1,005 matches
-
și să li se lărgească. Prin intermediul parlamentelor și Adunării notabililor, aristocrații se opuneau tentativelor coroanei de a-i retrage o parte din privilegiile fiscale. Aristocrații au cerut convocarea Stărilor Generale, ceea ce a produs revoluția burgheziei. Burghezii i-au sprijinit pe aristocrați în rezistență împotriva despotismului ministerial până în septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris a decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii burgheziei ai stării a treia n-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
septembrie 1788, când Parlamentul de la Paris a decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii burgheziei ai stării a treia n-au acceptat și au luptat împotriva aristocraților, militând pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii și clerului și instaurarea unui sistem în care se promovau în funcțiile superioare după merit și nu după origine, în care toți să plătească impozite după aceleași norme și în care toți să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
o consolidare a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes") detestau aristocrația și erau devotați egalității, folosind apelativul de "cetățene""tu". Purtau bonete roșii pentru a aminti de eliberarea sclavilor. Oricine era trufaș sau avea o atitudine disprețuitoare era etichetat ca "aristocrat". Erau anticlericali și pentru ei, suveranitatea poporului nu putea fi delegată unor reprezentanți. Viața politică trebuia să fie publică, iar patriotul nu trebuia să-și ascundă opiniile. Întrunirile Adunării trebuiau să fie deschise accesului public, iar deputații să voteze cu
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
capitala Federației, și a Coroanei Poloneze, în 1596, când regele Sigismund al III-lea de Vasa a mutat curtea din Cracovia în Varșovia. În anii următori orașul s-a extins până la suburbii. Câteva districte private independente au fost stabilite, proprietățile aristocraților și cele ale micii nobilimi erau conduse după propriile reguli. De trei ori, între anii 1655 și 1658 orașul a fost sub asediu. În 1700, Marele Război Nordic a izbucnit. Orașul a fost asediat de mai multe ori și a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
s-a unificat "de jos" (cum e 14 iulie 1790 în Franța, cu "la Fête de la Fédération"), căci ea a fost unificată "de sus." De aceea, în Germania secolului al XIX-lea, referința-far este un politician, birocrat și chiar militar aristocrat, precum von Bismarck, nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol, unde referința-far a fost un scriitor popular (prin naștere, dar și dedicare), anume Victor Hugo. Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor (francezi, de
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Louis-le-Grand". Aici și-a descoperit spiritul critic. Unchiul său l-a introdus în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
Pavel au participat la Revoluția din 1821, susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie, din complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu. Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților Macedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați valahi și au primit ranguri militare în armata țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl poetului, după o educație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la funcția
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
este descrisă în ultimele poeme ale lui Pușkin, în povestirile lui Gogol, în romanele lui Dostoievski, în poeziile lui Alexandr Blok și Osip Mandelștam și în romanul simbolist "Petersburg" de Andrei Belîi). "Articol principal: Lista oamenilor din Sankt Petersburg" Numeroși aristocrați ruși și din întreaga lume, politicieni și oameni de cultură sau de știință s-au născut sau au trăit în Sankt Petersburg. Printre ei se află împărații și împărătesele Rusiei, romancierii Fiodor Dostoevski și Vladimir Nabokov, compozitorii Modest Mussorgski, Piotr
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
acel moment, precum și de modul în care aceste frontiere erau menținute prin instituții politico-statale conservatoare. De altfel, unul dintre puținele câștiguri obținute în urmă Primului Război Mondial a fost chiar acest drept al popoarelor la autodeterminare. În epoca, observatorii avizați considerau că aristocrații care conduceau Imperiul Austro-Ungar promovau politici expansioniste nebunești, care erau contra propriilor lor interese: imperiul gemea deja sub greutatea propriilor contradicții și a frustrării minorităților oprimate, în timp ce conducerea îngloba Bosnia-Herțegovina, o altă provincie cu populație diversă religios și etnic. Există
