2,123 matches
-
Londra, unde devine un personaj important în Royal Society. Face demonstrații splendide și lucrează cu prisma; lojile masonice, care sînt loje operative de masoni din corpul londonez, îi cer să devină conducătorul lor. La vremea respectivă, Désaguliers vindea conferințe experimentale aristocrației londoneze. Oamenii plăteau ca să vadă o demonstrație cu prisma lui Newton. Désaguliers a reunit lojele operative din Londra și a avut ideea genială de a face loje în care totul să fie axat pe științele experimentale. Cum era foarte ingenios
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fost Popper un elitist? Cu siguranță că, dacă statele politice moderne nu ar fi fost produse prin intermediul unei intelocrații, al unei elite arogante și cinice, iar împărțirea averii statelor după 1945 nu ar fi fost o simplă idee compromisă de către aristocrația roșie a regimurilor comuniste, condițiile de producere a extremismelor nu ar fi existat și astfel s-ar fi scris istoria ultimilor 200 de ani! Societatea de azi nu reprezintă un "bun plac" al mai marilor zilei împreună cu "elita" lor coruptă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
identitate economică, definind un anumit mod de raportare la muncă și bani, și politico-civică, desemnînd locuitorii unui oraș1. Burghezia este o structură socială distinctă de cele premergătoare ca urmare a contradicțiilor pe care își proclamă legitimitatea. Ea a luptat împotriva aristocrației sub stindardele libertății, egalității și fraternității. Numai că, odată ce a cîștigat bătălia, ordinea socială pe care ea a instaurat-o este diferită de principiile pentru care a luptat, iar dinamica internă este cea care o subminează 2. Burghezul care activează
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste condiții, în viziunea sa, numai lupta de clasă putea pune capăt societății exploatării, iar războiul i se părea că oferă posibilități tot mai mari din punct de vedere revoluționar. În legătură cu neîncrederea sa față de reformism, Lenin a condamnat apariția unei aristocrații muncitorești corupte de burghezie și tot mai detașată de interesele proletariatului în țările cu regimuri capitaliste dezvoltate. În aceste condiții, revoluția putea (și chiar trebuia) să se declanșeze în țările capitaliste mai puțin dezvoltate 10. Aceste idei erau marxiste în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
omul era foarte rigid în protocolul mersului său, ca sa fie un aristocrat pur sânge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gândești atunci la unul din acei servitori bătrâni de mare aristocrație, ei înșiși cu arbore genealogic dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpâni, în vreme ce stăpânii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor care urmează să se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ideea de onoare, adică de felul cum se înregistrează purtarea sa și a familiei sale în opinia mondenă" este restiuit cititorului în analogie cu "onoarea de familist" a lui Jupîn Dumitrache, la rîndu-i analizată în Domina bona: "O notă a aristocrației este sentimentul continuității între generații (...). Fără exclusivism, nu există noblețe și toate satisfacțiile aristocratului (...) vin din admiterea unei fatalități care exclude pe alții din cercul de elecțiune." (Domina bona) Orgoliul fiind chiar semnul distanței, a(l) aristocratului, onoarea trebuie "salvgardată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de un hybris (orgoliu nemăsurat), s-a rupt de realitatea concretă, deoarece însetat de absolut crede că poate depăși barierele sociale. Își dă seama de greșeală, atunci când îi dezvăluie lui Matei relația cu Ioana și acesta, indignat, reacționează de pe pozițiile aristocrației. În viziunea lui Andrei, iubirea e un act irațional și trăiește în lumea ideilor pure. Este un personaj dinamic, multidimensional, însetat de certitudini. Portetul fizic: "...un tânăr ca de treizeci de ani, înalt și delicat, fără să fie slab. Păr
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sunt necesare întrucât și unii, și alții - boierii pământeni și cei de origine recentă - acceptă și chiar promovează o politică de înrudire între ei prin intermediul căsătoriei, fără să con side re acest tip de legătură o mezalianță. Mezalianțele din interiorul aristocrației franceze și modul cum au fost percepute de societate sunt analizate de An dré De vy ver, Le sang épuré. Les préjugés de race chez les gentil shommes français de l’Ancien Régime (1560- 1720), Edition de l’Université de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
