3,682 matches
-
167. Acest Rollin este menționat de Raoul-Rochette În „Supplément à la Notice...”, Journal des Savants, 1834, p. 35 n. 1. 168. Cf. JA, 1835, cu observațiile ulterioare ale lui E. Jacquet. Astăzi există o mai bună percepție a cercetărilor de arheologie Întreprinse În India și În Orientul Mijlociu de către non-englezi, Într-o perioadă În care dominația engleză tindea, treptat, către cunoscutul apogeu. Dacă primul savant european care scrie o introducere În budismul indian Îi va rezerva un loc și lui Honigberger (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
discuție prelungită cu oficialitățile, inspectarea domiciliului (prin telefon la Calcutta), aport diplomatic semnificativ al apartenenței creștine („ce păcat că nu sunteți a Belgian father. Semănați așa de mult!”). Chiar și față de Young Eliade devenea mai precaut: „De câte ori Îi vorbeam de arheologie, mă suspecta de spionaj”. 193. Tot În aria rusească, Spătarul Milescu i-a adus din Siberia suveranului Aleksei Mihailovici (dar În fapt i-a dăruit succesorului său) o blană de samur. 194. Interesul ducesei pentru unele zone ale Asiei e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
corespondentul lui Honigberger 2, dar care, după cum demonstrează ceea ce au publicat despre el și colegii săi Charles Masson și dr. Gerard În Journal Asiatique Între 1835 și 1839, aproape nu ar fi avut cum să corespondeze despre altceva decât despre arheologia și filologia Indiei și Afganistanului 3. Există deci suficiente argumente pentru a sesiza aici miezul construcției nuvelei, cu Eliade care Își caută În raft volumul, În ediția pe hârtie Vidalon vergé, găsește referința, Își recuperează notele de la Calcutta, revine la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altfel, a ajuns și În teritorii din nordul Germaniei 1. Numele Îi era Însă cunoscut dincolo de imensa geografie explorată. În tot acest timp, preocupările sale de căpătâi sunt: farmacia, medicina (cu diferitele ei ramuri În care, pe rând, se specializează), arheologia, numismatica și botanica. Nu cred că ar trebui insistat prea mult asupra faptului că numele lui Honigberger este În circulație la noi numai pentru că Eliade a scris o celebră nuvelă fantastică În care, sistematic și alegru, reda o porțiune din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mărturiile prietenilor săi europeni și asiatici, dar și din bruma de reconstituiri din materialele cunoștințelor Întâmplătoare (și aproape toate au fost așa În tot periplul asiatic). Cea de-a treia și cea mai nouă e constituită din materialele arhivelor londoneze (arheologie, numismatică, botanică, corespondență particulară etc.). Instituții cu un prestigiu imens- Victoria and Albert Museum, India Office Library/Records și British Museum - sunt locuri unde mai persistă Încă urmele lui Honigberger. Ele au fost descoperite pas cu pas, prin corespondență și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care murea În 1838 la 27 de ani”, cum l-a descris cândva Jean Filliozat 3- Îi datorăm multe, mai ales pentru arheologul amator care devine Honigberger. Din relatările lui Jacquet aflăm și că, spre sfârșitul campaniilor sale de intrepidă arheologie asiatică, Honigberger, care explorase 30 de st¿pas (căci e unul dintre primii arheologi europeni interesați de monumentele funerare budiste 4), l-a inițiat pe Gerard În colecții formate prin „laborioase explorări”5 și l-a Îndrumat spre perspectiva continuării
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Fussman 2. Dincolo de probleme și de cercetarea istorică Însăși, există o stranie și dureroasă continuitate a imposibilității În care s-au aflat diferitele generații de arheologi În Afganistan (culminând cu variațiunile talibane din 2001-2002). Cea mai redutabilă sinteză a istoriei arheologiei franceze În Orientul Mijlociu Îl menționează, azi: „Numeroși st¿pa au fost goliți, Între anii 1830 și 1840, de către călătorii europeni, mai ales Honigberger și Masson”3. La un secol după Honigberger, Hackin nota că monedele și obiectele descoperite În zona
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Importanța romanisticii pentru știința slavă (1884), O nouă părere despre viața și activitatea lui Gr. Țamblac (1884), Nicolae Spătarul până la sosirea în Rusia (1885) ș.a. - i-au apărut în volume sau în revistele „Archiv für slavische Philologie”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Russkii filologhiceskii vestnik”, „Jurnal Ministerstva Narodnogo Prosveșceniia”, „Sbornik ORJaS”, „Jivaia starina”, „Izvestia otdeleniia russkogo iazâka i slovenosti Imperatorskoi Akademii Nauk” ș.a. O prețioasă colecție de manuscrise vechi și documente referitoare la istoria românilor, alcătuită de-a lungul anilor
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică dură cu Costache Negruzzi și cu Ion Heliade- Rădulescu în probleme de limbă și gramatică românească. În calitate de profesor al Academiei Mihăilene, a redactat o serie
