1,570 matches
-
rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până În acel punct, credeau În sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, Încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și cocoloașe de țărână. Pe chipurile tuturor oamenilor se citea setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră Înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii pierduseră deja peste două sute de oameni. Era aproape ora amiezei și un soare arzător strălucea deasupra capetelor. Sângele proaspăt de pe armuri și căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ei. Suspinele celor trei fete se mai auziră, un timp, pierzându-se În depărtare. Se apropia deja al patrulea schimb al nopții, iar petrecerea cea lipsită de bucurie se sfârșea. Războinicii Își legară repede la loc curelele de piele ale armurilor, Își luară armele și Începură să se disperseze la posturile finale, posturile unde aveau să moară. Katsuie, soția lui și cei câțiva membri ai clanului trecură Împreună În interiorul fortăreței principale. Oichi ceru să i se aducă un mic birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lăsă lui Sanzo timp să spună nici o vorbă de prisos, chestionându-l asupra punctelor esențiale ale misiunii. Între timp, de la mal porniseră, risipite, mai multe bărci de pescuit cu fundul plat, Înaintând de-a curmezișul apei. Zeci de soldați cu armuri ușoare se aplecau Înainte și săreau, unul după altul, pe malul opus. Apoi, prăjinile fură Împinse repede pentru a aduce bărcile Înapoi, ca să transporte Încă o serie de oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Era zorii celei de-a douăzeci și una zile din Luna a Treia. Păsările Își răspândeau ascuțit cântecele În stufărișurile de lângă Osaka. Florile de cireș se scuturau și, pe străzi, petalele căzute se Învolburau prin jurul lungii procesiuni de cai și oameni În armuri, dând impresia că natura Însăși le ura drum bun. Orășenii care veniseră să-i privească alcătuiau un lanț uman nesfârșit pe marginea drumului. Armata ce-l urma pe Hideyoshi În ziua aceea număra peste treizeci de mii de oameni. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Inuyama. Hideyoshi intră În Castelul Inuyama exact la ora amiezei. — Aduceți-mi un cal cu picioare puternice, ordonă el și, imediat după ce-și termină masa de prânz, ieși În galop pe poarta castelului, Însoțit doar de câțiva călăreți cu armuri ușoare. Unde vă duceți, stăpâne? Întrebă un general, alergând după el cât Îl țineau picioarele calului. Nu trebuie să veniți decât câțiva, răspunse Hideyoshi. Dacă suntem prea mulți, ne va observa inamicul. Trecând, În mare grabă, prin satul Haguro, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei Înșiși Înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau Încordate cu Îndârjire, iar armurile care veneau În valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce În ce mai aproape, intrând În bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, În sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, Împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Șarpelui. Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, Însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți Încoace. Încă așezat, privi În jur, cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, În timp ce compara harta din fața lui cu realitatea. Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
detunături puternice, fumul alb Începându-se să se răspândească precum o ceață. În timp ce norii albicioși se răsfirau Într-o pâclă subțire, plutind spre mlaștină, războinicii echipați În roșu ai lui Ii porniră rapid spre depresiune. Un grup de luptători cu armuri negre și pedestrași le ieșiră În Întâmpinare. Distanța dintre cele două oștiri fu străbătută repede și corpurile de lăncieri se angajară În lupta corp la corp. Adevăratele acte de eroism ale unui războinic În bătălie se văd, de obicei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înfrunta, Ieyasu! Chiar acum! Și Începu să-și Îndemne calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul cu glugă albă, care gonește În galop! Valurile de armuri care Încercau să-l oprească alergau spre el și se călcau În picioare sau, apropiindu-se, erau Împroșcate cu torente de sânge. Apoi, Însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care Îl țintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de șase sute de soldați, dar curajul lui Honda Îi Învăluia pe toți, Încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, În fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau Înfășurate și, În timp ce caii alergau loviți cu bicele, praful stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
complet singur, porni În grabă spre dânsul. — A, Senior Nobuo! dădu el din ambele mâini, ca și cum ar fi fost o Întâlnire neașteptată și complet Întâmplătoare. Nobuo rămase uluit, În timp ce vasalii din jurul lui, care arătau atât de impunători cu lăncile și armurile lor, se uitau cu gura căscată de uimire. Dar acesta nu fu singurul lor șoc. Hideyoshi Îngenunche la picioarele lui Nobuo, prosternându-se la pământ, astfel că aproape atingea cu fața sandalele de paie ale celuilalt. Apoi, luându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobuo nu erau cu acordul clanului Tokugawa. — Vrei te rog să intervii pentru noi? Ești un bătrân respectat. — Nu se poate, așa ceva ar fi o Încălcare gravă a etichetei, răspunse Tadatsugu. Honda, Însă, insistă: — Oamenii ăștia nu și-au dezlegat armurile și sunt gata să plece pe câmpul de luptă. Într-o asemenea situație, eticheta de fiecare zi nu se aplică. — N-avem timp de așa ceva, adăugă și Ii. Ne ucide teama că s-ar putea să se Întâmple ceva Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