târziu în secolul al XIX-lea, se xu a li ta tea a fost judecată plecând de la un „dublu standard“. Conceptul a fost utilizat de Keith Tho mas într-un cunoscut articol asupra relațiilor dintre bărbați și femei în sânul aristocrației engleze, criticat apoi de Julian Pitt Rivers din perspectivă an tro po lo gi că și re luat în 1999 de către Bernard Capp în încercarea de a reexamina „semnificația reputației sexuale masculine pentru «pătura mijlocie» și «sărăcimea cinstit㻓. Plecând de la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Iribarne"87, tocmai pentru că protagonistul respinge realitatea și creează o realitate proprie, cu o logică proprie, care justifică inclusiv crimă, ceea ce duce la izolarea să într-un tunel fără ieșire. Evoluția râului se extinde la ruină unei clase sociale, vechea aristocrație roasa de nebunie și incest în Despre eroi și morminte, unde apar noi dimensiuni ale râului, de data aceasta categoric sabatiene: organizarea râului într-o putere subterană care guverneaza prin intermediul Sectei Orbilor și agravarea caracterului demonic al lui Fernando 88
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ianuarie 1937 în jurul cuvîntului de ordine: autonomia Flandrei în cadrul statului belgian. El proclama voința sa de a fonda o alianță cu naționaliștii democrați și cu democrat-creștinii și își reînsușea în mod simbolic bătălia Pintenilor de Aur, în care flamanzii învinseseră aristocrația franceză, în 1302. Într-una dintre rarele hotărîri consacrate Belgiei, Secretariatul Internaționalei Comuniste atribuie în mod clar VKP-ului sarcina de a lupta împotriva clerico-fascismului în Flandra, pentru unirea popoarelor flamand și valon. O conferință a comuniștilor valoni, din 1938
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
fie dizolvat, iar regența să îi revină numai Anei de Austria. Avocații Parlamentului au dat repede curs acestei cereri, din două motive: primul, pentru a-și dovedi așa zisa loialitate față de regină. Al doilea motiv era mai pragmatic. Parlamentarii și aristocrația nu aveau încredere în capacitatea reginei de a controla intrigile politice de la curte. Pe perioada cât soțul ei a fost rege, a avut o viață retrasă, obscură, lăsând treburile statului în grija cardinalului Richelieu. Devenind regentă era mult mai ușor
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
intendenților. Motivul acestei decizii era necesitatea ca orașele să fie bine administrate, pentru ca supușii să și poată plăti taxele la timp. De asemenea, anticipa potențialul pericol reprezentat de burghezie, pătura socială care făcea trecerea de la țărani și orășeni scăpătați către aristocrație. Ludovic nu a putut uita lipsa de loialitate a nobilimii în timpul Frondei și a încercat tot mai mult să le diminueze puterea. Sistemul de plată a dărilor era total inechitabil. Țăranii și artizanii trebuiau să plătească o taxă stăpânului pământurilor
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
XIV-lea, atât pe plan intern cât și pe plan extern, spre sfârșitul secolului, Franța își stabilizase irevocabil poziția internă și externă. În plan intern, regele, prin regulile sale autocrate, a reușit să sporească autoritatea Coroanei asupra bisericii și a aristocrației. Ludovic, având mereu drept simbol modul în care strămoșii săi merovingieni au reușit să pună bazele unui mare imperiu, nu a uitat niciodată care au fost și premisele ce au condus la decăderea lor: neimplicare în treburile statului, care era
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
fi citite și aprobate mai întâi de Ludovic. Oficialii guvernamentali nu puteau fi excomunicați pe baza actelor comise în timpul exercitării obligațiilor de serviciu. Regele putea emite legi bisericești, însă ordonanțele Papei nu erau legale în Franța fără consimțământul regelui. În privința aristocrației, care îl dezamăgise atât de mult în timpul Frondei, măsurile impuse i-au diminuat tot mai mult puterea. Văduvele și orfanii nobililor nu puteau beneficia de pensii de urmaș fără aprobarea scrisă a regelui. Nobilii de rang înalt făceau parte din
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
îndepărtării lor de cetatea ideală, iar mai apoi, în Legile, el încearcă să propună mijloacele și măsurile necesare pentru apropierea tipurilor reale de modelul ideal descris. În realitate, susține Platou, se întîlnesc patru forme degenerate ale modelului bazat pe cultul aristocrației elitelor, forme ce se succed istoric, începînd cu guvernămîntul militar, con-tinuînd cu cel al bogaților, apoi cu democrația care are viciul fundamental de a atribui drepturi egale unor oameni fatalmente inegali și terminînd cu tirania. După Platon (vezi Critias), Cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al IV-lea, mai precis la cumplită foamete ce bântuia în Asia Mică și provincia să intre anii 367-368. De altfel, milostenia și grijă față de cei nevoiași nu erau întru totul rezervate creștinilor. Erau mai degrabă mărci ale apartenenței la aristocrație a persoanei care le practică, și în acești termeni, milostenia era elogiata de Libaniu și împăratul Iulian (361-363), căruia i se va atribui mai tarziu apelativul de Apostatul, datorită faptului că a prigonit pe creștini și a încercat să reînvieze
