1,164 matches
-
Memorii II, p. 151. 4. Donum natalicium H.S. Nyberg oblatum, Uppsala, 1954, a fost editat de Erik Gren, Bernhard Lewin, Helmer Ringgren și Stig Wikander. Multe dintre articolele publicate în acest volum, semnate de savanți prestigioși precum Harold W. Bailey („Ariana”), Émile Benveniste („Avestica”), Jacques Duchesne-Guillemin („V.-p. qarmiÍ «comble» et les noms iraniens en -mi-”), Georges Dumézil („Karña et les P³ñĂava”), Wolfgang Lentz („Das motivische Bild von Yasna 47”), Richard N. Frye („An Early Arabic Script in Eastern Iran”), Louis
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
plongeon cosmogonique”, RHR CII (1961), pp. 157-212, inclus ulterior în De la Zalmoxis la Genghis-Han. LVtc "LV" 1. În perioada 29 ianuarie - 1 martie 1965, Eliade a ținut la Colegio de México un curs despre religiile Indiei, de la Mohenjo-Daro și invazia arienilor până la Upanishade, ceea ce va deveni viitorul capitol despre India (cu excepția budismului) din Istoria credințelor și ideilor religioase, și câteva conferințe, între care „Yoga and Modern Philosophy”, „Mythologies of Memory and Forgetting”, titlu perfect coincident cu cel al unui articol publicat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
adevăr, la Paris, în luna iulie, de când datează și însemnarea substanțială despre cercetările lui Wikander cu privire la originile studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o istorie a religiilor în care demonstra importanța și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Syrdaria, în Uzbekistanul de azi). Doi ani mai târziu, articolul cupricina a fost tradus în suedeză, în Svensk Litteraturtidning (1821), revista romanticilor suedezi uppsalieni, de către profesorul W.Fr. Palmbald. Prin intermediul acestei traduceri au intrat în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
intrat în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică după modelul științelor naturale. După Wikander, Schlegel, în analizele sale de lingvistică comparată din Über die Sprache
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică după modelul științelor naturale. După Wikander, Schlegel, în analizele sale de lingvistică comparată din Über die Sprache und Weisheit der Indier, nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ideologie pescuită În utopicii francezi și parțial În Marx - ideologia justiției sociale, a repartiției echitabile, a mântuirii clasei muncitoare! - sau, de cealaltă parte, din scrierile unor spirite xenofobe și ultra elitiste - vezi Gobineau sau Chamberlain, ideologia salvării și dominanței rasei ariene! - au „folosit” à fond, până la fund și fără „cruțare”, fără scrupule, acele „leviere” abisale care, se pare, zac, În străfundurile noastre, ale... tuturor?!... Oricum, ale multora, s-a văzut, vai, cei care s-au și recunoscut ca atare și s-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se duce nu mai vine”), dar numai pentru a fi născut într-un nivel superior, al eroilor. Câmpia, ca tărâm al lumii de dincolo, găzduiește bestiile agresoare ale universului. Casa de pe „ceea lume” este o ipostază comună speciilor folclorice. Balada Arian ăl mic I(30) așază casa mare „cu nouă ușcioare” într-un vad de mare, loc ce implică o posibilă trecere către tărâmul în care eroul își găsește nevasta. Strâmtoarea-, poartă între lumi, duce la o așezare mitică, prezentă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caracterizează cel mai frecvent fața neofitului, ca ipostaziere a spiritului său. Practicile istorice explică natura luminoasă, pură cromatic, a eroilor care au trecut într-o lume a arhetipurilor și spectrelor mitice. Proba vitejească a saltului peste groapă, analizată în balada Arian cel Mic, se regăsește la tribul african Pangwe: „Groapa simbolizează pântecul divinității culturale și novicii pășesc peste ea, arătând astfel noua lor naștere”. Datele istorice inventariate și analizate de etnografi constituie o probă a arhaicității credințelor românești, ce nu pot
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
egocentric. Iertați-mi o oarecare tendință spre metafizic, dar Încercând să pătrunzi lucrurile ajungi inevitabil acolo, dar am Încercat să văd mai mult În acel copac. Anume, un străvechi arhetip sau dacă vreți un simbol − arborele cosmic − comun tuturor cultúrilor ariene, chiar dacă diferă specia: la indieni e un smochin, la celți stejarul, la germani teiul − iar Eminescu, cu cultura sa germană, nu putea adora alt arbore −, la scandinavi frasinul și, În sfârșit, la noi, bradul. Dar, Întotdeauna el e prezent În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a știut atunci să-și prețuiască noul prieten și chiar să-l ridice pe un soclu. Calul n’a fost doar un simplu vehicul, nici doar n’a spart cetăți, precum cel troian; a fost poate, ca și la alți arieni, sacrificat, e drept rarul sacrificiu suprem, regesc, păstrând legătura lumii noastre fizice cu cea numenală. Dar a fost adorat Întotdeauna ca unul dintre animalele sfinte. Azi chiar e prezent, În atare ipostază, sub sfântul Gheorghe, de fapt un succedaneu al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
