În iarnă, când Criss va fi departe, iubirea ei va ninge cu fulgi tandri, purtați pe aripi de îngeri către el. Fulgi de catifea argintie o să-i ningă calea, acoperindu-i ochii , nemaiputând să vadă pe unde calcă. Perle încărcate de curcubee îi vor curge prin fulgii topiți ce se vor uni pe obrazul său cu lacrimile de dor ale iubirii ei. Încă din iarnă
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
ca o sfântă hrană, Cum aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care au plecat... Ca un fum albastru-n facla argintie, Se strecură tainic stele scânteind, Povesti de iubire, scrise pe hârtie Ninsă ca în iarna unui tandru gând; Clipele din ierni demult înghețate, Nea de vechi regrete topite-n sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate, Ce-au topit
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
-o turmă, Mergând spre staul, la apus. Se-nchide zarea spre izvoare. Se strânge viața în culcuș. Pădurea-și pierde din culoare, Când astrul scade din urcuș. Iar în înalt, doar vântu-adie, Veghează peste-a vieții taină. Din ceruri, luna argintie, Pictează-a nopții neagră haină. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Privesc pâraiele în urmă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1576, Anul V, 25 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
PRIVESC PÂRAIELE ÎN URMĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353910_a_355239]
-
publicitate negativă, dar știu că există amenințări cu bătăi surori cu moartea, exmatriculări, răpiri etc, dacă nu scriu ce trebuie. Și asta este o exagerare. După ce aștept câteva minute în apropierea unor membri ai minorității majoritare în Romania, un hatchback argintiu oprește în fața mea. În locurile din față, ca pasager era doamna Olariu, coordonatoare, bibliotecară, poetă, scriitoare bătrână și amatoare de comedie ca ocupație. Șoferul era un om cunoscut doamnei, dar necunoscut mie. Tot ce știam despre el era că ne-
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
nescrise, adâncul se înfioră și înaltul mă cheamă. Tăcerea vine de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut rădăcinile... o lumină argintie cobora prin seva stejarului până în ghinda din care am încolțit, un fulger care despica marea în două și o tăcere pentru care regii au devenit cerșetori. Am lăsat furnicile să se retragă în adânciturile din scoarța stejarului, mi-am așezat
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
ou de prepeliță Îl acuză de rutină Tot pe oul de găină... Dar cum patrula în zonă O cioară autohtonă, Spuse oului de rață Că suferă de albeață! Că și oul ei de cioară Se vopsește bună oară, Peste albul argintiu Cu un ton mai tuciuriu... Dar cu o mișcare bruscă Se ivii oul de gâscă Ce se băgă în pricină Salvând oul de găină... El cu grije recunoaște Că prin datină de Paște, Oul e prins de-o ispită Umblând
OUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352635_a_353964]
-
ce ni se întâmplă, după cum e foarte, foarte multă viață adevărată. Viață adevărată, palpabilă, blândă uneori, furtunoasă apoi, imposibil de zăgăzuit, tainică, fascinantă. Așa era râul în preajma căruia mi-am petrecut, demult, verile (uneori și toamnele, și iernile). Solar, nemărginit, argintiu, până departe, spre munți, peste pietrișuri. În vecinătatea lui, mă cuprindea un simțământ inexprimabil: eroism, jale, forță, singurătate, o virilitate fără limite și, în același timp, o duioșie strivitoare. Umblam noaptea, prin mijlocul albiei, care nu era prea adâncă, cercetam
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
călcam pe stele, pe lună, și leasa era plină de păstrăvi... Toate aceste amintiri tinere, toate aceste amintiri, și uitări, uitate au reînviat. Și, o dată cu ele: Râul Dacă ar fi să gândesc mitologic, aș zice că Poiana, acoperită de rouă argintie, în zori, e-o imensă matrice, matricea unei zeițe terestre, ce fruntea-și ascunde, sub alcov, în apus, întinzându-și picioarele luminoase spre Munte. Își separă însoritele coapse, ce vibrează, prelung, îndelung, precum niște sinapse, spre-a primi, în lăcașul
EUGEN DORCESCU, RÂUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353692_a_355021]
-
care ne călăresc de două mii de ani, sunt și ei sub alți extratereștri ET-X-Y-Z de 0,001% care-i dirijează prin NOW, dar care probabil stau pe fața nevăzută a Lunii (în Baldachin cu Clara și “minunata doamnă a lunii argintii” pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, și ne dau instrucțiuni prin NOW ce “plantație” de OMG să facem pe Terra PIG) și sigur se bucură că avem mințile ocupate cu tot felul de diversiuni: cu războaie economice și genocidare sau chiar
DESPRE WWW3 ŞI CELE TREI EXPERIENŢE REVELATOARE: O EXPERIENŢĂ ÎN AFARA CORPULUI (EAC), O EXPERIENŢĂ LA LIMITA MORŢII (ELM) ŞI O STARE MODIFICATĂ A CONŞTIINŢEI (SMC) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/353618_a_354947]
-
întâi vehicului sufletului și apoi Carul ceresc, căci dacă nu vei ști cu ce frecvență funcționează sufletul în “mașinuța biologică”, nu vei cunoaște nici cum funcționează Carul ceresc”, zice Daimonul, care mergea înaintea mea călare pe un Cal uriaș, roșu- argintiu, cu stea în frunte și cu copite de aur, străjuit de doi Străjeri ai Sfântului Graal. Daimonul și călărețul făcea corp comun cu Calul, de parcă ai fi zis că-i un Centaur. Până într-o Zi când Daimonul descălecă de pe
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
să mai dezleg nici până azi, apoi încălecă pe o “săgeată magică de aur” și dispăru cu ea la orizontul misterului, lăsând în urma lui un “nor auric” de “pulbere stelară” și o dâră de lumină ca o lamă de cuțit argintiu. În seara aceea, la Apusul Soarelui, rămăsesem doar eu și calul acela uriaș, priponit de un gard de lemn, făcut din țepușe înalte. Dinspre Răsărit se auzi tot atunci o explozie, ca un big-bang asurzitor ce sparse bolta cerului, urmat
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]