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
mici,/ Ce-nrâurit-au...restul e tăcere."208 Același arhetip al Grădinii devastate, lipsit însă de personajele biblice pe care le-am evidențiat, apare în Act venețian. Desfrâul și nepăsarea vecine cu inconștiența, corupția și intrigile la care se pretau dogele și aristocrația venețiană, recepțiile interminabile ale celor ce "...fac din noapte ziuă, și-a zilei ochi închid" întăresc convingerea lui Pietro Gralla că milenarul regat nu mai poate rezista mult în fața amenințării musulmane. Enormele bogății acumulate în timp se întorc chiar împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...<footnote Introducere, în P.S.B..., vol. 21, p. 13. footnote> Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Ei au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur și ducea, după spusa lui Paladie, o viață de ciclop. În privința
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
în care noile regimuri instalate au îmbrățișat ideologia stângii naționalismului arab. Totuși, în aceste state reformele agrare derulate după 1950 și-au demonstrat rapid limitele efectelor preconizate de autorități. Ele au urmărit în principal obiective politico-ideologice, respectiv de desființare a aristocrației funciare și de creare a unei păturisociale de agricultori colectivizați atașați noilor regimuri,succesele lor economice și sociale fiind mediocre. Astfel, în urma acestor reforme rural-agrare producțiile agricole nu au crescut, nivelul de trai al ruralilor și clivajele sociale rural/urban
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
putea să opună dreptul său de veto actelor colegilor săi. După Aristotel, în cele trei tipuri de guvernare principiul fundamental sublinia autoritatea majorității, întrucât importanța deliberărilor depindea de consimțământul majorității membrilor celor care guvernează, atât în oligarhie cât și în aristocrație și democrație. La Atena regimul majorității a căpătat o formă mult mai dezvoltată, întâlnindu-se într-o serie de instituții: Ecclesia, Consiliul celor 500, Areopag etc., într-un cuvânt peste tot. La Atena nu mulțimea, nici strigătele dezordonate ci votul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
un Parlament "liber", la 25 aprilie 1659, iar "coada" Parlamentului Lung s-a dizolvat. La 25 mai 1660 regele a debarcat la Dover 268. Cu Carol al II-lea (1660-1685) a fost restabilit sistemul "prerogativei regale", sprijinit în Parlament de aristocrația ce-și regăsise rolul și constituia partidul tory. Regele punea capăt climatului de ordine morală religioasă anterioară. Anul 1660 a marcat Restaurația Parlamentului 269. Politica lui Carol al II-lea și a succesorului său, Iacob al II-lea, de a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
elite, de unde se degaja o autoritate colectivă sau unipersonală (podestas). Rolul mulțimii, in-capabilă de inițiativă, se limita la aclamarea (laudatio) noului doge prin formule consacrate ("Vivat talis dux", "Si, si, si", "Fiat"). Puterea care s-a opus dogelui a fost aristocrația Veneției: un patriciat bogat, consilieri necesari ai dogelui, care conduceau Adunarea populară și îl și alegeau, de fapt. Primul pas în direcția limitării puterii dogelui s-a făcut în anul 1032, când este consemnat sfârșitul regimului monarhic ereditar 407; al
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
instituției ca tip specific între Adunările stărilor privilegiate. 5.1. Dezvoltarea stărilor și sistemul pacta conventa Urcarea pe tron a regelui Cazimir al II-lea "cel Drept" (1177-1190), ales de Sinodul de la Lecz, a marcat o etapă decisivă în progresul aristocrației poloneze. De atunci marea nobilime nu a mai cedat puterea decât în schimbul confirmării ori obținerii unor noi privilegii, uzurpând prerogativele monarhice: regele era creația lor. În condițiile în care autonomia Bisericii se întărea, iar puterea seniorilor și a cavalerilor creștea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în tradiția lui La Bruyère, ci mai degrabă un simbol al unei poziții sociale mondenitatea care creează un univers săturat de trăsături, spații, acțiuni și detalii semnificative (saloane și recepții, aventuri și divertismente, aparente și modă). Mondenitatea, cod simbolic al aristocrației descendente din politețea Curții și a urbei 124, este un microcosmos care are caracteristici proprii: un cod comportamental reglementat de eticheta, practici vestimentare originale, privilegii și frontiere mai mult sau mai putin permisive, un limbaj specific, reguli și practici de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]