expresiile de pe chipurile Încăpățânaților Honda și Iii dezvăluiau că acea chemare era tocmai ceea ce doriseră. Grăbindu-i pe Sakai Tadatsugu și pe ceilalți, intrară, pe rând, În Încăperea de audiențe. Camera lui Ieyasu se umplu până la refuz cu samurai În armuri. Atenția tuturor se Îndrepta spre Ieyasu. Lângă el ședea Kazumasa. Urma, la rând, Sakai Tadatsugu, iar, În spatele lor, era reprezentată Însăși coloana vertebrală a clanului Tokugawa. Ieyasu Începu să vorbească, dar, Întorcându-se dintr-o dată spre locurile cele mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
The Tyger fierce 395 "Laughs at the Human form; the Lion mocks & thirsts for blood. "They cry, 'O Spider, spread thy web! Enlarge thy bones &, fill'd " 'With marrow, sinews & flesh, Exalt thyself, attain a voice. " 'Call to thy dark arm'd hosts; for all the sons of Men muster together " 'To desolate their cities! Man shall be no more!' 'Awake, O Hosts!' 400 "The bow strîng sang upon the hills, 'Luvah & Vala rîde " 'Triumphant în the bloody sky, & the Human
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the Zenith, leaving thee to watch " 'The Emanation & her Sons, the Satan & the Anak, 500 " 'Sihon and Og, wilt thou not, rebel to my laws, remain " 'În darkness building thy strong throne, & în my ancient night " 'Daring my power wilt arm my sons against me în the Atlantic, " 'My deep, My night, which thou assuming hast assum'd my Crown? " 'I will remain aș well aș thou, & here with hands of blood 505 " 'Smite this dark sleeper în hîș tent, then
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
A craving hungry cavern. Thence arose hîș channel'd Throat; then like a red flame a tongue of hunger And thirst appear'd, and a sixth age pass'd of dismal woe. Enraged & stifled with torment, he threw hîș right arm to the north, Hîș left arm to the south, shooting ouț în anguish deep, 245 And hîș feet stamp'd the nether abyss în trembling, howling & dismay, And a seventh age passed over & a state of dismal woe. The Council
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hîș channel'd Throat; then like a red flame a tongue of hunger And thirst appear'd, and a sixth age pass'd of dismal woe. Enraged & stifled with torment, he threw hîș right arm to the north, Hîș left arm to the south, shooting ouț în anguish deep, 245 And hîș feet stamp'd the nether abyss în trembling, howling & dismay, And a seventh age passed over & a state of dismal woe. The Council of God on high watching over
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
of tygres & of Lions, dishumaniz'd men. Many în serpents & în worms, stretched ouț enormous length Over the sullen mould & slimy tracks, obstruct hîș way Drawn ouț from deep to deep, woven by ribb'd 120 And scaled monsters or arm'd în iron shell, or shell of brass Or gold; a glittering torment shining & hissing în eternal pain; Some, columns of fire or of water, sometimes stretch'd ouț în heighth, Sometimes în length, sometimes englobing, wandering în vain seeking
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vale. Round hîș loins a girdle glow'd with many colour'd fires, 305 În hîș hand a knotted Club whose knots like mountains frown'd Desart among the stars, them withering with its ridges cold. Black scales of iron arm the dread visage; iron spikes instead Of hair shoot from hîș orbed scull; hîș glowing eyes Burn like two furnaces; he call'd with Voice of Thunder. 310 Four winged heralds mount the furious blasts & blow their trumps; Gold, Silver
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Wine Presses. The little Seed, The sportive root, the Earthworm, the small beetle, the wise Emmet, Dance round the Wine Presses of Luvah; the Centipede is there, The ground Spider with many eyes, the Mole clothed în Velvet, The Earwig arm'd, the tender maggot, emblem of Immortality; 760 The slow slug, the grasshopper that sings & laughs & drinks: The winter comes; he folds hîș slender bones without a murmur. There is the Nettle that stings with soft down; & there The indignant
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-au toți minunatului cîntec: "Sunați din groaznică trîmbiță-a Războiului, suflete-n zale de oțel ce atrage! Sunați din fluierul ascuțit, șerpi ai războiului! Toba din Miazănoapte o-aud. Sculați! Aud un fîsîit de flamuri înfășurîndu-se. 150 Balaurii cei din Miazănoapte armurile-și pun; Spre marea de la Răsărit se-ndreaptă far' ocol. Lucirea hamurilor de pe cai a nopții bolta o-ntinează. Să oprim nói nălțarea Regelui slăvit: dați pinteni, dați pinteni nourilor voștri-ai Morții! O, toba de la Miazănoapte, trezește-te! O
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hîș Furnaces rage; / Thundering the Hammers beat & the Bellows blow loud, / Living, self moving, mourning, lamenting & howling incessantly. / Bowlahoola thro' all its porches feels, tho' too fast founded / Its pillars & porticoes to tremble at the force / Of mortal or immortal arm: and softly lulling flutes, / Accordant with the horrid labours, make sweet melody. / The Bellows are the Animal Lungs: the Hammers the Animal Heart: / The Furnaces the Stomach for digestion: terrible their fury. / Thousands & thousands labour, thousands play on instruments / Stringed
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului rămâne împlântat în jiletca brodată. Toată povestirea este pe acest ton vesel și mistificator; parcă e un compromis între Cina armurilor de Théophile Gautier și Anul Nou în Marais de Alphonse Daudet. Și în poeziile sale sună uneori râsul luminos, iar când Carmen Sylva ne înfățișează animalele, rămase în urmă, care păstrează încă vechea haină a recunoștinței, demodată printre oameni, sau
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
accelerațiile spectrale: "arătarea albă s-a strecurat în coridor, deșirându-se, și oprindu-se să mă aștepte la capătul cel mai întunecos. [...] Pe urmă, în altă încăpere și în alta și încă în alta, jos pe scări, în sala cu armuri". În fine, "arătarea, neatinsă, mă aștepta în ușă. Încă o dată, m-am năpustit după ea, afară". Sedusă, pe moment, de lumina rece a lunii, privirea protagonistului coboară "să regăsească fantasma cu ochi de fosfor, ca să nu-mi scape cumva. Mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]