1,038 matches
-
persoane în vârstă, trecute de 50 de ani, vorbesc limba maternă curent, dar majoritatea celor între 25 și 50 de ani este însă doar vorbitor pasiv, cu vocabular limitat și cu cunoștințe de gramatică sumare. Singura universitate în Grecia unde aromânii pot vorbi limba strămoșească - și acolo însă într-un cadru cu caracter limitat - se află la Salo-nic. În Albania și Macedonia, limba română nu este limbă de predare în școli nici măcar în varianta dialectală, în ciuda unui număr de vorbitori apreciat
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
trecut lucrurile nu stăteau cu mult mai bine. Sub stăpânirea otomană, populațiile aromânești nu primesc recunoașterea ca națiune decât foarte târziu (în anul 1905), recunoscându-se astfel în final dreptul la școli românești și la propria biserică. Destinul tragic al aromânilor în această trecută mie de ani îl explică azi nu numai împrăștierea regională, ci și asimilarea și deznaționalizarea prin mediile de informare moderne, precum și dezavantajele sociale ca minoritate nedorită, lipsită de școală, biserică sau publicații (este suficient să amintim că
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
pot lipsi nici actorii Toma Caragiu și Ion Caramitru, multe dintre personalitățile culturale românești avându-și originea la sud de Dunăre, prefixul „Cara“ și terminația „hagi“ atestând originea lor geografică în Balcani. Cultura nu este însă singurul domeniu în care aromânii s-au făcut remarcați, lucru binecunoscut de microbiști, cărora nume ca Gheorghe Hagi, Ianis Zicu, Ioan, Victor și Gigi Becali le sunt mai mult decât familiare. Numărul vorbitorilor nativi aromâni din România este estimat a fi în momentul de față
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
refugiați, majoritatea, dacă nu membri activi, oricum simpatizanți ai Partidului Național }ărănesc, întrețineau, sub scutul unora dintre fruntașii partidului, o atmosferă de avânt patriotic mai presus de orice interese. Și la căminul din Matei Voievod 77, se bucurau de atenție aromânii, dintre care s-au impus colegi ca Gh. Perdichi, Th. Mihadaș, Ion Cutova, Th. Zuca. Nu pot uita studenții transnistreni, care urmau un al la Universitatea din București pentru a-și continua apoi studiile la Institutul Cultural Român din Odessa
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
scurtă vreme soția lui. La o ședință a corpului didactic, Mihadaș ia cuvântul și foarte pornit insultă un om politic din prezidiu. Toamna nu mai este numit în învățământ. Nu știu prin ce întâmplare, cunoaște un grup de turci sau aromâni din Dobrogea, care făcea negoț cu lemne de Rebrișoara, duse la Constanța. Aici, el veghea transferul lemnului în vagoane. Intră în legătură cu un căpitan Bodiu, care, împreună cu câțiva oameni din partea locului, o făcea pe partizanul. Căpitanul ăsta venise cu Divizia "Tudor
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
București. După Prefața "Toma Caragiu se prezintă el însuși" și o substanțială Bibliografie, urmează capitolul central al cărții: Filmul unei vieți și al unei mărturisiri de credință". Este o amplă prezentare, sugestivă și minuțios alcătuită, a destinului unei familii de aromâni ce străbate Peninsula Balcanică pentru a ajunge în România. Evenimente dramatice din pragul războiului și după aceea determină familia Caragiu să se refugieze mereu ( au suferit mai multe refugieri cu pierderi importante), fugind de urgia frontului. Un următor capitol este
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
sfîrșitului etnic al cîtorva minorități europene: sefarzii din Sarajevo, germanii din Gotschee (regiune din Slovenia), arbăreșii din Calabria (albanezii din Italia), sorbii din Germania (un fel de slavi de origine ceho-poloneză formînd de secole o mică enclavă înlăuntrul Germaniei) și aromânii din Macedonia. Dacă ar fi însă un simplu reportaj, am trece-o repede în categoria cărților de duzină aparținînd tiparului multiculturalist: genul de cărți în care, sub masca propovăduitoare a concordiei între etnii, se propovăduiește desființarea tuturor etniilor. Numai că
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Tu munti, Samarina și La amari, tu Italie). Structura de profunzime a lucrării trădează intenția autorilor de a plasa în conținutul manualului suficiente piste culturale și de existență cotidiană, pentru a pătrunde în universul de valori cultivate de comunitățile de aromâni. Manualul propriu-zis este structurat pe 30 de lecții, dintre care 3 sunt recapitulative. Fiecare lecție este organizată în general în 3 secvențe: 1. un text, care reprezintă o situație de comunicare (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, La unâ
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
la dezvoltarea pe coordonate europene a latinității răsăritene. Pentru cine citește antologia de versuri semnate de Constantin Belimace, George Murnu, Nuși Tulliu, Kira Iorgoveanu etc. (vezi p. 231-257), este imposibil să nu rămână cu o fărâmă din sufletul cultural al aromânilor, care luminează peste Balcani ca un curcubeu al tuturor. Carti trâ învițari armânești este o ușă deschisă aromânei spre eternitate. Depinde numai de noi ca această ușă să stea veșnic deschisă.
