1,822 matches
-
de chilii cu o clopotniță. În perioada comunistă schitul a fost transformat în biserică de mir, în urma expulzării călugărilor, conform Decretului comunist abuziv nr. 410 din anul 1959. După căderea regimului comunist totalitar, Schitul Dumbrăvele a fost reînființat la inițiativa Arhimandritului Ciprian Zaharia, exarhul mănăstirilor din zona Neamț, în anul 1991, când a fost trecut sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița, județul Neamț. În noiembrie 1993, ca urmare a unui scurtcircuit, biserica Schitului Dumbrăvele a ars până în temelii. În urma incendiului au scăpat ca
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
biserică. În prezent, acestea pot fi admirate în noul paraclis; icoana mare a Maicii Domnului - Axionița se află în noua biserică. Actuala Mănăstire Dumbrăvele a fost construită între anii 1994-1998, în vremea arhipăstoririi Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Daniel, prin osârdia Arhimandritului Pavel Toderiță, care, în data de 6 decembrie 1993 a fost numit egumen la Schitul Dumbrăvele, având ca sarcină reconstruirea schitului; La data de 1 noiembrie 1998 - după finalizarea lucrărilor de construcție a bisericii Schitului Dumbrăvele, Înaltpreasfințitul Părinte Daniel, Mitropolitul
Mănăstirea Dumbrăvele () [Corola-website/Science/312437_a_313766]
-
evlavios și învățat. S-au făcut numeroase traduceri de materiale religioase în chineză. Misiunea a publicat patru volume de cercetări în domeniul sinologiei în anii 1850 și 1860. Doi clerici au devenit binecunoscuți studențior în domeniu, Părintele Yakiuf Bichurin, și arhimandritul Palladius, care a realizat și un dicționar foarte valoros. Răscoala boxerilor în 1898-1900, o revoltă antioccidentală și anti-misionară din China, a generat atacuri violente asupra convertiților la creștinism. Și ortodocșii chinezi au fost uciși; în fiecare an, în luna iunie
Biserica Ortodoxă Chineză () [Corola-website/Science/318218_a_319547]
-
acest lăcaș. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor și rezultatul celui de Al Doilea Război Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. În anii 1954-1955, biserica mănăstirii este restaurată prin grija Patriarhului Iustinian. Este târnosită pe 24 iunie 1958, stareț fiind Părintele Arhimandrit Sofian Boghiu. Ansamblul actual al mănăstirii cuprinde: În "Casa Domnească" este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de artă religioasă, 130 de busturi ale domnitorilor români (sculptate în piatră de către starețul "Simeon Tatu"), precum și picturi murale originale. Biblioteca mănăstirii, cunoscut
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
domiciliu forțat la Mănăstirea Căldărușani. Ulterior, în timp ce autoritățile civile i-au permis să locuiască în București cu domiciliul obligatoriu, el a continuat să facă hirotonii, noaptea în secret, la Mănăstirea Copăceni din apropierea Bucureștiului. IPS Galaction i-a acordat rangul de arhimandrit ieroschimonahului Glicherie. În anul 1956, în urma încercărilor nereușite de a convinge vreun episcop din Sinodul Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive de sănătate
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
a convinge vreun episcop din Sinodul Patriarhiei să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive de sănătate, el a reușit să-i hirotonească ca episcopi pe arhimandritul Evloghie Oța (†1979), pe ieromonahul Meftodie Marinache (†1977) și apoi, la 17/30 noiembrie 1956, pe arhimandritul Glicherie Tănase. PS Glicherie a revenit a doua zi la Mănăstirea Slătioara, de unde n-a mai fost niciodată arestat și a rămas acolo
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
decizia de a hirotoni singur un episcop. Scos din mănăstire pentru motive de sănătate, el a reușit să-i hirotonească ca episcopi pe arhimandritul Evloghie Oța (†1979), pe ieromonahul Meftodie Marinache (†1977) și apoi, la 17/30 noiembrie 1956, pe arhimandritul Glicherie Tănase. PS Glicherie a revenit a doua zi la Mănăstirea Slătioara, de unde n-a mai fost niciodată arestat și a rămas acolo până la moarte. După moartea IPS Galaction la 5 iulie 1959, episcopul Glicherie a devenit conducător al Bisericii
Mănăstirea Slătioara () [Corola-website/Science/316983_a_318312]
-
Rugul Aprins“, o adevărată capodoperă a Imnografiei isihaste, doctrină profundă a imnografiei noastre de sorginte bizantină“". În 1956 părinții vând toată averea (casa din strada Levănțica) și se călugăresc: tatăl - Petre, devine monahul Mina la Mănăstirea Slatina, unde stareț era Arhimandritul Cleopa, iar mama - Victoria, construindu-și casă la Mănăstirea Văratec, devine monahia Vichentia. Pe 13 iunie 1958, la finele anului V de facultate, când era cu o echipă de 5 studenți și lucrau la releveul picturii exterioare a Mănăstirii Moldovița