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
social-culturală va fi răsplătit cu ranguri boierești: paharnic în 1835, căminar în 1853, iar mai târziu spătar. Își petrece ultimii ani ai vieții retras la proprietatea sa de la Vladnic, lângă Huși. Preocupările lui S. cuprind mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe (1832), retipărit în numeroase ediții. Pe lângă obișnuita materie a unui abecedar, se introduc capitole educativ-literare, de o importanță care depășește necesitățile didactice. Sunt incluse, astfel, fabule în proză, într-un stil
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
istoric, literar și filologic. Ca profesor la Academia Mihăileană, a redactat manuale de limba franceză, de retorică și o geografie a Țărilor Române. Pentru învățământul teologic trece la lucrări docte, specializate, acoperind domenii ca dogmatica, pastorala, hermeneutica, dreptul canonic, omiletica, arheologia biblică și istoria bisericească. Elaborează Istoria bisericească a românilor pe scurt (1871), bazată pe documentația făcută la Kiev și pe surse românești: Petru Maior, Gh. Șincai, Dionisie Fotino, Andrei Șaguna, Mihail Kogălniceanu ș.a. Poeziile originale, rămase în manuscris, mărturisesc frământările
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
Luciei Șildan din Raymond Chandler ori Așa vorbit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche, în transpunerea lui Eugen Crișan. S. mai cuprinde o cronică a revistelor, interviuri, articole comemorative sau consacrate unor artiști sălăjeni, comentarii cu caracter politic, istoric, studii de arheologie, etnografie, sociologie culturală. Alți colaboratori: Emil Hurezeanu, Dina Horvath, T. Tudor Topan, Mircea Breban. M. W.
SILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
arestat, împreună cu toți membrii de seamă ai cenaclului literar pe care îl găzduia în casa lui, capul de acuzație fiind faptul că aici se citise cartea lui Emil Cioran La Tentation d’exister. I se confiscă manuscrisul unui studiu de arheologie, acuzat că hărțile anexate ar fi fost hărți de stat major privind debarcarea aeriană a trupelor SUA. În octombrie 1959 este arestat iarăși și peste o lună moare în timpul anchetei. Colecția donată rămâne închisă pentru public; după alte avataruri, va
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
specimene de etimologie poporană română. Discipol al lui Hasdeu și admirator al lui Odobescu, prețuind culegerile de literatură populară ale lui Petre Ispirescu, Ș. își orientează preocupările spre cercetarea elementului istoric și popular al limbii române. La „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” (1882-1887) începe să semneze studii pe care le va relua mai târziu în cercetări amplificate: Elementele turcești în limba română, Ielele, Încercare asupra semasiologiei limbii române. După absolvirea facultății pleacă în Franța și în Germania. La Paris, în
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
omului, o permanentă „modelare” și „readaptare” a nevoilor și tendințelor acestuia la noile forme de viață istorică. O analiză a evoluției psihologice a speciei umane, atât din punct de vedere, normal cât și patologic, se dovedește a fi o veritabilă „arheologie a sufletului” sau o „arheologie psihologică”, cu un dublu aspect: normal și patologic. Viața persoanei umane, conduitele, acțiunile, modalitățile de reacție, formele de sensibilitate și gândire, reprezentările, afectivitatea au suferit numeroase variații în decursul istoriei umanității, cărora deși numeroși specialiști
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
readaptare” a nevoilor și tendințelor acestuia la noile forme de viață istorică. O analiză a evoluției psihologice a speciei umane, atât din punct de vedere, normal cât și patologic, se dovedește a fi o veritabilă „arheologie a sufletului” sau o „arheologie psihologică”, cu un dublu aspect: normal și patologic. Viața persoanei umane, conduitele, acțiunile, modalitățile de reacție, formele de sensibilitate și gândire, reprezentările, afectivitatea au suferit numeroase variații în decursul istoriei umanității, cărora deși numeroși specialiști le-au semnalat, nu le-
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
am spus, „organizările pulsionale” fundamentale ale individului. Ele constituie „materialul psihoenergetic” din care se construiește viața psihică, începând cu instinctele și urcând până la conștiință. O înțelegere a „metamorfozelor” speciei umane din punct de vedere psihologic nu este posibilă decât reconstituind „arheologia sufletului” ca metodă de analiză a acestei evoluții istorice a omului din punctul de vedere al vieții sale sufletești și în particular al stării de sănătate mintală și boală psihică. Istoria evoluției omului nu este numai o simplă și exclusivă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Carol I În Principatele Unite, selectate din Arhiva Casei de Hohenzollern-Sigmaringen, păstrată În Sigmaringen, au fost puse În circuitul științific de Dan Berindei, În Documente inedite privind Începuturile domniei principelui Carol I, În <ref> Memoriile Secției de Stiinte Istorice și Arheologie, seria IV, tomul XX, 1995, București, 1996, p. 7-23</ref>.</footnote>. Așa cum s-a apreciat În istoriografia problemei, unul din rezultatele Războiului Crimeii s-a concretizat În crearea unui nou raport de forțe În Europa Orientala, prin limitarea considerabilă a