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
în conflict. Marile puteri europene se pregăteau de mult timp pentru un război european. Armatele aveau forțe inegale. Germania consideră de un secol că războiul trebuia cultivat că o știință pentru profesioniști, nu ca o simplă răfuiala sau ocupație pentru aristocrați. Helmuth Johann Ludwig von Moltke (1848-1916) - nepotul celebrului mareșal Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800-1891), un mare strateg, care timp de 30 de ani fusese șeful Statului Major General al armatei prusace și obținuse victorii categorice în războaiele purtate
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Centrale (6 decembrie 1916). În această perioadă, situația internă în Imperiul Rus devenise instabilă, deoarece tarul era plecat pe front și conducerea incompetență a Împărătesei Alexandra cauza proteste din toate colțurile Rusiei, care au provocat asasinarea de către un grup de aristocrați conservatori a lui Rasputin, un preferat al împărătesei, în decembrie 1916. În martie 1917, demonstrațiile din Sankt Peterburg au culminat cu abdicarea tarului Nicolae al II-lea al Rusiei și constituirea unui guvern centrist provizoriu, condus de Kerenski, care împărțea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
apăreau deseori uniți dar, de fapt, diferențele ideologice nu dispăruseră niciodată. În disputa lui cu Troțki, Stalin a micșorat importanța rolului muncitorilor în țările capitaliste avansate, (de exemplu, el a postulat că în Statele Unite clasa muncitoare s-a "îmburghezit" devenind aristocrați ai muncii). De asemenea, Stalin s-a contrazis cu Troțki în problema rolului țăranilor, precum în China, unde Troțki dorea o insurecție urbană, dar nu un război de guerilă cu bază în zonele rurale. Cele mai importante contribuții ale lui
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
работ). Ele erau concepute pentru diferite tipuri de oameni considerați periculoși pentru stat: criminalii de drept comun, prizonierii din Războiul civil rus, pentru oficialii acuzați de corupție, sabotaj și delapidare, diferite tipuri de inamici și disidenți ca și pentru foștii aristocrați, oamenii de afaceri și foștii mosieri. Ca o instituție a întregii Uniuni, Gulag-ul a fost organizat în mod oficial pe 25 aprilie 1930 sub numele de "ULAG" prin ordinul OGPU numărul 130/63 în conformitate cu ordinul 22/248 al Sovnarkom
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituționale), și a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii și Decretul asupra pământului. "Decretul asupra pământului" ratifica acțiunile țăranilor care, de-a lungul și de-a latul Rusiei, confiscau moșiile aristocraților și ale chiaburilor și le împărțeau între ei. Bolșevicii se descriau ca fiind o alianță a muncitorilor și țăranilor și au nemurit această uniune cu însemnul secerii și ciocanului în stema și pe steagul URSS. "Decretul asupra păcii" proclama sfârșitul
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Cezar a marcat totodată, ironic, sfârșitul republicii romane, republică pentru binele căruia fusese ucis. Clasele sociale de mijloc și inferioară, în care Cezar era atât de popular încă dinaintea victoriei din Galia, au fost înfuriate că un mic grup de aristocrați le uciseseră eroul. Celebrul discurs al lui Antoniu din piesa de teatru a lui Shakespeare, "„Prieteni, Romani, concetățeni, acordați-mi atenția voastră“" poate că nu a avut echivalent în realitate, însă reflectă fidel atitudinea publică la moartea lui Cezar. Antoniu
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
utiliza ca ingredient secret în remediile contra infecțiilor Este de asemeni un fapt cunoscut că în Evul Mediu, când Europa era devastată de epidemii de ciumă, acestea făceau ravagii mai ales în rândul țăranilor și a orășenilor sărăci, nobilii și aristocrații rămânând neatinși. Multă vreme s-a crezut că aceștia din urmă beneficiau de o protecție specială, când în realitate, tocmai argintul a fost cel care i-a ferit de cumplita maladie. Aceasta pentru că apa și vinul aristocraților erau păstrate în
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
