1,654 matches
-
Nu prea. Nu cred că Philip Weston sună fete care nu i se aruncă imediat În pat, cu picioarele desfăcute. De fapt, nu cred că le sună nici pe alea care se aruncă. Nu contează. E frumos, dar incredibil de arogant și de plin de el. Și nimănui nu-i place așa ceva, firește, spuse Penelope, cu o seriozitate ironică. — Normal că nu, am răspuns. Hai, toată lumea e Înăuntru și e frig. Hai să intrăm. —Ai văzut ce coadă e? Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă Întrebam, și-ar dori cineva să afle toate astea? Știam răspunsul. Pentru că el era Masculul Feroce al momentului, iar eu eram cu el. E drăguț, nu-i așa? am Întrebat eu. Philip Weston este, probabil, unul dintre cei mai aroganți bărbați pe care i-am cunoscut vreodată, dar era ridicol să neg că aveam o atracție absurdă față de el. —Ei, mda. Și să nu uităm faptul că este cel mai desăvârșit erou de Harlequin care poate exista În viața reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întrebat și eu. Stai puțin, paznicul vrea să-ți vorbească. Zice că e legat de serviciu. Era inacceptabil. Aproape - aproape - uitasem că Sammy stătuse acolo și ascultase tot schimbul ăsta de replici. Auzise partea cu florile și, desigur, cât de arogant fusese Philip când anunțase fermecător că paznicul vrea să-mi vorbească. Stai! Philip, nu pleca așa și... —Alo, Bette? Era Sammy. Nu reușeam să vorbesc. Mai ești acolo? Sunt aici, am spus cu umilință. Senzația de agitație descrisă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea frumos pentru binele lui. Băiatul despre care toată lumea credea că e homo pentru că era mare, frumos și nu făcea sport, ci stătea mai mult singur și lucra la câteva restaurante locale cunoscute. Băiatul care ni se păruse Încrezut și arogant pe când eram adolescenți și prea tineri ca să Înțelegem că era un mare timid, un singuratic, cineva care nu se simțea tocmai la locul său În nici un grup de copii. Băiatul care stătea În fața mea, pe diagonală, la ora de atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Jackson pescuind biluțele de droguri de pe jos. Un salt în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi și strigă: — Comitatul! Otis Jackson îi arătă degetul mijlociu și se întoarse agale în camera de zi, arborând un rânjet arogant. Danny se ridică în picioare. În minte îi răsunau frânturi de muzică jazz. Otis Jackson zise: — Futuții de la comitat nu au nici o treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceea. Buzz porni cu mașina pe Sunset, luând-o spre Santa Monica Canyon, ca să ajungă la bungalow-ul unde Mickey se întâlnea cu prietenii ca să se distreze și să se ascundă de nevastă. Banii din buzunar îl făceau să se simtă arogant. Dacă Mal Considine va fi de față când îi va da punga cu bani lui Ellis Loew, atunci va vedea cum stau lucrurile între ei după cei patru ani care trecuseră de la episodul Laura. În caz că totul va merge bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încercă să inventeze o poveste cu niște chestii plauzibile, care să satisfacă un copoi viclean. Ajuns față-n față cu el, îi spuse: — Sunt de la comitat. Niles râse. — Un pic confuz în privința jurisdicției, domnu’ detectiv? „Detectiv” - cuvânt rostit cu dispreț arogant, sinonim cu „cancer”. Danny spuse: — Lucrez la o crimă similară cu cele două de pe deal. Niles îi sfredeli cu privirea. — Dormi în hainele de zi, domnu’ detectiv? Danny strânse pumnii. — Am fost în misiune toată noaptea. — N-ai auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
repede, vă rog! Și, văzîndu-l pe Chiorul, care-i era bun prieten dealtfel, că nici nu se gândește să-i execute ordinul, veni în fața lui și, simțind că fata de serviciu e atentă la ce are să se petreacă, îi spuse arogant: ― Dumneata n-ai auzit ce-am spus eu? Dar Chiorul, exasperat, se vede, de fițele lui, îi răspunse scurt: ― Ia las-o mai moale, șmechere! Mult ai să mai faci pe nebunul cu noi? Și plecă, lăsîndu-l pe bietul Negulescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gândise mereu că Andrew era cel care se deschisese foarte mult în căsătoria lor, cel care trăia cu adevărat pentru ea și pentru această Indie, pe care ea încercase să o respingă. Acum, începu să-l vadă în altă lumină, arogant și închis. Din cauza tradițiilor religioase, misionarii au avut dintotdeauna o sarcină grea în India. Nu era ca în Africa, unde auzise că după o singură predică, localnicii veneau cu sutele, cu capetele lăsate. Andrew avea foarte puțin succes în India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o puse la căruță, Să se nvețe-ncet cu munca și să capete osânză, Ca în primăvară, poate, să dea lapte pentru brânză. Trecu iarna, primăvara, și, din cea juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu doi oameni care au o mare greutate la Curte, însă ale căror păreri sunt diametral opuse acesteia. Unul este Su Shun, conducătorul Marelui Consiliu, iar celălalt prințul Kung, fratele vitreg al împăratului. Su Shun e un manciurian ambițios și arogant în vârstă de peste patruzeci de ani: un bărbat înalt, cu o constituție viguroasă, ai cărui ochi mari și nas subțire, ușor coroiat, mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și urarea: „Îi doresc Majestății Voastre zece mii de ani de viață“, el își ia fratele de braț. Îmi execut plecăciunile și apoi mă dau deoparte, ca să ascult și să observ. Descopăr asemănări în modul de comportament al fraților: elegant și arogant deopotrivă. Au amândoi trăsături manciuriene tipice: ochi oblici cu o singură