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
istoria romanțată” Mediaș (1944; Premiul Academiei Române). Mare iubitor de literatură, animator al vieții culturale locale (e unul din întemeietorii Asociației Scriitorilor din Ardeal), militant pe tărâm publicistic, pasionat scotocitor de documente, colecționar de cărți vechi, autor a numeroase contribuții de arheologie (vizând spațiul transilvan), muzeograf sârguincios și entuziast (a fost, între 1950 și 1970, director al Muzeului de Istorie din Mediaș), condeier relativ înzestrat al unor texte de istorie popularizată (și „romanțată”), T. a desfășurat o activitate notabilă, chiar dacă de plan
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
trece de la un ton ușor, câteodată chiar frivol, la un altul critic, satiric. De la Berlin, unde era student, Petru Th. Missir trimite, de asemenea, corespondențe, în care se ocupă de mișcarea intelectuală și literară. Mai publică A.I. Odobescu (studii de arheologie), I. Em. Florescu, Al. Lahovari, Gr. G. Păucescu (articole politice), Elie Baican, G. Bejan (nuvele și traduceri), Gr. Ventura (articole politice și cronici dramatice), C. Bacalbașa, D. R. Rosetti, D. Rocco (cronici dramatice și, iscălind Demroc, traduceri), N. Pora (cronici
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
Titu Maiorescu și Lucian Blaga. Metoda adoptată se revendică din critica fenomenologică, asumată treptat, odată cu investigarea operei lui Blaga, ca o filosofie a spiritului. Încercând să pună în relief esența fiecărei creații, exegetul elimină elementele nesemnificative și urmărește, prin sondarea „arheologiei poeticului”, felul în care „nucleul”, purtător al „spiritului național” românesc, rezonează în conștiința generațiilor succesive. Această abordare a textului - actul critic fiind, din perspectiva aleasă, un proces de continuă recuperare - duce la minuțioase scrutări ale substratului mitico-filosofic, arhaic și genetic
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
CL, 1977, 10; Șerban Cioculescu, „Maiorescu”, RL, 1977, 48; Simion Bărbulescu, Fațete moderne: Eugen Todoran, „Maiorescu”, LCF, 1977, 50; Ciobanu, Însemne, I, 228-231; Iosif Cheie-Pantea, Eugen Todoran la 60 de ani, AUT, 1978, 1-2; Sorina Ianovici, Eugen Todoran sau Despre arheologia poeticului, O, 1981, 20; Rodica Bărbat, Eminescu și epopeea română, O 1981, 31; Stela Mirel, Actul critic și dialectica gândirii poetice, O, 1981, 39; Șerban Cioculescu, Eminescu și ironia romantică, RL, 1981, 35; Grigurcu, Critici, 121-124; Daniel Vighi, Eugen Todoran
TODORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
a Universității din București. Îi are ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, iar printre colegi pe Matei Călinescu și pe Eugen Simion, care îi fusese și coleg de liceu. I-ar fi plăcut să studieze arheologia și filosofia. Face filologie și, în orele monotone de istoria limbii literare, unde se vorbește despre cuvântul „vergură”, improvizează versuri și compune „palindromuri”. Este un răsfăț alexandrin de tânăr poet care, vorba lui Ion Barbu, încearcă ascuțișul custurii și dexteritatea
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
unde își trece bacalaureatul în 1891. Va urma primii doi ani la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, după care e numit de Grigore G. Tocilescu custode-preparator al Muzeului de Antichități. Obținând o bursă, studiază istoria artei și arheologia la München și Berlin (1893-1896), unde predau mari autorități, ca Ernst Curtius și Adolf Furtwängler. În vacanțe vizitează muzee din toată Europa. Devine doctor în filosofie, specialitatea istoria artei, în 1896, la Universitatea din München, cu disertația Simon Vonet, Hofmaler
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
vol. I-II , îngr. Ioan Șerb, Florica Șerb, pref. Dan Grigorescu, București, 1991-1999, vol. III, îngr. C. D. Zeletin, București, 2003. Repere bibliografice: George Murnu, Știința și morala în politică, NRR, 1910, 5-6; George Murnu, Un ultim cuvânt în chestia arheologiei, NRR, 1910, 6; Arghezi, Scrieri, XXXIII, 107-110; Pia Alimăneșteanu, Însemnări din timpul ocupației germane (1916-1918), București, 1929, 61, 66, 104, 114; Nicolae Iorga, Corespondență, III, îngr. Ecaterina Vaum, București, 1991, 311-313; Ionescu, Război, II, 136; E. Lovinescu, Memorii, III, București
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]