1,328 matches
-
palidă, regală, privește drept și enigmatic, în timp ce mâna stângă deschide ușa unei încăperi. Casa toată pare un labirint de uși întredeschise și camere oglindite, răsfrânte la infinit. Desculță, surprinsă în chiar miezul intimității sale, femeia își poartă, ca pe o armură, pieptul dezvelit, eliberat din mătasea grea, cu mâneci din dantelă, a unei haine nobile, dublată nefiresc de faldurile unei rochii boeme, din care curg, spre pământ, crengi dese, elastice și verzi. La picioarele ei, culcat, cu aripile deschise, un mic
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
grupului nominal. Acordul adjectivului propriu-zis și al celui participial se face doar cu ultimul conjunct: (261) a. A cumpărat nu numai o poșetă, ci și o rochie veche / *vechi. b. La festivalul medieval de la Sighișoara a cumpărat nu numai o armură, ci și un scut medieval / *medievale. Extinderea primului termen al sintagmei coordonate accentuează sensul de cumul (în dauna celui adversativ); cu toate acestea, acordul cu toți conjuncții este agramatical: (262) A cumpărat nu numai un dulap, nu numai un bufet
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care, după opinia tânărului care am fost și care tresare nu rareori și În aceste pagini - norocul care „seamănă” cu acele ceasuri mirobolante ale unor turnuri vechi de palate, biserici sau primării, unde vedem plimbându-se În cerc cavaleri În armură, regi și regine, anunțând cu fast orele; norocul, deci, este „circular”, repetitiv, el apare cu o anume regularitate, ritmicitate, În existența noastră și-apoi... dispare, se Îndepărtează. Da, o spun nu puțini Înțelepți ai străzii: „norocul trebuie să-l apuci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
până la negarea grobiană. Theodor Codreanu înregistrează toate opiniile, chit că unele au o greutate specifică minoră, dar dă Cezarului ce este al Cezarului și nu ezită să pună la punct detractorii poetului și ai omului. În aceste momente criticul îmbracă armura cavalerului dreptății și devine apărătorul intransigent al artistului ultragiat în lupta de uzură cu unii procurori morali inclemenți de genul lui Gheorghe Grigurcu, altminteri, "critic inteligent și foarte talentat" (p. 127), ori Al. Cistelecan, autorul unui "text dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei orașului HAȚEG, județul HUNEDOARA Descrierea stemei: Stema orașului Hațeg, potrivit anexei nr. 2, se compune dintr-un scut tăiat, cu partea superioară despicata. În primul cartier, pe fond de azur, un călăreț în armura, ținând în mâna stângă, ridicată, paloșul - totul de argint. În cartierul doi, pe câmp roșu, un pergament natural, desfășurat, validat cu sigiliul din ceară roșie, atașat cu șnur albastru. Pergamentul poartă în partea superioară literele TH, iar în partea inferioară
HOTĂRÂRE nr. 686 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor oraşe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121950_a_123279]
-
fu el și modest, o parte din prerogativele care, pînâ atunci, fuseseră de autoritate publică (justiția, taxele fiscale, serviciile de pază, de apărare) și luptătorul călare, echipat și dotat cu arme grele. Introducerea scării de șa a permis ca greutatea armurii să crească zale, coif, scut sau pavăză, spadă, toporișca -, ceea ce a condus la o nouă practică a luptei, vizînd dezechilibrarea adversarului și scoaterea sa din luptă cu ajutorul lancei lungi, exercițiul cerînd o forță fizică și o dexteritate dobîndite din prima
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
energie - ar trebui să ne gândim și cum s’o absolvim de efortul de a se dispensa de efectele mofturilor noastre, pentru - egoist și trișor ce sunt - a beneficia de mai multă energie... „Meridian“, 24 iulie 2001, ora 11 67. Armură Trebuie să recunosc că am oscilat mult Începându mi lexiconul. De altfel, litera a este cea mai bogat reprezentată. M’am gândit la articol, căci suma lor e un lexicon; m’am gândit și la arvună, căci asta e prima