sărăci, nobilii și aristocrații rămânând neatinși. Multă vreme s-a crezut că aceștia din urmă beneficiau de o protecție specială, când în realitate, tocmai argintul a fost cel care i-a ferit de cumplita maladie. Aceasta pentru că apa și vinul aristocraților erau păstrate în vase de argint, și ei foloseau în mod curent farfurii, tacâmuri și pahare de argint În timpul secolului trecut, pionierii americani obișnuiau să pună un dolar de argint într-o găleată de lapte proaspăt, pentru a-i încetini
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
(n. 19 iunie 1926 - d. 14 martie 1972) a fost un aristocrat italian, patronul editurii "Feltrinelli Editore" și activist politic de stânga. Provenit dintr-o familie foarte bogată din Milano, având de la naștere titlul de marchiz de Gargnano, a devenit interesat de timpuriu de viețile muncitorilor și ale săracilor de pe domeniul familiei
Giangiacomo Feltrinelli () [Corola-website/Science/297191_a_298520]
-
ci era percepută, simplu, în termeni ai plăcerii. De altfel, homosexualitatea era practicată la scară largă, de la templele religioase în care maeșrii întrețineau relații intime cu membrii tineri ai comunității monastice, la samuraii care treceau prin patul stăpânului și până la aristocrați și membrii clasei de mijloc ce își împărțeau serviciile angajaților și ale actorilor care erau, în același timp, și amanți de ocazie ("kagema") pentru cei ce își puteau permite sumele necesare. Aceste relații (numite "shudo") erau în general între adulți
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
abdicarea de pe tron a țarului Nicolae al II-lea pe 2 martie. Fratele lui, Marele Duce Mihail, a refuzat a doua zi să preia tronul. Guvernul Provizoriu Rus care l-a înlocuit pe țar a fost inițial condus de un aristocrat liberal, Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov. După căderea guvernului său, el a fost succedat de un socialist, Alexandr Kerenski. Menținând Rusia implicată în primul război mondial, Kerenski nu a fost capabil să se descurce cu problemele cărora trebuia să le facă
Revoluția din Februarie () [Corola-website/Science/298181_a_299510]
-
În 1913 a fondat propria sa editură, , Inc. iar în 1934 Burroughs-Tarzan Enterprises și Burroughs-Tarzan Pictures. Pe lângă cele 4 serii majore, Burroughs a mai scris câteva romane între anii 1912-1933, printre care "The Cave Girl" ("Fata Cavernelor"), în care un aristocrat devine luptător, două romane Western despre apași - "The War Chief" ("Căpetenia", 1927) și "Apache Devil" ("Diavolul Apaș", 1933), în care își exprimă simpatia față de nativii americani, și "Beyond the Farthest Star" ("Dincolo ce cea mai îndepărtată stea", 1964), un roman
Edgar Rice Burroughs () [Corola-website/Science/297462_a_298791]
-
al XVII-lea, când Franța era o mare putere politică și culturală, apoi în secolul al XVIII-lea, când puterea țării scăzuse, dar impactul său cultural a crescut datorită ideilor Epocii Luminilor. Pe vremea aceea, din America de Nord și până în Rusia, aristocrații și intelectualii nu se puteau lipsi de cunoașterea limbii franceze. Franceza devenise limba comunicării internaționale în locul latinei, în diplomație și în științe. În secolul al XIX-lea, influența francezei s-a extins și asupra limbilor care se vorbeau în coloniile
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său era Aristocles; Platon a fost o poreclă primită datorită pieptului său lat. Copilăria îi este marcată de războiul peloponesiac și de luptele civile între democrați și aristocrați. La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înnăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
mult și sculptura folosită în decorarea catedralelor. În secolul al XV-lea, în nordul Italiei, se formează o pătură aristocratică interesată în artă. În același timp crește interesul pentru arta clasică. De acum înainte, sculptura se va adresa cu precădere aristocraților și nu clerului. Se acorda interes detaliilor umane iar redarea devine tot mai realistă. Acest lucru este vizibil încă de la reprezentanții goticului târziu: Lorenzo Ghiberti, Tulio Lombardo, Jacopo della Quercia și Andrea Pisano. Predecesoare ale Renașterii pot fi considerate figurile
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
destinate îmbăierii erau prea mici pentru a susține o persoană. În Europa, oamenii nu foloseau căzile de baie, ci se spălau în albiile râurilor. În Evul Mediu, în anumite comunități, îmbăierea era considerată un păcat, un act de mândrie. Mulți aristocrați din perioada medievală se lăudau prin faptul că nu se îmbăiau niciodată, de aceea multe din palatele ce exista și în zilele noastre nu aveau instalații sanitare, cum este de exemplu Castelu Louvre din Versailles, Franța. Chiar și regina Elisabeta
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]