6,712 matches
-
Ruxandra Cesereanu Antr-una din rătăcirile noastre, pe străduțele cu arome asiatice, am dat peste o . Această eră construită după model olandez, cu trei etaje transparente, cu pereții din sticlă: femeile erau costumate ca niște păpuși, stând așezate la masă, în fața oglinzii ori în paturi. Nu era un bordel, nici un cabaret
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
prin butonul veiozei intră prin țesătura draperiei vulturul evadat din dulap bea ultima ta picătură de apă un cal nechează întruna sub fereastră în pod șobolanii bat darabana te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi te-a trădat până și aroma portocalei nimeni nu îți întinde colac de salvare în această noapte în această fiestă onirică lungă nesfârșită insomnie și deodată bătaia clopotului de dimineață zguduie geamurile patul pereții ce se prăbușesc peste tine și adormi sub molozul orelor Nașterea poemului
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
așezând uneori amândoi ochii pe aceeași latură a obrazului și distribuind culoarea nedegradată. Valjan e transparență: toate materialele lui sunt translucide și sintetice: o viață cuprinsă ca un fum mobil în cristalul fiecărui lucru, o însuflețire de lumini și de arome urzesc văzduhul familiar al acestui artist." Întrebat de Dan Petrașincu - într-un interviu apărut în "Rampa" (1936) - dacă vede teatrul ca pe un instrument social sau ca pe o formă de "artă pură", Valjan răspunde: "Autorul poate să-și orienteze
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, Într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
Emil Brumaru Cum freci o rufă și o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara cu arome de stup și mătăcină, Când loc mai sfânt nu-i altul ca-n conie la cină, Cu norii duși de nu știi ce vânt peste Vaidei, Mă pomenesc deodată spunând, Miorcanii mei! „Ce straniu lucru: - vremea!” - Și-aș spune eu
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
-l deschid-un înger... Cerul ce-ncearcă să-l deschid-un înger Deasupra mea m-a speriat mereu, Va trebui să-i stau alături, în răsfrîngeri, Să-nving în străluciri, cu pieptu-mi rău, Slab, și fricos, și păcătos, și tulbur, Aroma raiul deodată la-ndemînă, Cu heruvimii să-ți cînt lin din tuburi, Ca să te-aleg mireasă și stăpînă, Și să te plimb printre copaci cu mere, Și printre șerpișori cu sîsîit prelung, Pînă ce carnea-n noi o să dispere, Plăcerile o să
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
umeri și rotunzi aveai și plini! Îți vine să îngenuchezi și să te-nchini Și să săruți, nemaiținînd măsura, Acolo unde îți ajunge, arsă, gura. Erai departe. Nu puteam să te ajung Decît cu gîndul, scuturîndu-ți îndelung Rochia grea de-arome la picioare, Sau să-ți trimit plante cățărătoare Ce s-ar fi-ncumetat tandre să urce Pîn’la popasul nemilos de dulce Unde cam toate-ncep să se încurce... Dar Dumnezeu îngăduie și-i place Chiar Lui cu tine-n rouă
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
sec, baroc, pe care îl simțisem și-n parc îmi cuprinse tîmplele presîndu-le ușor, ca pe niște bureți umezi. M-am răsucit și-am privit-o." Soția lui, mirosind ca florile sfărmate dintr-un buchet uscat pe masa bătrînilor. O aromă puternică, sfidătoare, alta fadă, grea, care seamănă atît de mult între ele. Două feluri de dependență. O analiză amănunțită de text, pe care cartea o merită, ar arăta culoarea notelor muzicale, a odorilor amestecate, identică pînă la nuanță în tablourile
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
noastre mai recente: ,Îi scoteam sânii pe rând, întotdeauna câte unul, să-i sărut sfârcul cu evlavie și recunoștință, fără patimă răscolitoare, fără dorința posedării, ci mai degrabă cu iubirea copilului întârziat la sânul mamei. Poate pentru că trupul Laurei avea aroma frunzelor de nuc, niciodată nu am avut dorința să-i ridic poalele rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
în când, ne amintește televizat, binevoitor și cu molipsitor râset, domnul Prim-ministru Tăriceanu. Și bine face - Doamne-ajută! - fiindcă domnia sa umblă la Bruxelles, vede și știe ce ne așteaptă. Nu mai spun ce efecte de iluminare au aceste vizite... - Cu aromă feudal-relaxantă, mă completează Haralampy. - Ești un Iago diabolic și respingător, zic nervos. Antipatrioticule! Unde am rămas ? - Îți spun eu, domnu' vecin... Dacă la acele vizite participă și domnul Președinte Traian Băsescu și le spune apoi reporterilor tv ce și cum
"Situația e sub control, stați liniștiți..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10712_a_12037]
-
odinioară înlocuită fiind, între timp, cu cea a funcționărimii zilelor noastre). Ravel și Viața în trei Proza lui Echenoz o știm de aproape treizeci de ani, de la debutul său din 1979 cu Le Meridien de Greenwich. Romanul relata povestea cu aromă de suspans a unor oameni singuri, disperați, incapabili de autogestiune; unul dintre ei se sinucide. Combinația de parodie a genurilor romanești populare și de existențialism apres la lettre, conjugată cu o scriitură aproape impecabilă, au putut face din Echenoz ,scriitorul
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre casele puține, răsfirate într-o încremenire iluzorie. De două ori pe săptămână miercurea și duminică, mașina cu pâine urca pe golgota ultimelor așteptări, nu aducea numai pâine, aducea o altă lume în sticle cu arome artificiale, pe care gustul bătrânului nu apucase a le deprinde. Mai aducea însă și cuie, si lame de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