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am gândit la articol, căci suma lor e un lexicon; m’am gândit și la arvună, căci asta e prima ieșire În eter; a prevalat prudența, Însușirea definitorie a unei ființe hăituite ca mine, Lucifer. Să-mi croiesc deci o armură. La urma-urmei, ați făcut și voi asta, ba chiar și Natura. Nu știu nici eu de unde ați aflat că cel mai important e capul; dar priviți desenele de pe vasele grecești și veți vedea pe eroii Iliadei doar cu o chivără
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o carapace calcaroasă pentru cap și cam atât. Urmează cuirasa, adică protecția trunchiului și, pentru că luptătorul e un bărbat, prin urmare tare sensibil undeva mai jos, un soi de prelungire, precum cele vreo câteva fâșii din piele ce atârnă de armura romană. Nimic nu e mai cumplit ca o lovitură peste țurloaie. O știu nu doar fotbaliștii, dar orice bărbat, căci ca băiat a bătut mingea În drum. Adaug deci zisele cnemide, care din protecție a fluierelor picioarelor devin chiar podoabă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și s’au găsit Împărați care au preferat moartea dată de săgeata otrăvită primită În braț, tăierii acestuia. Vulpea Își smulge piciorul prins În capcană... Moravurile se schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar cuirasa și, desigur, chivăra. Înseamnă asta un regres al secolului 17 după o evoluție care a prelungit armura până la vârful degetelor? À propos: simbolica mănușă provocatoare la duel În secolul 19 trebuie să fie amintirea de loc ușoară a unei palme aplicate cu fier cu tot... Nicidecum. E vorba de o societate În progres, nu În staționare. Să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot... Nicidecum. E vorba de o societate În progres, nu În staționare. Să ne uităm În Natură: peștii amintiți, ba chiar știu eu ce stegozaur blindat ca un tanc, au dispărut lăsând locul mamiferelor, cu rare excepții lipsite de vreo armură. Evoluția preferă, ba chiar provoacă moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
peștii amintiți, ba chiar știu eu ce stegozaur blindat ca un tanc, au dispărut lăsând locul mamiferelor, cu rare excepții lipsite de vreo armură. Evoluția preferă, ba chiar provoacă moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mamiferelor, cu rare excepții lipsite de vreo armură. Evoluția preferă, ba chiar provoacă moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire, e aruncată de mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mamiferul care preferă agilitatea sub simulacrul de solzi care e părul, și crește lărgindu-și pielea. Dar Își perfecționează protecția esențialului, creierul, prin cutia craniană care devine completă. Soldatul modern bagă și asta de seamă și păstrează doar casca. Lângă armură e și scutul. Omul a ridicat În fața loviturii adversarului brațul stâng. Apoi l’a „lățit“ prin scut, pentru a renunța la el odată cu armura, căci cu brațul eliberat astfel Își poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
craniană care devine completă. Soldatul modern bagă și asta de seamă și păstrează doar casca. Lângă armură e și scutul. Omul a ridicat În fața loviturii adversarului brațul stâng. Apoi l’a „lățit“ prin scut, pentru a renunța la el odată cu armura, căci cu brațul eliberat astfel Își poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul scutului: ascunderea În spatele a ceva, chiar imaterial. Care se poate chema simbioză ori evoluție: bacteria adăpostită de rădăcina fasolei, respectiv dinozaurul din „spatele“ pisicii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul scutului: ascunderea În spatele a ceva, chiar imaterial. Care se poate chema simbioză ori evoluție: bacteria adăpostită de rădăcina fasolei, respectiv dinozaurul din „spatele“ pisicii. Am Îmbrăcat și apoi dezbrăcat de armură un bărbat. Poate s’or supăra feministele. Dar cum ar arăta ca războinice? Decât ca amazoanele care, pentru a Încorda arcul, Își retezau sânul drept... „Meridian“, 5 octombrie 2001, ora 12,46 68. Piramida dărâmată Evoluția Își dezvăluie semnele peste