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
dat să cunosc în viața mea un om de o esență atît de rară pe suprafața pămîntului că el! Cei ce l-am prețuit să ne rugăm pentru el, Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească în lumea drepților”. (Arhimandrit Benedict Ghiuș,2 ianuarie 1973)
Alexandru Mironescu () [Corola-website/Science/314717_a_316046]
-
peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
a fost numit ca preot-paroh în Baku, capitala Azerbaidjanului și a activat și ca secretar al Consiliului Eparhial din acea țară. În octombrie 1956, în Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, Vazken I, Catolicosul tuturor armenilor, l-a ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). În paralel, și-a susținut teza de doctorat cu tema: "“Rolul Bisericii Armene din Diaspora”". În anul 1957, după demisia Episcopului Eznig Aznavorian, este numit ca Vicar Primat al Episcopiei Armene din Azerbaidjan și din republicile aflate dincolo de Marea
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
României și Bulgariei a rămas fără conducător spiritual. În anul 1958, printr-o hotărâre a catolicosului Vazken I, tânărul primat al Bisericii Armene din Azerbeidjan a efectuat o vizită pastorală în această eparhie. Peste doi ani, la 10 mai 1960, arhimandritul Dirayr Mardichian a fost ales ca Primat (Aracinort) al Eparhiei Armene din România și Bulgaria, alegerea sa fiind întărită prin Gontag-ul Catolicosal Nr. 173/1960. A sosit la București, la 10 iunie 1960, pentru a-și ocupa noul post. La
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
fost oficiată la 16 mai 2010, în Catedrala Armenească “Sf. Mihail și Gavriil” din București, de către episcopul Nathan Hovhanessian (reprezentantul Sf. Scaun de la Ecimiadzin), arhiepiscopul Nurhan Manukian (Vicar al Patriarhiei de Ierusalim), arhiepiscopul Kricoris Buniatian al Eparhiei Armene din Ucraina, arhimandritul dr. Zareh Baronian, preotul Ezras Bogdan (Vicar Eparhial al Episcopiei Armene din România), însoțiți de preoți din ambele eparhii. La această ceremonie funerară au participat reprezentanți diplomatici ai Republicii Armenia: Hamlet Gasparian (ambasador în România) și Serghei Manasarian (ambasador în
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
apa, livezi și vii. Ieromonahul Sevastian fiu de dascăl, a cârmuit mănăstirea între anii 1892-1894. În această perioadă Grigore Vitu din satul Țigănești a dăruit mănăstirii în anul 1893 un loc de pământ arabil. Egumenul Ioan, 1894-1897. Ieromonahul Macarie, 1897-1898. Arhimandritul Antim, 1898-1900. Egumenul Sinesie, a stărețit între anii 1900-1909. În timpul lui a fost zidit corpul cel mare de case de piatră. Afost cumpărată o vie de 3 desetine pe moșia Țigănești. În 1903 Sava Bărbuță și Simeon Garnati din s.
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Achepsim, a fost rânduit stareț în anul 1918-1920. Următorul stareț al acestei mănăstirii a fost protesinghelul Dosiftei Vârlanu, care a fost numit în această funcție, probabil în anii 1920-1921. Despre situația mănăstirii în anii 1924-1936 nu avem deocamdată înformații suficiente. Arhimandritul Ioachim Burlea din localitatea Bravicea a fost numit stareț al mănăstirii după 1940. În timpul celui de-al II-lea război mondial, aici au fost înmormântați sute de ostași căzuți pe câmpul de luptă - români, nemți și ruși. După război, autoritățile
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
serviciu, au furat din mănăstire tot ce au putut, distrugand complexul. În biserica de vară ploua din cauza acoperișului vechi, pereții bisericii aveau multe crăpături. Chiliile și alte clădiri din mănăstire necesitau reparație capitală. Primul stareț al mănăstirii Țigănești, a fost arhimandritul Artemie Bocșa, venit de la mănăstirea Căpriana în 1992, care s-a aflat aici până în anul 1994. Din 1994 până în 1997 a fost stareț Arhimandritul Donat (în lume Gheorghe Boubătrân). De pe 09/12/1997 a fost numit cu decret Mitropolitan în funcție de
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
Chiliile și alte clădiri din mănăstire necesitau reparație capitală. Primul stareț al mănăstirii Țigănești, a fost arhimandritul Artemie Bocșa, venit de la mănăstirea Căpriana în 1992, care s-a aflat aici până în anul 1994. Din 1994 până în 1997 a fost stareț Arhimandritul Donat (în lume Gheorghe Boubătrân). De pe 09/12/1997 a fost numit cu decret Mitropolitan în funcție de stareț Ieromonahul Irinarh (Costru), care din Mila și cu Ajutorul lui Dumnezeu mai bine de 15 ani este stareț al acestei mănăstirii. În anul 1998
