5,079 matches
-
Din fibrele ulucii Se auzeau gemete lungi Și lacrimi se văzură Curgând din tainicile pungi De lemn ca de făptură... Și-abia apoi L-au dezlegat Din nodurile sforii Și să atârne l-au lăsat În zgârciul subsuroii. De chinuri ars, de frig, de vânt, De soare și de sete, Prins între ceruri și pământ, Pe frunte-avea și-n plete Coroană din scaieți și spini, Cununa umilinței, Sporind în sânge și în chin Veninul suferinței. Când nu părea să mai fi
FLOAREA PATIMILOR (PASSIFLORA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366046_a_367375]
-
divagaționist, ca patron de fabrică, de magazin... un capitalist până la urmă, sau poate fi interpretat revoluționar, muncitorește, ca fiind suportul de ceramică al siguranței din tabloul electric. Pe cât este de măsliniu ai convingerea că i s-au schimbat numeroase siguranțe arse. Astăzi, tovarășul Patron, asocierea este oricum anacronică, tovarășul Patron i-a încolonat, ca pentru o festivitate, în careu. I-a anunțat că începând de duminică se vor muta în barăci ; veste care nu poate decât să-i înveselească pe brigadieri
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
și comandantul de pichet. Din căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat-o rostogolindu-se cu ea cu tot sub privirile mirate ale cailor. Comănescu, luat prin surprindere, a sărit ca ars. A dat să se năpustească spre Nechifor care, după cădere, s-a pregătit să-l năucească cu patul armei. A înțeles, într-o fracțiune de secundă, că lupta era inegală, că era înfrânt. A căzut în genunchi ca o cârpă
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
timpul zilei. La capetele lotului de vie treceau două drumuri, unul care ducea prin comuna Tătaru spre comuna Negru Vodă, atunci reședință de raion, altul spre diferite loturi ale țăranilor din comuna noastră sau din satele din apropiereși spre satul Arsa, aparținător de comuna Albești. Noi ne învecinam cu loturile Cooperativei Agricole din comună, cultivat la capătul dinspre movilă cu lucernă. Erau peste o sută de hectare cultivate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cine să ni-l poarte? Călcam sfioși norocul efemer, Nu-nțelegeam că toate-n lume pier... Și nu știam că e un nimb și-n Moarte! În noaptea nopții fi-vom amândoi: Tu mire, eu mireasă pe vecie.... Sub iarbă arsă, prohodind, târzie Prigoria va lacrima în ploi... Apă și foc se războiesc zeloase, În urma noastră fi-vor alte nunți, O pasare visează șapte punți Și gheare-n lacrimarul dintre oase... Năuce clipe, văduve de hâr, Vor rătăci prin iarnă căpcăună
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
faptul că cea mai veche scriere din Europa (atestată arheologic în 1961) a fost în satul Tărtăria din comuna Săliștea, pe râul Someș, în acest județ binecuvântat. Profesorul Nicolae Vlassa de la Universitatea din Cluj a descoperit trei tăblițe din lut ars inscripționate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche, de peste 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai vechi decât cele sumeriene, trăgându-se concluzia că „sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
frumoasă sunt în siguranță pipăind zarurile din buzunar și cartonul cărții de identitate palmele tale înlănțuite în fagurele de beton focul violent și apa grațioasă te apleci să-ți ridici cuvintele căzute punem întrebările pe care nu le iubim hârtia arsă pe care te pregătești să urci aici se învață limba învingătorilor lingușitoare profesorii au început lecția nu vreau să învăț gândul mă atrage în nebănuite cotituri îți aduc aceste cuvinte sărace cum mama demult în copilărie acoperite într-o batistă
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
ar impune, dragelor! -Chiar așa! De un’sa vină un bărbat, șarjă Agripina, potrivindu-și stilul dup-amica ei. De la femei! Nu e clar?! -Dar de ce? insistă naivă și totuși neîncrezătoare Karmel. -Păi, e la mintea cocoșului! sări ca și arsă Lili. Revine la soție, căci, de parafrazez o zicere, fie soața cât de rea, tot mai nașpa e-amanta! sau cam așa ceva, încheie cu voce ridicată Cantemirista. Conștientizase că trebuie păstrate aparențele, că se impunea respect... era sigură că buna
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CERC DESCHIS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului ai strâns în tine grația nopții. firele de iarbă au amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mintea mea legănată de degete curioase peste gazelurile marelui Hafiz ca o piatră de temelie pe care un car sever o amenință, sulă a unui dușman mereu într-o ambuscadă, iarbă arsă unde eu mă îngrop fără cruce, de-ar fi de folos asta numai să vă cer iertare. Referință Bibliografică: Mintea mea.. / Luca Cipolla : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
MINTEA MEA.. de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366499_a_367828]
-
linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot. Căci, în fiecare seară, în căldarea de tuci în care se făcea mămăliga, se fierbea și laptele, care era prea repede mâncat, ca și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