au pornit o aprigă ofensivă, întrebuințând orice mijloc aveau la îndemână, pentru surparea stâncii de temelie a Bisericii celui dintâi Apostol. E destul să ne amintim de marile prigoniri ale lui Neron, Domițian și Dioclețian, de ereziile maniheilor, monofiziților, monoteiștilor, arienilor, albigensilor etc., de schisma lui Foție și reformele lui Huss, Luther și Calvin..., de marea Revoluție franceză, de Kultur-kampful lui Bismark, etc. pentru a ne face o idee de nenumăratele urgii ce s-au abătut asupra Bisericii luptătoare. Milioane și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fie cazați la noi ofițeri germani. De data asta, relații reci, distante, dar protocolare. Ambii mei părinți erau buni vorbitori de limbă germană. La un moment dat, s-a instalat în 55 camera mea un ofițer cu o figură foarte ariană - o figură de viking - , despre care am aflat că era stomatolog. Nu știu de ce, în mintea mea s-a fixat ideea că era ofițer SS. Se poate să fi fost într adevăr, după cum se poate să fi fost doar un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
bătrâni, neputincioși. Îl vedeam pe tata cum se pierdea și eram disperați. Și într-o dimineață vine ofițerul hitlerist, SS sau nu, îi dă mamei niște pastiluțe albe și-o învață cum trebuie luate. Mi a fost frică: dacă hitleristul arian se amuza ucigând încă un evreu? Totuși, tata a luat pastilele, foarte curând febra mare i-a scăzut și în scurt timp s-a însănătoșit. Am aflat apoi că pastilele acelea se numeau penicilină. Nimeni nu auzise până atunci de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri, arieni, toleranți, greci uniți [= greco-catolici], greci schismatici [= creștini ortodocși] etc.” <endnote id="(333, p. 562)"/>. Reacții similare aveau misionarii catolici și cu privire la situația din Moldova și Țara Românească. Prin 1677, de exemplu, Urbano Cerri, un trimis al papei Inocențiu al XI
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
167)"/>. „De când mă stabilisem În Franța - gândește Heinrich Heine, cel imaginat de H. Eulenberg -, nu mai eram obișnuit să se reproșeze cuiva obârșia sa evreiască. De altfel, nasul meu se poate măsura, În ceea ce privește linia sa dreaptă, cu orice nas «pur arian»” <endnote id=" (407)"/>. Poetul iudeo-german credea că „nasul mare este un fel de uniformă, prin care Dumnezeul Iehova Îi recunoaște pe vechii săi supuși, chiar dacă ei l-au abandonat” <endnote id="(678)"/>, așa cum a făcut-o Heine Însuși, botezându-se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alfred Dreyfus este suficient să privești „figura sa de rasă străină” ; vinovăția acestuia „reiese din rasa și din forma nasului”. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Barrès căzuse În capcana „științei craniilor”, care punea În opoziție pe „dolicocefalii blonzi” („rasa ariană”) și pe „brahicefalii bruneți” („rasa semită”) <endnote id="(115, pp. 29-37)"/>. Fiziognomonie și antropologie În Antichitate și Evul Mediu, fiziognomonia era arta de a dezvălui caracterul individului cercetându-i trăsăturile chipului. Nici un detaliu fizionomic nu era de prisos, totul avea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acesta. Într-un comentariu juridic, Senatus Consulta Hispaniae, publicat În Spania În 1729, sentința este scurtă și clară : „Evreii sunt niște persoane rău mirositoare și obscene” <endnote id=" (455, II, p. 262)"/>. H.S. Chamberlain - propovăduitorul anglo- german al superiorității rasei ariene (În cartea sa, foarte populară În Germania, Fundamentele secolului al XIX-lea, 1899) - a opus „germanismului” „iudaismul pestilențial”. Într-un articol polemic cu titlul „Filozofia lui Chamberlain cu privire la rase” (Noua Revistă Română, 1 august 1901), filozoful român C. Rădulescu-Motru a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
putoarea degajată de acești purtători de caftane”, nota același) <endnote id="(267, p. 638)"/> și că suferă de maladii stigmatizante (sifilis, de pildă) i-a făcut pe naziști să creadă că evreii alterează puritatea etnică a societății germane, murdăresc rasa ariană și Îi spurcă sângele. De altfel, În septembrie 1935, Hitler a promulgat așa-numita „Lege pentru protejarea sângelui și onoarei germane”, prin care se interziceau cu strictețe nu numai căsătoriile mixte, dar și relațiile sexuale dintre nemți și evrei. În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ultranaționalistă a primarului antisemit Karl Lueger, Hitler era obsedat de teoria tipic vieneză (formulată și În Mein Kampf, 1924) conform căreia, chipurile, Ostjuden practicau „comerțul cu carne vie” În Europa Centrală, aducând din estul continentului prostituate evreice care infectau sângele arienilor cu morbul sifilisului <endnote id="(278, p. 473 ; 267, p. 638)"/>. Datele statistice nu confirmă exagerările prezentate mai sus. În Bucureștiul anului 1914, de pildă, din totalul de 302 prostituate Înregistrate la poliție (alte câteva sute lucrau clandestin), doar 9
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
maimuțărește”, „face pe rafinatul”, „se Înconjoară de aur și de obiecte prețioase”, dar - având „o sensibilitate foarte vulgară, nicăieri Întâlnită În lume” -, „el nu este făcut pentru mari Înălțări spirituale” ; de aici „extrema raritate a poeților evrei, imitatori ai lirismului arian” <endnote id="(560, p. 60)"/>. „Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă”, se spune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
androizi giganți, monstruoși și antropofagi (vezi capitolul „Jidovii sau Uriașii”). Acest tip de „scenariu” a trecut din spațiul mitic În cel pseudoștiințific. Părintele ideologic al rasismului modern, J.A. Gobineau, care a proclamat „inegalitatea raselor umane” și supre mația rasei ariene, a susținut că Dumnezeu a creat „rasa galbenă” Într-o Încercare ratată de antropogeneză. De aceea, oamenii din „rasa galbenă” ar fi ieșit extrem de urâți, lipsiți de curiozitate intelectuală și preocupați doar de satisfacerea nevoilor de bază (Essai sur l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]