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
4 martie 1977. Născut tot la 21 august, dar în 1928, JEAN CONSTANTIN și-a pus amprenta asupra scenei românești. TOMA CARAGIU s-a născut la data de 21 august 1925, la Argos Orestiko, în Grecia, într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu). Familia Caragiu s-a stabilit la Ploiești, unde viitorul actor a urmat cursurile Liceului "Sfinții Petru și Pavel". TOMA CARAGIU a fost cooptat în trupa de teatru a liceului și a scris în revista
TOMA CARAGIU și JEAN CONSTANTIN și-ar fi sărbătorit, pe 21 august, zilele de naștere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22148_a_23473]
-
dl Iliescu m-a întrebat de el acum câteva zile) mi-a povestit că, pe seiful bunicului său, numele era scris cu litere chirilice între care una reprezinta grupul "dj", deci tot (Giuvara) - Djuvara îi chema. Acești strămoși ai mei, aromâni, au venit din Munții Pindului între 1770 și 1780; ei aparțineau unui clan de celnici - cum se numesc acolo - care a dat mai mulți căpitani de armatori, adică un fel de șefi, dintre care cel puțin trei - doi frați în
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
de familie și a solidarității de grup, devenite pasiune și opțiune de viață: temele aromânești se păstrează constante de la debutul său științific, prin editarea primului Lithurgier aromânesc. Manuscris anonim inedit (Editura Academiei, 1962), până la publicațiile din ultimii ani, de exemplu Aromânii și aromâna în conștiința contemporană (Editura Academiei, 2006). În special în ultimele sale lucrări, descrierea pur științifică, de mare acuratețe, a fost completată de efortul de standardizare și modernizare a aromânei. A publicat (în colaborare cu Nicolae Saramandu) un Manual
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
un dicționar în care cuvintele-titlu din româna literară sunt explicate prin cuvinte aromânești, puse în context, ilustrate în enunțuri și supuse unei atente diferențieri semantice. Matilda Caragiu Marioțeanu a publicat - chiar în paginile României literare, în 1993 -, Un dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice și actuale, asupra aromânilor și asupra limbii lor (text reeditat de mai multe ori), în care, evitând polemici personale sau politice, stabilește un echilibru în delicata dispută asupra statutului de limbă sau dialect al aromânei
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
explicate prin cuvinte aromânești, puse în context, ilustrate în enunțuri și supuse unei atente diferențieri semantice. Matilda Caragiu Marioțeanu a publicat - chiar în paginile României literare, în 1993 -, Un dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice și actuale, asupra aromânilor și asupra limbii lor (text reeditat de mai multe ori), în care, evitând polemici personale sau politice, stabilește un echilibru în delicata dispută asupra statutului de limbă sau dialect al aromânei: ținând cont de trăsăturile comune cu româna actuală, dar
Con[tiința etnolingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7500_a_8825]
-
exact” al lumii românești; Elena Vianu este un model discret despre cum poți sintetiza limpede idei filosofice în plin deceniu stalinist; Jeni Acterian și frații săi sunt modele de suferință; de la apropiații lui Cioran învață câte ceva despre prieteniile pariziene (cazurile aromânului Constantin Tacou, care, spre sfârșitul vieții, înaintează, și el, „în amintirile românești tot mai copleșitoare” și traducătorului Alain Paruit), Matei Călinescu îi e „prețios și drag” prin lipsa oricărei umori, apreciază la Patapievici felul în care scoate din Ultimul Culianu
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Z. Ornea Am mai scris, în ultimii ani, de două ori despre contenciosul aromânilor care capătă constant dimensiuni tragice, pentru că acești frați ai noștri sînt efectiv amenințați cu dispariția, dacă nu sînt adoptate, de către organisme internaționale, de tipul Uniunii Europene, măsuri eficiente de protejare și ocrotire ca entități minoritare etnice. Am asistat la reuniuni
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
prin aceea că astfel poate obține ajutor și asistență internațională pentru conaționalii săi. Aceasta a scandalizat pînă la revoltă pe alți cosîngeni care nu au ezitat să-i arunce sudalma de trădător, întrucît se neagă, astfel, faptul că, de fapt, aromânii, cu un dialect distinct, sînt o componentă a poporului român. Există enclave de aromâni bogați dincolo de Ocean (SUA, Canada) ai căror reprezentanți au, de asemenea, reuniuni periodice, privind cu oarecare vrăjmășie spre altele asemenea. Cei de aici, din România, majoritatea
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