ca și zama. Pe fundul căldării de mămăligă, mai era lăsat puțin lapte și în fiecare seară verișorii mei rădeau căldarea cu rândul, după un calendar respectat cu strictețe. Doamne, ce bune erau acele câteva linguri de coajă de mămăligă arsă, rasă de pe fundul căldării și amestecată cu lapte de culoare cafenie de la arsură!... În fond, eu gustam de fiecare dată din bunătatea aceea de lapte, verișorii mei - doar atunci când erau de rând la ras căldarea. Din păcate însă, nu fiecare
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 946 din 03 august 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele cu
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366528_a_367857]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 946 din 03 august 2013 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin Țene Femeia cu trupul de lut ars Femeie cu trupul de lut ars, inca te aștept lângă barcă întunecată cu nasul vârât în nisip, măcar că noaptea a trecut ne-mpăcată. În valuri strălucește luceafărul de ziua pe nisipul plajei rotile căruței se aud și omul aruncând algele cu furca dimineții când peste tâmple mă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366528_a_367857]
-
publicat în Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016. Mintea mea legănata de degete curioase peste gazelurile marelui Hafiz ca o piatră de temelie pe care un car sever o amenință, sula a unui dușman mereu într-o ambuscada, iarbă arsă unde eu mă îngrop fără cruce, de-ar fi de folos asta numai să vă cer iertare. Citește mai mult Mintea mea legănatăde degete curioasepeste gazelurile marelui Hafizca o piatră de temeliepe care un car sever o amenință,sula a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
cu voia sau fără voia acestora. Așa s-a întâmplat și cu Ana, când un băiat a încercat să facă acest lucru pe la vreo treisprezece ani. Cum a simțit mâinile acestuia pe pulpele sale, a și sărit în sus ca arsă și a părăsit sala, de l-a lăsat pe băiat cu buza umflată. Nici nu-i putea reproșa că i-a plătit biletul de un leu cincizeci, pentru că ea a refuzat să mai vadă filmul. S-a dus glonț acasă
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
cromatică a plaiurilor ce zămislesc fapte altfel obișnuite, fir de purpură și rază de soare ca niște pelerini transfigurați dintru-nceputuri și transmițând prin împunsături ideea. Ideea gândului ei de țărancă naivă și calmă, prea calmă, ideea mirosind a pământ ars, pământ rumenit când și-a îngăduit a o înfiripa. Treburile n-așteaptă, sosesc de-a valma, n-o oțărăsc dar nici n-o sperie, o numesc că le-ar fi îndemânatică și i s-ar potrivi ca să le pună-n
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
cu mâinile în cap. Talestri se retrase devreme în camera ei și începu să împletească o pătură. Corabia se unduia tot mai puternic printre valuri, scârțâind din toate încheieturile. - Pirațiiii! se auzi vocea disperată a bătrânului negustor. Talestri sări ca arsă. Își luă sabia și ieși din cameră. În timp ce urca scările, îl văzu pe Eber coborând, dar nu reuși să îl întrebe ceva. Probabil, negustorul, știind că are atâția războinici la bord, dădu alarma și merse fuguța să se ascundă. Un
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Devotament > CER DREPTUL LA IUBIRE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1532 din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vămeșii lumești. Ne pierdem în hătișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... Citește mai mult CAPITOLUL 3- Apoi, io mă duc să mă întind puțin. ´ Om
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria.Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la ... XXI. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr.
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina smălțuită din lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? o întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram degeaba cu vecina pentru el
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
nu voi deschide ochii nici dacă se prăbușește podul!” Se ghemui mai bine. „Nu, nu se poate!” Cineva i se urca pe cap. Ba, uite că unul îl trăgea de coadă! Altul îi rodea o unghie. „Aoleu!” Șușurel sări ca ars. Văzu niște vietăți mici, negre, cu ochii ca mărgelele și cozile ca niște șnurulețe. „Doamne, astea vor să mă mănânce!” Într-o clipă se aruncă pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ELISABETA IOSIF DANSUL TOAMNEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1724 din 20 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dansul Toamnei În câmpia arsă, doar lanul de porumb foșnitor mai veghează Frisonul toamnei ruginite. Sperietoarea din par îl mai visează... Se scutură de frig, străfulgerând, Carul Mic Pierdut în stele... În baia de luceferi, apele din adâncuri Sunt tot mai grele... Doar în Cetatea
ELISABETA IOSIF DANSUL TOAMNEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366169_a_367498]
-
am apropiat prea mult de ghetuțele depozitate la Muzeul Yad Vashem mi-e imposibil să mai ridic privirea rămân agățată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare: sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară Toți trebuie pomeniți, cei arși, gazați...împușcați, masacrați de bestii! există o durere a foamei a foamei... a foamei... unii își înghițeau transpirația în loc de apă ... în drum spre Auschwitz m-am apropiat să număr ghetuțe, cărți ... numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume. ce nume
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]