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
al lui Ciprian rămân necunoscute. De la o vârstă fragedă, a intrat ca novice la Mănăstirea Machairas, unde a primit educația elementară și a fost hirotonit diacon în 1783. Ulterior, în 1784, l-a însoțit în Moldova pe starețul mănăstirii sale, arhimandritul Haralambos, în cadrul călătoriei acestuia cu scopul de a obține ajutor economic pentru a face față datoriilor mari cu care se confrunta atunci așezământul său. Acolo a fost hirotonit preot și a fost angajat ca paroh al bisericii domnești. În timpul șederii
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența grecilor. În ciuda acestor eforturi, arhimandritul Theofylaktos Thisefs a răspândit în Larnaca o proclamație, cu scopul de a-i ridica la luptă pe grecii din Cipru - ceea ce a fost denunțat de către guvernatorul turc la Înalta Poartă. Sultanul i-a dat lui Küçük permisiunea să aresteze participanții
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
și au acoperit-o."" Ctitoria vornicului Bărboi a fost grav avariată de cutremurul din 10 februarie 1821 și mai ales de acela din 26 noiembrie 1829, vechea zidire ajungând într-o stare de ruină. Printre stareții mănăstirii este de amintit arhimandritul Neonil Buzilă (1789-1853), care a condus obștea mănăstirii între anii 1832-1834 și s-a îngrijit de reînnoirea acestui sfânt lăcaș. Ulterior, acesta a fost mutat la Mănăstirea Neamț, unde a fost stareț în trei rânduri (1834-1835, 1838-1839, 1843-1853). Din cauza faptului
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
stil neoclasic. Banii pentru construcția noului lăcaș de cult au provenit din veniturile Mănăstirii Bărboi de pe urma moșiilor, viilor, caselor și dughenilor deținute de aceasta. De construcția acestei biserici s-a ocupat mitropolitul grec Grigorie Irinupoleos (1764-1846), egumenul Mănăstirii Golia, prin arhimandritul și exarhul Dionisie Vatopedinos. Mitropolitul Grigorie este zugrăvit pe peretele vestic al pronaosului, în dreapta intrării. Lucrările au fost coordonate de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
sf. mănăstiri Vatopedion, spre iertarea păcatelor lor. Această cheltueală s'a făcut prin multă muncă și sudoare a prea smeritului Mitropolit Irinopoleos și Vatopedion Grigorie, pentru mîntuirea sa sufletească, cu concursul și supravegherea fără odihnă în tot timpul zidirei a Arhimandritului și Exarhului, Dionisie Vatopedinos. S'a sfîrșit în anul mîntuirei 1844 în luna Ianuarie. S'a zidit prin arhitectul Andrei și tovarășii săi, Atanasie și Gheorghie, greci din eparhia Sisanion"". În decursul timpului, unii boieri au făcut mai multe donații
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
scriitorul Ion Creangă. Certându-se cu socrul său, el a cerut în martie 1863 arhiereului Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locotenentul de mitropolit al Moldovei, să fie mutat la Biserica Bărboi. La 23 martie 1863, diaconul Creangă a încheiat un contract cu arhimandritul Chiril, egumenul mănăstirii, primind ca leafă 48 de galbeni cezaro-austrieci, plătibili de două ori pe an (la Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru), un stânjen de lemne și o casă de locuit în ograda bisericii. La 19 și 31 aprilie 1863
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
material. Mai târziu, când s-a desființat cimitirul parohial, osemintele poetului au fost deshumate și depuse într-o mică nișă din interiorul bisericii. La acest eveniment au fost trimise vreo "„200 bileturi de invitații”", slujba religioasă fiind oficiată de un arhimandrit și trei preoți. Deasupra osuarului a fost amplasată o placă de marmură neagră, nefixată în perete, în mijlocul căreia este sculptat un altorelief cu chipul scriitorului și s-a săpat următoarea inscripție cu litere aurite: ""ALECU RUSSO n. 17 martie 1819
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
demolare a construcțiilor. În total, au fost emise trei decizii de demolare, dintre care numai una a fost pusă în practică prin demolarea unor anexe. Persecuțiile au continuat până la căderea regimului comunist în decembrie 1989. Timp de 50 ani (1956-2006), arhimandritul și apoi episcopul Pahomie Morar a fost stareț al Mănăstirii "Sf. Treime" din satul Cucova, comuna Valea Seacă (județul Bacău), pe care a construit-o din temelie. În prezent, în această Mănăstire viețuiesc 44 de călugări. În anul 1992, Arhimandritul
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]