a scandalizat pînă la revoltă pe alți cosîngeni care nu au ezitat să-i arunce sudalma de trădător, întrucît se neagă, astfel, faptul că, de fapt, aromânii, cu un dialect distinct, sînt o componentă a poporului român. Există enclave de aromâni bogați dincolo de Ocean (SUA, Canada) ai căror reprezentanți au, de asemenea, reuniuni periodice, privind cu oarecare vrăjmășie spre altele asemenea. Cei de aici, din România, majoritatea stabiliți în Dobrogea (dar și în București) au o publicație în aromână, sînt relativ
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
voci dezaprobînd-o neînduplecat. Și neînțelegerile continuă să se manifeste aprig, cînd, dimpotrivă, necesară ar fi unitatea. Am citit, de curînd, cartea d-lui Gh. Carageani Studii aromâne care, reunind exegeze despre această inflamabilă chestiune (unele comunicări la conferințele periodice ale aromânilor), o ia în dezbatere științifică. E, poate, greu de acceptat opinia distinsului autor că limba română s-a născut deopotrivă la stînga și la dreapta Dunării, cînd, se știe, nașterea ei e la dreapta marelui fluviu. Dar din epoca tulbure
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
Sina, Mocioni, apoi Andrei Șaguna erau originare din acel odată vestit Moscopole. Și pentru că am citat nume de personalități e bine să se pomenească faptul că și Constantin Rigas, autorul cîntecului revoluționar grec, a fost aromân. Și cu toate acestea, aromânii, (continuatorii populației romanizate din această zonă, deci autohtoni în Balcani) au parte de un regim discriminator. În Grecia au fost și sînt considerați greci vlahofoni (azi nici asta nu li se recunoaște) și, prin aceasta, li se refuză celorlalți aromâni
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
100), toate subvenționate de guvernul român, prigonite de autoritățile grecești, care refuzau să admită slujirea în idiomul aromân în biserici. Ostilitatea grecilor a crescut mult cînd, în mai 1905, Sublima Poartă a emis un decret (iradea) prin care îi recunoștea pe aromâni ca millet, adică entitate etnică distinctă de celelalte din Peninsula Balcanică. Și ostilitatea grecilor ortodocși a crescut, cum arată autorul nostru, atunci în intensitate, deși aromânii au luptat pentru independența Greciei. Și, dimpotrivă, în cele cinci secole de dominație turcă
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
în mai 1905, Sublima Poartă a emis un decret (iradea) prin care îi recunoștea pe aromâni ca millet, adică entitate etnică distinctă de celelalte din Peninsula Balcanică. Și ostilitatea grecilor ortodocși a crescut, cum arată autorul nostru, atunci în intensitate, deși aromânii au luptat pentru independența Greciei. Și, dimpotrivă, în cele cinci secole de dominație turcă aromânii s-au bucurat de relativă autonomie. O treaptă superioară a activității școlilor aromânești începută în 1864 (cînd au apărut școli și în Macedonia) este cea
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
superioară a activității școlilor aromânești începută în 1864 (cînd au apărut școli și în Macedonia) este cea de la sfîrșitul secolului al XIX-lea cînd statul român alocă substanțiale subvenții (și guvernele liberale și cele conservatoare) pentru întemeierea de școli pentru aromâni. Din păcate, aceste școli foloseau, ca limbă de predare, româna nu aromâna, Apostol Margarit, ajuns inspector general atotputernic al școlilor (a)românești din Turcia, cu sediul la Monastir, unde România avea un consul, a intrat în conflict cu cîțiva profesori
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
acest caz, se înregistrează activitatea distrugătoare a autorităților grecești împotriva școlilor românești (e citat un raport al consulului italian datat 1905), pînă la organizarea unor bande grecești prădalnice și antiaromânești. Dl Gh. Carageani, comentînd prigoana organizată, afirmă că "alternativele acestor aromâni erau deci următoarele: să-și lase proprii copii analfabeți ori să se mulțumească cu școlile grecești sau bulgărești, în funcție de regiunile în care locuiau". Alt document (citat în cartea d-lui Peyfuss) demonstrează contrariul, stăruind asupra sacrificiului economic acceptat de unii
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
elenismul. S-a mers pînă acolo încît Patriarhia constantinopolitană a refuzat aromânilor dreptul de a avea un episcop național, ceea ce sîrbilor li s-a admis. Era, atunci, în interesul grecilor, ca prin aceste măsuri antiaromânești, să nu se fortifice, prin intermediul aromânilor, influența bulgară. În urma războaielor balcanice, la Conferința de pace - din 1913 - de la București, prezidată de Titu Maiorescu, o anexă a tratatului (și nu clauzele tratatului însuși) specifica obligația țărilor semnatare de a proteja drepturile aromânilor. A intervenit, repede, primul război
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]