frângă pâinea în porții mici numărate pe zile. Pâinea proaspătă o ținea între brațul stâng și piept iar sub ea, cu antebrațul strângea lângă piept o sticlă de plastic de doi litri în care se legăna un lichid oranj cu aromă de portocale. O ținea cu grijă, așa cum ar fi ținut un copil, odihnindu-l cu capul pe patul de pâine și-o legăna cu mersul ei șchiopătat, cum ar fi alintat o bucurie pe care cu toata neputința se încăpățâna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea de artista a Melaniei Cuc. (continuare din numărul trecut) 13 Sunt! Împotriva cerului, niciodată! Sunt! Împotriva rădăcinii, niciodată! Sunt! Cel ce am fost nu mai e, cel ce sunt împarte arome și zile de iarnă în săptămâna nebunilor. Am fost verde, astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe. Cu rădăcinile întinse prin pământ, aidoma cât coroanei, care extrag seva, o prelucrează pentru substanță și aroma fructelor, si o trimit acestora prin tulpina. Vine cineva și îi desparte coroană de trunchi. Ce se petrece cu seva ajunsă în tăietura despărțitoare? Fructele nu o știu, se ofilesc și cad, insă copacul plânge cu ea spre cer prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui creație, pe care toate aceste rezolvări ingenioase o ,rezolvă" definitiv. Invers decât la Leonid Dimov, rima verifică și incită inteligența combinatorie, iar nu imaginația poetului. La marele oniric, universul liric este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică, de nu inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să sune". Frenetic împlântat în carnația concretului", cum îl vede pe autor Gheorghe
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar fi prins aromă de caramele topite. Așa sînt ei, cu poveștile lor: niște gămălii de Krumpenzucher, uitate într-o bombonieră de argint, cu monogramă. Depinde cum te uiți la ea, casa, jur împrejurul lor, se prăbușește sau prosperă...
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
nu mai merg pe marginea rîului,/ am intrat cu totul în rîu,/ în duh de oglinzi de mîl vernilate,/ în ziua-mi căzută pe spate,// amintiri,/ anii mei, lăudați să fiți,// cu mica sirenă la grui mă suiam,/ la traiul aromelor, frumoșii trăsniți..." (Mica sirenă). Micile șocuri lingvistice abundă: ,pa, păpușico, înaripatul/ mă pierde-mă spre empireu..." (Prin mijlocul burgului). Ca și: ,știe poetul că știi pe de rost/ dicționarul acela, cum merge, de sulimanuri" (Sub razele ochilor mei). Ca și
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
mai vechi, amintirile olfactive se șterg cel mai greu. Pentru Klaus, un aproape străin nimerit într-o înscenare pe care nu poate, după datele lui, doar file de corespondență în parte eludată, s-o dea în vileag, Lindenfeld este o aromă. Este mirosul cîmpului de tei care Klaus nu-și explică unde-or fi dispărut așa, toți. Gafă monumentală: refaci o așezare de la temelie, dar nu-i adeverești tocmai numele. De fapt, pentru ei toți, Lindenfeld nu mai e un toponim
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
ieșea afară și se juca în față la nesfârșit, sub ochii părinților atârnând înapoia perdelei AFUMATE din bucătărie . Dar în SECVENȚA PREZENTĂ nu mai crede nimeni. In astfel de personaje. Piesa de pe afiș e cu totul alta . Umblam zilnic după aroma fetei, împrăștiată neasemuit în jurul meu. Dar i-am văzut chipul foarte târziu, aproape pe întuneric . O vreme în care frunzele moarte se amestecau cu cele vii ca niște viermi după ploaie . Tot atunci madam Pistol ridica mâna rășchirată în sus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
simtă gustul mai bun. Coca Cola mie îmi place, dar nu noaptea." Și experimentul merge mai departe, cu ,mirările" copiilor (clasa a IV-a - a V-a) din țara asta, amestecate într-un brainstorming în versuri, un cadavre exquis cu aromă de înțelepciune în stare născîndă, ca oxigenul repede inflamabil pe care-l scoți, la chimie, din eprubeta cu perhidrol: ,Eu cred că cel mai idiot animal este racul/ Deoarece el dă mereu înapoi/ Sau porcul pentru că are nasul ciudat/ Sau
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
prin butonul veiozei intră / prin țesătura draperiei // vulturul evadat din dulap / bea ultima ta picătură de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul pereții / ce se prăbușesc peste tine / și adormi sub molozul orelor." Liniște și
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
zestrea noastră de colinde. O Dobroge nu turcească, ci creștinată după pilde își scoate întîmplările la mal. Aceleași sate, aceeași oameni, urcați în icoane prădate de culori. Din Pillat acela al cuhniilor, al nuanțelor dospind unele-n altele și-al aromelor de viață lungă nu-i aici mai nimic. E doar trena, agățată-n paraclise, a celui mai frumos distih din literatura noastră despre generațiile care se sfărîmă așteptînd: În drumul lor spre zare, îmbătrîniră plopii./ Aci sosi pe vremuri bunica-
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
Pe lângă o monstruozitate arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți aproape simpatice. Dar pentru predecesorii noștri, acel București idealizat de strănepoți constituia un mediu firesc de viață, un oraș cu lumini și umbre, culori calde ori țipătoare, arome îmbătătoare și miasme de hazna. A le percepe - fie și prin intermediar - și pe unele, și pe celelalte mi se pare mai important decât a suspina la nesfârșit lângă catafalcul micului Paris: un oraș fictiv, în ultimă instanță, dacă îl
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]