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să tot fie vreo 45 de milioane de ani, când voi nu erați nici măcar În proiect... „Meridian“, 20 aprilie 2001, ora 12,47 28. Suflete Ciudați mai sunteți voi, oamenii. V’ați blindat În legi și constituții, precum cavalerul În armură. Și știi ce pățea acela, odată căzut de pe cal? Rămânea lat, dând din mâini și din picioare ca un gândac până ce turcul lăsa cangea cu care-l trăsese jos și-i strecura hamgerul printre zăbrelele vizierei... dacă nu-l vindea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
s-ar cuveni să ne pricepem cât de cât. Poate că nici Laur nu s-ar Încurca cu Încropeala asta chinuită de grilaj, Însă după câte văd ea ține de competența lui Andrei, pe care uite-l foindu-se În armura asta de piele de porc ca o mireasă. De bună seamă că o ia pe el ca să nu răcească. În hangar e cam răcoare la ora asta a amiezii. Probabil că-i trecut de ora unu. — O să facem focul până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Descrierea stemei: Stema municipiului Arad, potrivit anexei nr. 1, se compune dintr-un scut tăiat de un brâu îngust, undat, de argint. În partea superioară, pe fond de azur, două cetăți crenelate, de argint, iar deasupra acestora un braț în armura ținând în mână o sabie, toate din același metal. În partea superioară, pe o eșarfă albă, s-a scris cu litere negre deviza "VIA VERITAS VITĂ". În câmpul inferior, pe fond roșu, însemnele Episcopatului: mitra și crucea încrucișate cu cârje
HOTĂRÂRE nr. 790 din 27 septembrie 1999 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125560_a_126889]
-
mul timp în urmă de Lenin, în legătură cu burghezia ridicată din elita proletară. Chiar dacă domnul Năstase a fost dat deoparte în mod brutal, după ce a fost și premier și, începând din 2004, a avut timp să acumuleze destule insatisfacții și frustrări, armura lui de cruciat P.S.D.-ist ar putea fi ciuruită. Tot un dat deoparte, după ce făcuse suficiente servicii P.S.D-ului și lui Geoană, este fostul sindicalist Miron Mitrea. Amenințările lui cu scindarea partidului pot fi luate în seamă, dacă se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
luptă cu minciuna, Lumina în luptă cu întunericul. De atunci lumea e împărțită în două tabere. Cei ai lui Hristos și cei ai lui mamona. Nu există poziție de mijloc. Ca să fii în „Oastea luminii” trebuie să fii îmbrăcat cu armura virtuților și să știi să lovești cu Sabia Cuvântului dumnezeiesc. Cine nu poartă această armură și nu luptă cu sabia mărturisirii Adevărului se situează în tabăra lui satana. „Foc am venit să aprind în lume”, spune Mântuitorul, și lumea s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
tabere. Cei ai lui Hristos și cei ai lui mamona. Nu există poziție de mijloc. Ca să fii în „Oastea luminii” trebuie să fii îmbrăcat cu armura virtuților și să știi să lovești cu Sabia Cuvântului dumnezeiesc. Cine nu poartă această armură și nu luptă cu sabia mărturisirii Adevărului se situează în tabăra lui satana. „Foc am venit să aprind în lume”, spune Mântuitorul, și lumea s-a aprins de focul dragostei dumnezeiești prin care Apostolii au propovăduit, Martirii s-au jertfit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unda moartă..., un ceas de vreme urcă-mă șuviță în Crama-Împărătească, rod-de-viță!...” De funia nădejdii viu s-agață și-n rugăciune treaptă-naltă suie..., amiezile simțirilor descuie și Îngerilor, iată-l, față-n față. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură..., cu neaua-înțelepciunii-apoi l-au nins, purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip și măsură!... Un înger... a făcut un semn în cer!... El vede Fața lumii Nevăzute..., cuvintele aude... nenăscute, cu inima topește vămi de ger!... De câte ori pământul, fără
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]