pleoapă, nas drept și gură bine conturată. Iată și diferența, decid eu repede: prințul Kung are ținuta unui călăreț mongol. Pășește cu spatele drept, dar are picioarele încovoiate. Mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umplând provincia Kai? Cam așa ceva spuneai, nu? — Este... este adevărat. — Nătărăule! Când ai făcut tu eforturi? Ce fel de fapte meritorii ai realizat în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai fost neatent cu ceea ce-ascundeai în minte. Ai crezut că eram distras de băutură și ascultam pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărat. — Nătărăule! Când ai făcut tu eforturi? Ce fel de fapte meritorii ai realizat în invazia din Kai? Am... — Ce? — Deși eram beat, n-ar fi trebuit să rostesc asemenea cuvinte arogante. — Chiar așa. Nu ai nici un motiv să fii arogant. Ai fost neatent cu ceea ce-ascundeai în minte. Ai crezut că eram distras de băutură și ascultam pe altcineva și că puteai, în sfârșit, să te plângi. — Ferească cerul! Fie ca zeii din cer și de pe pământ să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi, asceții de la munte, mergem, adeseori, toată noaptea fără a ne odihni. Mă duc unde poftesc, cu sau fără cărare. Cum vă permiteți să-mi puneți întrebări vulgare, cum ar fi, unde mă duc? Un om cu trupul ca norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aruncă o privire din palanchin și trecu mai departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să coboare în fața noastră, dar omul ăsta e atât de arogant încât trece cu palanchinul mai departe. Poate Maimuțoiul și-o fi închipuind că deja conduce țara, spuse el, destul de tare pentru ca toți cei din jur să-l audă, dar, mai mult de atât, nu putu face nimic. Ikeda Shonyu, Takayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei douăzeci și opt de ani ai săi erau extrem de diferite, atât ca mediu, cât și ca experiență. Genba putea fi considerat doar un băiețandru care nu cunoștea câtuși de puțin adevăratele greutăți ale vieții. Din acest motiv, era cunoscut ca fiind arogant, precum și că îi plăcea să braveze. Și părea să fie un om care nu era prudent într-un loc mai periculos decât orice câmp de luptă - încăperea unde erau adunați toți marii conducători ai momentului. — Dar, Hideyoshi, există un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru asemenea situații. — Senior Katsuie, nu te supăra din cauza asta. Nu face nimic, spuse el, ambiguu. Se prefăcea în mod vădit că ar fi fost beat. — Nu te preface. Maimuță! Băi, Maimuțoiule! În seara aceea, Genba se comporta și mai arogant decât de obicei. — „Maimuță!“ Na că mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa e, „Maimuța“ e numele care-mi vine în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult decât să se scuze. În acel moment, pesemne că-și regreta amarnic decizia, dar acum nu mai avea cale de întoarcere. Acoperindu-se cu rușine și înăbușindu-și mânia, nu putu decât să-și plece capul până la pământ, în fața arogantului și egocentricului senior. Tot ce putea face era să cerșească mila lui Katsuie. Mai avea, totuși, și un alt plan, cu care spera să recapete favorurile seniorului, și era în legătură cu locul unde se găsea Hideyoshi. Pe Katsuie și pe Genba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și clanul Uesugi, la miazănoapte, mi-au încredințat rezolvarea unor probleme. Dacă și dumneavoastră sunteți dispuși să-mi lăsați libertatea de acțiune, Japonia va avea parte de o guvernare cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gândurile îi fură întrerupte neplăcut pentru a doua oară în ultima jumătate de oră când unul dintre difuzoarele încastrate undeva în perete pârâi sec: - Avem probleme pe punte cu Gardienii, recunoscu el vocea ofițerului de serviciu. II. Locotenent-gardianul Kaan pășea arogant și plin de importanță în urma celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea principală de comandă. Cei cinci cârnăciori ai mâinii drepte, care-i serveau drept degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ce naiba se întâmplase cu el? —Dumnezeule! Luke a clătinat din cap și dându-mi un brânci ușor s-a îndepărtat. Unde se ducea? Era nebun după mine, iar eu eram foarte atrăgătoare, foarte sexy. Deci unde se ducea? Cât de arogantă poți să fii, mi-a trântit-o el râzând ușor. Nu-l înțelegeam. Eram o femeie încrezătoare în propriile puteri. O femeie care obținea singură ce-și dorea. Așa cum mă sfătuiau tot timpul revistele să mă comport. Nu înțelegeam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se poate ca mama ta să fi suferit de depresie postnatală? a zis Josephine. A, nu, nu cred, am răspuns eu foarte hotărâtă. N-a fost nimic de genul ăsta, a fost numai vina mea. Asta e o presupunere foarte arogantă. Erai un copil. E imposibil să fi fost atât de importantă. —Cum îți permiți? Eram importantă. —Ei, ei, a murmurat Josephine. Deci crezi că ești importantă? Nu, nu cred! am întrerupt-o furioasă. Nu asta vrusesem să spun. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plin de amabilitate, să mă alătur haremului său. — ș - știu că e puțin cam colerică, Jackson, m-am bâlbâit eu. — A, Vivian e mai mult decât colerică, a râs cu tristețe Jackson, scărpinându-și fruntea. Vivian Grant e o persoană arogantă și necioplită, căreia îi pasă mai mult de ego-ul ei decât de calitatea cărților pe care le publică. O să te facă țăndări, Claire! Femeia asta îl face pe Atilla Hunul să pară un tip foarte generos. Am rămas cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]